Salary dispute peremption: six-month deadline runs from finality of related case, not from communication of decision

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 martie 2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a solicitat:

- anularea Ordinului procurorului şef al Direcţiei nr. 243 din 25 februarie 2022 şi în parte a Ordinului nr. 569 din 28 decembrie 2021;

- admiterea contestaţiei formulate împotriva Ordinului nr. 569 din 28 decembrie 2021 şi subsecvent obligarea pârâtei la emiterea unui nou Ordin prin care să-i fie acordată subsemnatului majorarea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzută pentru anul 2022 cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută în Nota nr. x din Cap. I lit. A) Anexa VII la Legea nr. 153/2017;

- acordarea dobânzii legale pentru majorarea salarială de 15%, ca sumă cuvenită şi neplătită reclamantului, începând de la data introducerii plângerii şi până la data plăţii efective şi retroactiv pentru 3 ani de la data prezentei plângeri, conform termenului general de prescripţie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2022 judecata cererii a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1866 din 20 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de perimare a cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1866 din 20 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu soluţionase definitiv cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, necomunicând soluţia în termenul prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

În lipsa motivării deciziei nu se poate susţine că instanţa soluţionase definitiv cauza, atât timp cât reclamantul invocase în acea cauză împrejurarea că recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie ar putea fi nemotivat, aceste aspecte făcând obiectul cercetării recursului şi care ar fi urmat a fi consemnate în considerente si eventual revizuită în conditile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, în termen de o lună de la comunicarea hotărârii.

În opinia recurentului-reclamant, soluţionarea cauzei x/2022 nu a rămas în nelucrare din vina acestuia, acesta făcând diligente rezonabile într-un termen mai scurt de şase luni de la data la care cauza x/2020 trebuia soluţionată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului-reclamant A. referitoare la soluţia de admitere a excepţiei de perimare sunt nefondate.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate suspenda judecata:

(…)

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"

Totodată, potrivit art. 415 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege".

Astfel, în situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2022, a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 5660 din 28 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant potrivit cărora hotărârea este definitivă doar de la momentul redactării şi comunicării acesteia, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Aceste dispoziţii sunt de strică interpretare şi nu prevăd situaţii de excepţie astfel că, în speţă, este evident că după pronunţarea deciziei în dosarul nr. x/2022 a încetat cauza suspendării şi a început să curgă termenul de perimare.

Prin urmare, decizia nr. 5660 din 28 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, este definitivă de la data pronunţării acesteia, respectiv data de 28 noiembrie 2023, dată de la care a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 28 mai 2024, în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte are în vedere şi considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 70/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

(…)

56. Mai mult, Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţată într-o sesizare anterioară privind o problematică asemănătoare, a oferit repere concrete de interpretare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 415 pct. 3 din C. proc. civ.

57. Astfel, s-a reţinut în paragraful 53 al acestei decizii că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(…), în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor".

58. Este lipsit de relevanţă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii s-a dispus din oficiu, şi nu la cererea uneia dintre părţi, ceea ce caracterizează instituţia perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare.

59. Împrejurarea că există identitate parţială sau că nu există identitate între părţile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecăţii şi cel până la a cărui soluţionare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calităţii de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfăşurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanţelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat şi poate fi realizată cu minime diligenţe.

60. Acest aspect este de altfel confirmat chiar în litigiul în care s-a formulat sesizarea, căci recurentul care a susţinut că nu îi poate fi imputată pasivitatea cât timp nu a fost parte în procesul până la a cărui soluţionare definitivă s-a dispus suspendarea judecăţii a solicitat repunerea pe rol pe considerentul că, în respectiva cauză, a fost pronunţată o hotărâre judecătorească, în primă instanţă.

61. Prin urmare, interpretarea prevederilor referitoare la repunerea pe rol a cauzei trebuie realizată prin raportare la dispoziţiile legale privind suspendarea judecării cauzelor, care, în cazul supus discuţiei, este o suspendare facultativă clasică, între cele două instituţii juridice existând un raport de simetrie în ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil (Decizia nr. 9 din 11 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 1 iulie 2019, paragraful 54). Aşadar, cât timp nu revine instanţei de judecată obligaţia legală de a repune cauza pe rol din oficiu, reluarea judecăţii rămâne în sarcina părţii interesate, respectiv a oricăreia dintre părţile litigiului în care s-a dispus suspendarea.

Raportând prevederile legale anterior expuse la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod judicios prima instanţă a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru a se reţine incidenţa perimării cererii de chemare în judecată, iar împrejurarea că recurentul-reclamant a formulat în dosarul nr. x/2022 o cerere de urgentare a redactării deciziei, adresată instanţei oricum după îndeplinirea termenului de perimare în prezentul dosar, nu este de natură a întrerupe cursul perimării atâta vreme cât actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare, prevăzut la art. 417 C. proc. civ., trebuie efectuat la instanţa pe rolul căreia se află procesul a cărei judecată a fost suspendată şi pentru care se urmăreşte evitarea sancţiunii procedurale în discuţie.

Prin urmare, niciuna dintre criticile formulate de recurent nu are aptitudinea de a demonstra nelegalitatea sentinţei de fond atacate, aceasta fiind temeinic motivată şi pronunţată cu interpretarea şi aplicarea normelor legale incidente, astfel că Înalta Curte urmează să respingă ca nefondată cererea de recurs declarată în cauză şi să menţină hotărârea recurată sub toate aspectele criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1866 din 20 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1866 din 20 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2025.