Appeal over procedural rulings in disciplinary complaint dismissed as moot where merits review already secured

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, în data de 16.03.2023, reclamantul A. a formulat o contestaţie, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, prin care a solicitat anularea rezoluţiei din dosarul x din data de 09.09.2022, prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. C22-2345 din data de 03.08.2022, şi trimiterea plângerii în vederea pronunţării unei rezoluţii pe fondul cererii.

În subsidiar, a solicitat admiterea plângerii, anularea rezoluţiei de clasarea şi începerea cercetării disciplinare, faţă de magistratul B..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis astfel:

- a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 emis de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, invocată de reclamant;

- a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a semnatarului întâmpinării, invocată de reclamant;

- a admis excepţia tardivităţii invocării unui nou motiv de nulitate, prin cererea din data de 09.05.2023, invocată din oficiu, şi a respins cererea modificatoare indicată ca tardivă;

- a admis în parte cererea iniţială formulată de reclamantul A. şi a anulat în parte rezoluţia Inspectorului-şef al Inspecţiei judiciare emisă la data de 09.09.2022 în dosarul x cu privire la soluţia dispusă faţă de plângerea formulată de reclamantul A. senior împotriva rezoluţiei de clasare nr. C22-2345/03.08.2022 şi a trimis pentru soluţionarea plângerii pe fond de către inspectorul judiciar şef;

- a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 din C. proc. civ., numai în ceea ce priveşte soluţia respingerii ca neîntemeiate a excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 134 din 19.10.2022 emis de Inspecţia Judiciară şi a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant al semnăturii întâmpinării, precum şi în ceea ce priveşte soluţia admiterii excepţiei tardivităţii pretinsei invocări a unui nou motiv de nulitate.

Reclamantul a arătat că, prin notele de şedinţă din 9 mai 2023, a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 134 din 19.10.2022 emis de Inspecţia Judiciară, privind delegarea unor atribuţii, nelegalitatea rezoluţiilor nr. C22-1248 şi C22-2345 şi a întâmpinării formulate în cauză. Acesta a arătat că rezoluţiile şi întâmpinarea depusă în cauză au fost semnate de persoane neidentificate, care nu deţin calitatea de reprezentant legal al instituţiei.

Potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, Inspecţia Judiciară este condusă de un inspector-şef, ajutat de un inspector-şef adjunct, iar reprezentarea legală a instituţiei aparţine exclusiv persoanelor numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. În acest context, s-a arătat că Ordinul nr. 134/2022 nu nominalizează nicio persoană împuternicită să semneze în numele instituţiei, iar semnăturile de pe actele contestate diferă între ele şi faţă de cea a inspectorului-şef.

Reclamantul a susţinut că, în lipsa unei hotărâri a Plenului CSM care să confere directorului Direcţiei Juridice atribuţii de reprezentant legal, toate actele semnate de acesta sunt nule. De asemenea, a arătat că nu există nicio dovadă concretă privind identitatea persoanei care a semnat documentele, semnăturile fiind vizibil diferite şi în cele două rezoluţii.

Pe cale de consecinţă, s-a afirmat că rezoluţiile şi întâmpinarea au fost emise cu încălcarea principiului legalităţii, deoarece nu au fost semnate de persoanele abilitate prin lege. Dacă prima rezoluţie este nelegală, s-a susţinut că şi cea de-a doua, care se bazează pe prima, este la rândul ei nelegală.

A mai criticat şi faptul că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că inspectorul-şef şi-a exercitat legal atribuţiile şi că ordinul contestat ar fi fost emis în temeiul art. 65 alin. (2) şi art. 69 alin. (1) lit. a)1 şi b din Legea nr. 317/2004. Reclamantul a arătat că aceste dispoziţii nu prevăd posibilitatea unei "numiri nenominalizate" şi că orice delegare trebuie să vizeze o persoană identificabilă.

Totodată, s-a susţinut că principiul publicităţii şi cel al securităţii juridice impun ca actul administrativ să permită identificarea semnatarului direct din cuprinsul său, fără a fi necesare alte acte interne sau expertize grafice. Instanţa, prin soluţia pronunţată, ar fi inversat principiile dreptului administrativ, permiţând instituţiei să semneze prin persoane neidentificate.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de representant legal, arătând că din actul respective nu rezultă cine a semnat.

În final, s-a arătat că existenţa a patru semnături diferite atribuite doamnei inspector-şef C. demonstrează lipsa autenticităţii actelor contestate. Reclamantul a concluzionat că hotărârea instanţei este nelegală, fiind bazată pe motive străine de natura cauzei şi pe o aplicare eronată a legii în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate, şi a solicitat admiterea recursului, anularea rezoluţiilor şi constatarea nulităţii actelor semnate de persoane fără calitate de reprezentant legal.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând recursul ce face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Din circumstanţele particulare ale cauzei, rezultă că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu solicitarea de anulare a rezoluţiei din dosarul x din data de 09.09.2022, prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. C22-2345 din data de 03.08.2022.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 28 martie 2023, în faţa instanţei de fond, reclamantul a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal al semnatarului întâmpinării depuse de pârâtă, arătând că semnăturile din dosar pretins a fi ale aceleiaşi persoane sunt diferite.

Ulterior, la data de 09.05.2023, reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 al Inspecţiei Judiciare, arătând că sunt încălcate dispoziţiile Legii nr. 317/2004 şi principiul legalităţii. Totodată, reclamantul a invocat nelegalitatea Rezoluţiei nr. x a Inspecţiei Judiciare pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al instituţiei şi pentru lipsa semnăturii actului efectuată de către o persoană numită prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentinţa civilă nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeietate, atât excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 al Inspecţiei Judiciare, cât şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a semnatarului întâmpinării, invocată de reclamant, a admis excepţia tardivităţii invocării unui nou motiv de nulitate, a respins cererea modificatoare ca tardivă, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acţiunea introductivă, cu consecinţa anulării în parte a rezoluţiei Inspectorului-şef al Inspecţiei judiciare emisă la data de 09.09.2022 în dosarul x cu privire la soluţia dispusă faţă de plângerea formulată de reclamantul A. senior împotriva rezoluţiei de clasare nr. C22-2345/03.08.2022 şi a trimis pentru soluţionarea plângerii pe fond de către inspectorul judiciar-şef.

Împotriva soluţiilor de respingere ca neîntemeiate a excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 al Inspecţiei Judiciare şi a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a semnatarului întâmpinării, precum şi împotriva soluţiei de admitere a excepţiei tardivităţii cererii modificatoare, reclamantul a declarat recurs, apreciind ca fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 din C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte apreciază că se impun a fi făcute, cu titlu prealabil, câteva precizări.

Sub un prim aspect, instanţa de recurs constată că soluţia pronunţată asupra fondului a rămas definitivă, prin nerecurare, astfel că va efectua controlul de legalitate în limitele trasate prin memoriul de recurs.

Totodată, observă că, deşi recurentul-reclamant a precizat că recursul se îndreaptă şi împotriva soluţiei primei instanţe de admitere a excepţiei tardivităţii cererii modificatoare, acest motiv de recurs a fost indicat pur formal, nefiind dezvoltată nicio critică la adresa sentinţei recurate, care să permită exercitarea controlului judiciar.

Este adevărat că recurentul-reclamant a făcut referire în cuprinsul cererii de recurs la neregularităţi privind semnătura inserată în rezoluţii, invocate în cuprinsul cererii modificatoare, însă acestea sunt chestiuni ce ţin temeinicia acţiunii, de situaţia de fapt şi nicidecum critici de nelegalitate aduse modului de soluţionare a excepţiei tardivităţii cererii modificatoare.

În acest context, Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", recursul nereprezentând o cale devolutivă de atac. Astfel, instanţa de recurs este învestită cu analiza exclusiv a conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, însă, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raţionamentul juridic al instanţei de fond şi nu indică norma de drept material sau procedural pretins încălcată, instanţa de control judiciar nu poate proceda la examinarea acestui motiv de casare.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Procedând la examinarea recursului din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sub imperiul acestei norme de drept intră doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în celelalte cazuri de casare ce sunt reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a invocat acest motiv de casare, susţinând că hotărârea recurată ar fi fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură, prin aceea că instanţa de fond ar fi reţinut în mod eronat existenţa calităţii de reprezentant legal al persoanei care a semnat întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în condiţiile în care, din cuprinsul acesteia, nu rezultă cu exactitate cine a semnat.

Din examinarea actelor dosarului şi a înscrisurilor depuse la fond, rezultă că a fost făcută dovada calităţii de reprezentant legal a persoanei care a semnat actul de procedură în numele intimatei-pârâte Inspecţia Judiciară. Aceasta a acţionat în temeiul Ordinului emis de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare nr. 134/19.10.2022, prin care a fost împuternicit directorul Direcţiei Juridice să semneze înscrisurile emise în dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată în care Inspecţia Judiciară este parte. Potrivit adresei de înaintare din data de 30 mai 2023, funcţia de director al Direcţiei Juridice era exercitată de doamna D., astfel că aceasta a acţionat cu deplină competenţă şi în limitele împuternicirii acordate prin ordinul menţionat.

În aceste condiţii, instanţa constată că nu se poate reţine încălcarea vreunei norme de procedură a cărei nerespectare să atragă nulitatea, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., raportat la art. 174 şi 175 C. proc. civ.. Dimpotrivă, actul de procedură a fost semnat de directorul Direcţiei Juridice, desemnat prin ordin intern, emis de conducătorul legal al instituţiei.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate formulate în legătură cu soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 134/19.10.2022 emis de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a apreciat, pe de-o parte, că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei şi pe de altă parte, că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că excepţia de nelegalitate, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, reprezintă, prin natura sa juridică, un instrument de apărare ce poate fi utilizat de o parte într-un litigiu pentru a solicita verificarea conformităţii unui act administrativ individual cu legea, atunci când acel act constituie temeiul sau susţine apărarea părţii adverse. Scopul ei nu este acela de a obţine anularea actului administrativ (care s-ar realiza pe calea unei acţiuni principale în contencios administrativ), ci acela de a determina neaplicarea sa în cauza concretă, în măsura în care acesta este apreciat ca fiind nelegal.

În speţă, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate pentru a înlătura din proces efectele actelor administrative folosite în apărarea Inspecţiei Judiciare, apreciind că acestea nu au fost emise de persoanele legal împuternicite şi, prin urmare, nu pot produce efecte juridice. În baza actului administativ a cărui legalitate se contestă, a fost formulată întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

Totuşi, instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, cererea reclamantului a fost admisă în parte pe fond, acesta obţinând soluţia urmărită prin acţiune, de anulare a rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară şi de obligare a acesteia la soluţionarea plângerii formulate de reclamant. În aceste condiţii, scopul excepţiei de nelegalitate-acela de a evita aplicarea unui act administrativ pretins nelegal în litigiul respectiv- a fost deja atins, în condiţiile în care susţinerile părţii adverse nu au fost găsite întemeiate de către instanţe de fond, iar promovarea recursului pe temeiul acestei excepţii nu mai prezintă un interes actual.

Potrivit art. 33 din C. proc. civ., existenţa interesului reprezintă o condiţie esenţială a oricărei cereri sau căi de atac, interesul trebuind să fie născut, legitim şi actual. Or, câtă vreme reclamantul a obţinut pe fond ceea ce a urmărit prin acţiunea introductivă, apărările părţii adverse nefiind valorificate, eventuala analiză a excepţiei de nelegalitate în recurs nu mai poate conduce la o soluţie mai favorabilă şi nu are utilitate practică.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea criticilor de nelegalitate referitoare la excepţia de nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., finalitatea demersului judiciar fiind deja realizată prin soluţia favorabilă pronunţată în primă instanţă asupra fondului cauzei.

Pe cale de consecinţă, faţă de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1366 din data de 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.