Extraordinary appeal against parliamentary allowance claim barred by filing deadline and failure to demonstrate procedural omission

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, "o analiză juridică, riguroasă şi legală, pentru toţi cei 4 foşti deputaţi cu mandate incomplete, asupra celor menţionate în adresa din 12.02.2020 emisă de pârât şi faţă de lipsa răspunsului concret şi legal al acestuia la adresa reclamanţilor din 28.01.2020, cu privire la dreptul la indemnizaţie, conform art. 49 din Legea nr. 96/2006". Prin cererea adiţională depusă la data de 27 noiembrie 2020 şi reiterată la data de 17 martie 2021, reclamanţii A. şi B. au arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, nulitatea Ordinelor nr. 949/20.05.2016 şi nr. 954/20.05.2016, emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 alin. (1) şi (2) şi art. 178 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi obligarea pârâtei Camera Deputaţilor la plata indemnizaţiei, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, completată cu Legea nr. 356/29.12.2015, cu art. 481 alin. (3) şi (4) şi art. 171 din Codul Muncii, pe ultimii 3 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 1344 din 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a hotărât declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din 8 iunie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale instanţa a luat act de cererile de renunţare la judecată ale reclamanţilor C. şi D., a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale şi a amânat pronunţarea la 22 iunie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 4681 din 22 iunie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţa, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 2088 din data de 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020*.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 907 din data de 5 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. şi pe pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii judecătoreşti de mai sus, au declarat recurs recurenţii - reclamanţi A. şi B., prin care, invocând incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ., au solicitat casarea sentinţei atacate şi acordarea indemnizaţiei pe ultimii 3 ani, mai precis pentru intervalul 2018-2021.

Deciziile atacate cu contestaţie în anulare

Prin Decizia nr. 54 din 10 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscala a admis excepţia tardivităţii invocată de intimata-pârâtă Camera Deputaţilor şi a respins recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Prin Decizia nr. 4951 din 01 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020 a respins recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 907 din data de 5 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Contestaţia în anulare formulată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.11.2023, sub nr. dosar x/2023, contestatorii A. şi B. au declarat în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi (2), pct. 3 şi 4 C. proc. civ., contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 4951 din data de 1 noiembrie 2023. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Ulterior, printr-o cerere de completare, contestatorii A. şi B. au învederat că înţeleg să formulize contestaţie în anulare şi împotriva Deciziei nr. 54 din 10.01.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Apărările formulate în cauză

Intimata Camera Deputaţilor prin întâmpinarea formulată a apreciat că se impune respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare exercitată împotriva Deciziei nr. 54 din 10 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.:

"Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte reţine că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzut de textul de lege anterior citat, deşi curge de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părţii care formulează contestaţia în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestaţia în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depăşeşte un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unui termen reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Termenele instituite prin lege au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor, contestaţia în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.11.2023, sub nr. dosar x/2023, contestatorii A. şi B. au declarat în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (1) şi (2), pct. 3 şi 4 C. proc. civ., contestaţie în anularea Deciziei nr. 4951 din data de 1 noiembrie 2023. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Ulterior, printr-o cerere de completare, contestatorii A. şi B. au învederat că înţeleg să formulize contestaţie în anulare şi împotriva Deciziei nr. 54 din 10.01.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În speţă, decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost comunicată contestatorilor la data de 18 martie 2024 conform dovezilor existente la dosar. Contestaţia în anulare, astfel cum a fost completată, a fost formulată la data de 12 iunie 2024, cu nesocotirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.. Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În baza art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă, contestaţia în anulare.

În ceea ce priveşte contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 4951 din data de 1 noiembrie 2023. pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte reţine următoarele.

Contestatorii au invocat că în cuprinsul deciziei atacate, instanţa de recurs a inserat doar formule generale potrivit cărora "a cercetat criticile formulate şi s-a pronunţat motivat asupra acestora", fără însă a analiza în concret şi diferenţiat chestiunile de drept ridicate de recurenţi, respectiv conflictul de norme, limitele competenţei autorităţii emitente şi efectele juridice ale ordinelor contestate. Această lipsă de examinare punctuală echivalează cu o omisiune reală de a cerceta motivele de recurs, omisiune ce se circumscrie cazului de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În măsura în care instanţa de recurs nu a supus unui examen juridic temeinic aceste critici, dreptul recurenţilor la o judecată efectivă a fost încălcat, iar soluţia pronunţată a rămas lipsită de fundamentare pe aspectele esenţiale ridicate în cauză. Or, contestaţia în anulare are menirea de a sancţiona asemenea vicii procedurale, atunci când partea dovedeşte că un motiv de recurs invocat în termen nu a fost examinat.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a cercetat criticile formulate, a identificat şi a analizat motivele de casare invocate de recurenţi, pronunţându-se motivat asupra acestora. Nemulţumirea contestatorilor priveşte soluţia dată şi modul de interpretare a normelor legale, aspect ce nu se circumscrie cazurilor limitative de contestaţie în anulare.

Această cale extraordinară nu poate fi folosită ca o nouă judecată a recursului şi nu poate substitui o cale de atac de reformare.

În lipsa unei omisiuni reale de cercetare a unui motiv de recurs sau a unei erori procedurale dintre cele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 4951/2023 este nefondată.

PENTRU MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii .

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 54/10.01.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 4951 din 01 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 03 octombrie 2024.