Appeals against inspection resolutions annulled for deceased claimant and inadmissible for surviving claimant, leaving rejection of action intact.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by claimant A. as introduced by a person who had lost legal capacity (he died before the appeal was decided) and dismissed claimant B.'s appeal as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal's judgment—which had rejected the claimants' action against the Judicial Inspection's resolutions as unfounded—fully in force. The underlying dispute was an administrative action challenging two resolution decisions of the Judicial Inspection (a classification resolution and the chief inspector's resolution), dismissed on the merits by the Bucharest Court of Appeal. The High Court's decisional basis was procedural: claimant A.'s appeal was annulled under Articles 32(1)(a), 34–35 and 40 of the Civil Code and Article 40 of the Code of Civil Procedure because legal capacity ends at death and the claims were intuitu personae; claimant B.'s appeal was held inadmissible under Articles 7(1) and 457(1) of the Code of Civil Procedure, read with Article 46(6) of Law No. 305/2022, because judgments of the administrative and fiscal section of the Court of Appeal resolving challenges to such resolutions are final and not appealable, regardless of the appellate remedy erroneously indicated in the dispositive part.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 34 din C. civ, art. 40 din C. proc. civ, art. 32 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Appeals against inspection resolutions annulled for deceased claimant and inadmissible for surviving claimant, leaving rejection of action intact: as introduced by a person who had lost legal capacity (he died before the appeal was decided) and dismissed claimant B.'s appeal as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal's judgment—which had rejected the claimants' action against the Judicial Inspection's resolutions as unfounded—fully in force. The underlying dispute was an administrative action challenging two resolution decisions of the Judicial Inspection (a classification resolution and the chief inspector's resolution), dismissed on the merits by the Bucharest Court of Appeal. The High Court's decisional basis was procedural: claimant A.'s appeal was annulled under Articles 32(1)(a), 34–35 and 40 of the Civil Code and Article 40 of the Code of Civil Procedure because legal capacity ends at death and the claims were intuitu personae; claimant B.'s appeal was held inadmissible under Articles 7(1) and 457(1) of the Code of Civil Procedure, read with Article 46(6) of Law No. 305/2022, because judgments of the administrative and fiscal section of the Court of Appeal resolving challenges to such resolutions are final and not appealable, regardless of the appellate remedy erroneously indicated in the dispositive part.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for annulling the appellant A.'s appeal because he lost his legal capacity to act (deceased), as his appeal was filed by a person without procedural capacity.
Applied to reject the appeal of appellant B. as inadmissible, since only appeals provided by law are allowed and the decision was final; this provision was invoked in the reasoning and supports the inadmissibility decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data 25 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, au solicitat desfiinţarea rezoluţiei inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare din 03 octombrie 2023 şi a rezoluţiei din 21 august 2023 a Direcţiei de inspecţie pentru judecători.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 999 din 05 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.
3. Cererea de recurs exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 999 din 05 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia aVIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce priveşte motivele recursului declarat de reclamanţi, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispoziţiile art. 499 teza a II-a, potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
II.1 Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului A., invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţa, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţa este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit certificatului de deces nr. x din 26 septembrie 2024 - Municipiul Craiova, judeţul Dolj la data de 25 septembrie 2024 a intervenit decesul reclamantului A..
Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul A. era lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 din C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al pretenţiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, acestea putând fi executate doar faţă de reclamant, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor acestuia.
Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 999 din 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca fiind introdus de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
II.2 Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamanta B., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
În cauză, reclamanta B. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare din 03 octombrie 2023 şi a rezoluţiei din 21 august 2023 a Direcţiei de inspecţie pentru judecători, cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin hotărârea nr. 999 din 05 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, constatând că rezoluţiile contestate sunt legale şi temeinice.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, aşadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 25 octombrie 2023, hotărârile secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti prin care se soluţionează contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară şi împotriva rezoluţiilor inspectorului-şef sunt definitive.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Împrejurarea că prin dispozitivul deciziei atacate este indicată calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, nu este de natură să dea dreptul la exercitarea acesteia, hotărârea judecătorească fiind supusă principiului legalităţii, aceasta neputând prin ea însăşi, nici să suprime şi nici să dea naştere la căi de atac neprevăzute de lege.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta B. este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru considerentele arătate, în vederea respectării principiului legalităţii căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva sentinţei civile nr. 999 din 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 999 din 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca fiind introdus de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
Admite excepţia inadmisibilităţii.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva sentinţei civile nr. 999 din 05 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2025.