Magistrate's late challenge to medical-suspension decisions annulled as time-barred; expert-report claim dismissed for lack of standing

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04 februarie 2025, sub nr. x/2025, astfel cum a fost precizată la data de 10 februarie 2025, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 1421 din 27 iunie 2024, a Hotărârii nr. 1755 din 10 octombrie 2024 şi a Hotărârii nr. 83 din 21 ianuarie 2025 ale Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi a Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025

În drept, a invocat dispoziţiile art. 197 - 199 din Legea nr. 303/2022, art. 11 şi art. 512 din Legea nr. 554/2004, art. 204 şi art. 217 din C. proc. civ., art. 359 din C. proc. pen., art. 6 pct. 1 CEDO, precum şi art. 34, art. 35 şi art. 41 din Constituţia României.

Prin acţiunea de faţă, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1421/27.06.2024 prin care s-a dispus reevaluarea stării sale de sănătate, a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1755/10.10.2024 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a reclamantei, pe o perioadă de 1 an, în temeiul art. 199 alin. (6) din Legea nr. 303/2022, a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 83/21.01.2025 prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a reclamantei în temeiul art. 197 alin. (1) lit. d) şi art. 199 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 până la efectuarea unei noi expertize medicale de specialitate de către comisia medicală, precum şi împotriva Raportului de expertiză medicală de specialitate nr. 246/17.01.2025.

În ceea ce priveşte pretinsa nelegalitate a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1421/27.06.2024, contestatoarea a susţinut că în mod nelegal s-ar fi dispus reevaluarea stării sale de sănătate, întrucât aspectele indicate în cuprinsul hotărârii nu ar reprezenta motive temeinice care să justifice o suspiciune de boală şi o evaluare medicală care să presupună analize de sânge sau efectuarea unui CT ori RMN cu substanţă de contrast. Totodată, a mai menţionat că actul administrativ contestat este nelegal şi pentru că nu prevede calea de atac.

În ceea ce priveşte pretinsa nelegalitate a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1755/10.10.2024, contestatoarea a precizat că în mod nelegal i s-ar fi recomandat o serie de investigaţii medicale care au presupus internare, recomandări care nu ar avea caracter obligatoriu, arătând totodată că s-a prezentat la toate termenele la care a fost convocată în vederea realizării expertizei de specialitate, iar neefectuarea investigaţiilor medicale amintite s-a datorat faptului că intimatul nu i-a comunicat o adresă prin care să îi indice data şi ora la care ar fi trebuit să se prezinte la Spitalul Prof. Dr. Alexandru Obregia. De asemenea, s-a mai arătat că în mod nelegal actul contestat nu ar indica şi calea de atac.

În ceea ce priveşte pretinsa nelegalitate a Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, contestatoarea a arătat că acesta este nelegal întrucât nu respectă Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate în cazul suspendării din funcţie a judecătorilor pentru boală psihică, nefiind avute în vedere actele medicale depuse de aceasta, precum şi pentru că nu ar fi fost indicată perioada pentru care s-a propus suspendarea, iar termenul de 12 luni pentru reevaluare ar fi nejustificat de lung.

În ceea ce priveşte Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 83/21.01.2025, arată că anularea acesteia a fost solicitată de contestatoare prin cerere precizatoare, reclamanta susţinând că, urmare a caracterului nelegal al Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, se impune şi anularea hotărârii contestate, hotărârea fiind totodată nulă întrucât nu este menţionată calea de atac.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, cu consecinţa respingerii acesteia ca tardiv introdusă şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru capătul de cerere ce vizează anularea Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, cu consecinţa respingerii acestui capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a întregii cereri de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, intimatul a invocat prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin raportare la datele de comunicare ale hotărârilor contestate în cauză, iar cu privire la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, a invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., precum şi faptul că nu este emitentul raportului de expertiză contestat în speţă.

3. Alte aspecte procesuale relevante

Prin completarea depusă la data de 11 septembrie 2025 contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 1755/10.10.2024 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători privind suspendarea din funcţie începând cu data de 11 octombrie 2024 şi a actelor subsecvente, întrucât s-a prezentat la toate termenele stabilite în vederea efectuării raportului de expertiză şi a depus în acest sens acte privind starea de sănătate înclusiv acte care justifică faptul că nu a avut concedii medicale, iar comisia a efectuat expertiza medicală, precum şi anularea Hotărârii nr. 83/21.01.2025, întrucât este emisă ca urmare a Raportului de expertiză nr. x/17.01.2025, care nu este legal şi temeinic, astfel cum s-a arătat în cuprinsul contestaţiei.

De asemenea, a învederat că a formulat contestaţie şi cu privire la Raportul de expertiză, dar comisia medicală de contestaţii nu a comunicat termenul de soluţionare, emiţând doar o hotărâre care nu cuprinde nici o motivare. Totodată hotărârea este nulă întrucât nu este menţionată calea de atac.

În secundar, a solicitat să se dispună completarea Hotărârii nr. 83/21.01.2025, emisă ca urmare a Raportului de expertiză nr. x/17.01.2025, cu menţiunea "pe perioada suspendării din funcţie judecătorului i se plăteşte o indemnizaţie neimpozabilă egală cu 80% din indemnizaţia de încadrare lunară netă din ultima lună de activitate înainte de data suspendării din funcţie", acestea fiind dispoziţii obligatorii astfel cum prevede art. 198 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 şi cu menţiunea, "suspendarea din funcţie se dispune până la însănătoşire constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală", conform art. 199 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, iar expertiza se va efectua de îndată ce actele medicale constată însănătoşirea.

Totodată a solicitat şi inserarea menţiunii obligatorii în cuprinsul hotărârilor prevăzută de art. 29 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 305/2022, "Hotărârea poate fi atacată cu contestaţie, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaşie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători", iar în acest sens, cu privire la cererea secundară, a solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, conform art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întrucât sunt dovedite motive temeinic justificate de absenţa unor menţiuni obligatorii din cuprinsul hotărârilor privind căile de atac prevăzute de lege împotriva acestora, acestea fiind hotărâri cu caracter individual care privesc cariera şi drepturile judecătorilor potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 305/2022.

Nu în ultimul rând, s-a solicitat şi anularea Hotărârii iniţiale, nr. 1421/27.06.2024, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, întrucât, faptul că judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza, a adresat o întrebare uneia dintre persoanele prezente în sală cu privire la afirmaţiile acesteia, nu este un motiv temeinic care să justifice examinări medicale şi suspendarea din funcţie a judecătorului, în absenţa unor concedii medicale, cât timp judecătorul are atribuţia de a păstra solemnitatea şedinţei de judecată conform art. 217 C. proc. civ., în acest sens fiind afectată independenţa şi imparţialitatea desfăşurării activităţii de judecată, conform art. 124 din Constituţia României.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţiile invocate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte va analiza cu prioritate cererea de repunere în termen, cu precădere din perspectiva tardivităţii formulării acesteia.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile cu caracter individual ale plenului şi secţiilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători. Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

În cauză, Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1421/27.06.2024 a fost comunicată contestatoarei la data de 25 iulie 2024, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila x verso din dosarul cauzei, Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1755/10.10.2024 i-a fost comunicată contestatoarei la data de 23 octombrie 2024, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare de la dosarul cauzei, iar Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 83/21.01.2025, a fost comunicată la data de 22 ianuarie 2025, astfel cum rezultă din corespondenţa electronică, aspecte neconstestate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că termenul de decădere pentru exercitarea drepturilor procedurale constituie un factor de securitate juridică şi răspunde, de asemenea, nevoii de a lăsa titularului dreptului un termen de reflecţie suficient pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere şi pentru a defini conţinutul ei. Astfel, se marchează limita temporală a controlului ce poate fi exercitat şi se semnalează, în acelaşi timp, indivizilor şi autorităţilor statului, perioada peste care acest control nu mai este posibil.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de contestare prevăzut la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a contestaţiei fiind un termen imperativ şi absolut.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Potrivit art. 186 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Termenul de decădere poate suporta, aşadar, o repunere în termen în condiţiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării şi într-un interval de timp de la data încetării acestora.

Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul iniţial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.

Motivul invocat de contestatoare în susţinerea cererii de repunere în termen îl constituie absenţa unor menţiuni obligatorii în cuprinsul hotărârilor atacate privind căile de atac prevăzute de lege împotriva acestora.

Or, în speţă, contestatoarea a înţeles să solicite repunerea în termenul de contestare a hotărârilor emise de intimat abia la data de 11 septembrie 2025, în condiţiile în care contestaţia a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 04 februarie 2025, fiind completată şi precizată de contestatoare la data de 10 februarie 2025.

În consecinţă, în condiţiile în care contestatoarea a formulat cererea de repunere în termen cu depăşirea termenului prevăzut la art. 186 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca tardivă.

În contextul prezentat, constată instanţa că se impune admiterea excepţiei tardivităţii, contestatoarea nefiind suficient de diligentă pentru conservarea drepturilor sale procesuale.

Astfel, aşa cum s-a reţinut şi anterior, având în vedere că Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1421/27.06.2024 a fost comunicată contestatoarei la data de 25 iulie 2024, iar Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 1755/10.10.2024 i-a fost comunicată contestatoarei la data de 23 octombrie 2024, cererea de chemare în judecată, depusă iniţial de contestatoare la Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia resurse umane şi contencios şi redirecţionată spre competentă soluţionare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost formulată la data de 22 ianuarie 2025, mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În ceea ce priveşte Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 83/21.01.2025, aceasta i-a fost comunicată contestatoarei la data de 22 ianuarie 2025, iar cererea precizatoare prin care reclamanta a contestat această hotărâre a fost formulată la 10 februarie 2025, cu depăşirea termenului pentru contestaţie de 15 zile de la comunicare, care s-a împlinit la data de 07 februarie 2025.

Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepţiei tardivităţii exclude analizarea criticilor susţinute de contestatoare împotriva hotărârilor emise de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 186 alin. (2) coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, ca tardivă şi, pe cale de consecinţă, va admite excepţia tardivităţii, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi va anula contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1421 din 27 iunie 2024, a Hotărârii nr. 1755 din 10 octombrie 2024 şi a Hotărârii nr. 83 din 21 ianuarie 2025 ale Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca tardiv formulată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii pentru capătul de cerere care vizează anularea Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025, prin care contestatoarea a fost declarată inaptă pentru exercitarea funcţiei de judecător, se reţine că promovarea oricărei acţiuni în justiţie presupune îndeplinirea a patru cerinţe esenţiale: formularea unei pretenţii, un interes (legitim, născut, actual şi personal), calitatea şi capacitatea procesuală a părţilor. Aceste condiţii sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizând declanşarea sau continuarea acţiunii civile.

Referitor la calitatea procesuală pasivă, relevante în cauză sunt dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ. ("calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii"), raportat la obiectul cauzei.

Aşadar, aceasta presupune identitatea dintre persoana care figurează în proces în calitate de pârât şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii. În materia contenciosului administrativ calitatea procesuală derivă din capacitatea administrativă de a emite acte administrative cu caracter individual sau normativ, justificând aşadar calitate procesuală pasivă emitentul actului administrativ supus controlului jurisdictional, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Or, în situaţia dedusă judecăţii, în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând anularea Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025 prin care contestatoarea a fost declarată inaptă pentru exercitarea funcţiei de judecător, acest emitent este Comisia medicală de specialitate organizată la nivelul Spitalului Prof. Dr. Constantin Angelescu şi numită prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 216/07.02.2023, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 711/13.05.2024.

În condiţiile în care reclamantul este cel care promovează acţiunea civilă, acestuia îi revine sarcina stabilirii cadrului procesual în concordanţă cu dispoziţiile art. 194 din C. proc. civ. şi, implicit, obligaţia probării calităţii procesuale pasive a persoanei chemate în judecată, ceea ce, în cauză, presupune calitatea de emitent al actului contestat.

Aşadar, nu poate fi reţinută în cauza de faţă nicio identitate între persoana intimatului chemat în judecată şi subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecăţii sub aspectul anulării raportului de expertiză psihiatrică, în condiţiile în care Consiliul Superior al Magistraturii nu este emitentul acestui act supus controlului instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 32 coroborat cu art. 36 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii procesuale passive şi va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, ca tardivă.

Admite excepţia tardivităţii, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1421 din 27 iunie 2024, a Hotărârii nr. 1755 din 10 octombrie 2024 şi a Hotărârii nr. 83 din 21 ianuarie 2025 ale Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca tardiv formulată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Raportului de expertiză psihiatrică nr. x/17.01.2025 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2025.