Recourse against a final judgment; inadmissibility due to lack of appellate avenue under C. proc. civ.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, upholding the lower court's decision that rendered the dispute final; the appellants, who had challenged a prefectural administrative order regarding land fund rights and prior litigation defects, attempted to appeal the Court of Appeal's earlier decision dismissing their previous appeal for lack of standing against a final judgment. The decisive legal basis was the principle of legality and the exclusive nature of judicial remedies under Articles 457 and 483 of the Code of Civil Procedure, interpreted alongside Article 129 of the Constitution, which prohibits exercising appeal rights against final decisions (res judicata) issued under Article 634 of the Code of Civil Procedure, as such acts are not subject to further appellate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Recourse against a final judgment; inadmissibility due to lack of appellate avenue under C. proc. civ: Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 02 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului judeţului Suceava - prin reprezentant legal, au solicitat anularea actului administrativ - recunoaşterea dreptului pretins şi repararea cauzată calificat expres ca fiind un termen prescris, respectiv Ordinul 194/2016, emis de prefectul C. şi Comisia Fond Funciar, Ordinul nr. 224/31.05.2016, Referat nr. 10961/30/1-30-05-2016 (încălcare gravă a legii), răspunsul la cererile - petiţiile anterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 393 din 30 mai 2024, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului judeţului Suceava - prin reprezentant legal, în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate.
2. Soluţia instanţei a cărei hotărâre se atacă
Prin decizia nr. 538 din 22 octombrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei nr. 393 din 30 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024, intimată fiind pârâta Instituţia Prefectului judeţului Suceava.
3. Cererea de recurs
Împotriva deciziei nr. 538 din 22 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii B. şi A., solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Instituţia Prefectului Judeţului Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanţe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanţei de apel, fiind delimitată astfel, expres şi limitativ, categoria hotărârilor judecătoreşti supuse acestei căi de atac.
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte constată că s-a declarat recurs împotriva deciziei nr. 538 din 22 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B. şi A., împotriva sentinţei nr. 393 din 30 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024, intimată fiind pârâta Instituţia Prefectului judeţului Suceava.
Astfel, recurenţii au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) din C. proc. civ., pronunţată în soluţionarea unei alte cereri de recurs.
Prin urmare, se observă că, în speţă, recurenţii au formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitive, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 538 din 22 octombrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii.
Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 538 din 22 octombrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2025.