Recalculation of judicial police officer salary without statutory cap and entitlement to punitive interest for back wages

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Reclamantul, A., a avut funcţia de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în până la data de 21.01.2018.

Reclamantul a sesizat Curtea de Apel Bucureşti şi a solicitat instanţei:

- anularea parţială a ordinului procurorului şef al DNA nr. 672/01.09.2022, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei sale lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a invocării nelegale a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- anularea Ordinului procurorului şef al DNA nr. 793/12.10.2022, prin care a fost respinsă contestaţia la Ordinul 672/01.09.2022;

- obligarea pârâtului la emiterea unui alt act administrativ, prin care să se dispună recalcularea indemnizaţiei sale de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente şi acordarea acestora având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON si după data de 01.01.2018. respectiv pentru perioada 01.01.2018 - 21.01.2018. inclusiv (data încetării raporturilor de muncă cu pârâtul), în conformitate cu dispoziţiile exprese ale Deciziei definitive, nr. 340/08.02.2022, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ si Fiscal, în dosarul x/2020, fără a aplica plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- obligarea pârâtului la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a drepturilor, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţit reclamantul şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1025 din data de 08 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta Direcţia Naţionale Anticorupţie, prin Procurorul Şef Direcţie să emită un nou ordin prin care stabilească drepturile salariale ale reclamantului având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, pentru perioada 01.01.2018 - 21.01.2018, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

De asemenea, a obligat pârâta Direcţia Naţionale Anticorupţie la plata către reclamant a diferenţei dintre drepturile salariale la care este îndreptăţit acesta potrivit prezentei sentinţe şi drepturile salariale plătite efectiv, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

A respins ca nefondată cererea în anularea ordinelor nr. 672/2022 şi nr. 793/2022.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1025 din data de 08 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În primul rând, recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material prin interpretarea eronată a dispoziţiilor Ordinului nr. 672/01.09.2022 emis de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Potrivit art. 1 din acest ordin, începând cu data de 7 august 2017, drepturile salariale ale ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. se stabilesc având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON. În consecinţă, perioada 01.01.2018 - 21.01.2018, pentru care instanţa a dispus recalcularea drepturilor salariale, este deja acoperită de dispoziţiile ordinului menţionat, ceea ce conduce la concluzia că pronunţarea instanţei este nelegală, întrucât impune emiterea unui nou ordin pentru o perioadă deja reglementată administrativ.

În al doilea rând, recurentul a susţinut că pretenţiile recunoscute prin sentinţa recurată au rămas fără obiect, întrucât Direcţia Naţională Anticorupţie a emis ulterior Ordinul nr. 238 din 26 aprilie 2023, prin care a stabilit salarizarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară cu aplicarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 8 decembrie 2018, fără plafonarea drepturilor. În acest context, se apreciază că nu se impunea obligarea instituţiei la plata dobânzii legale penalizatoare, întrucât drepturile salariale au fost recunoscute prin act administrativ anterior pronunţării hotărârii. Dobânda legală penalizatoare are un caracter sancţionator, fiind aplicabilă doar în situaţiile în care partea obligată nu îşi îndeplineşte obligaţiile la termenul legal prevăzut, aspect care nu se regăseşte în speţă, având în vedere recunoaşterea drepturilor prin ordinul emis.

Prin urmare, Direcţia Naţională Anticorupţie solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 1025/2023 şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, întrucât drepturile salariale au fost deja acordate prin ordinul administrativ, iar dobânda legală penalizatoare nu se justifică în lipsa unei neexecutări culpabile.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie să emită un nou ordin de salarizare, prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamantului pentru perioada 01.01.2018-21.01.2018, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. .153/2017, precum şi la plata diferenţelor salariale actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, întrucât perioada 01.01.2018-21.01.2018 ar fi fost deja acoperită prin Ordinul nr. 672/01.09.2022, iar acordarea dobânzii legale penalizatoare ar fi fost nejustificată în contextul emiterii ulterioare a Ordinului nr. 238/26.04.2023.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile Ordinului nr. 672/01.09.2022 emis de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ci a constatat corect că acest ordin nu elimină plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 pentru perioada 01.01.2018-21.01.2018.

Ordinul nr. 672/2022 a fost emis, între altele, în baza deciziei nr. 340/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a. Această decizie a dispus, în privinţa reclamantului, recalcularea drepturilor sale salariale prin raportare la VRS 605,225 RON începând cu data de 7.08.2017 şi până la data de 21.01.2018. Nemulţumirea reclamantului a vizat faptul că pentru perioada 01.01.2018-21.01.2018 drepturile salariale trebuiau stabilite fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Instanţa de control judiciar reţine că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că obiectul acţiunii nu a vizat doar anularea Ordinului nr. 672/01.09.2022, ci şi obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin care să stabilească drepturile salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 pentru perioada 01.01.2018 -21.01.2018(data încetării raporturilor de serviciu)

Curtea de Apel a avut în vedere faptul că pe parcursul litigiului au fost emise noi ordine de salarizare pentru familia Justiţie dar şi pentru ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul DNA, ordine care au avut ca premiză o practică judiciară menţionată în preambulul acestora iar, în raport de această practică, reclamantul se află într-o situaţie de discriminare salarială faţă de alţi salariaţi din cadrul familiei Justiţie.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia instanţei de fond, având în vedere că, ulterior pronunţării sentinţei recurate, a fost pronunţată Decizia nr. 40 din data de 16.09.2024 de către Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Analizând considerentele Deciziei 31/2021 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi ale Deciziei Curţii Constituţionale 794/2016 precum şi ale Deciziei 80/2023 pronunţate de ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a argumentat, la pct. 115 şi 118, precum şi 124-126 din Decizia nr. 40 din data de 16.09.2024 următoarele:

"115. Concluzia ce reiese din ansamblul acestor considernte este aceea că în ipoteza speţei respective, unde persoanele care sesizaseră instanţa reclamau stabilirea unui salariu de bază corespunzător unei categorii de angajaţi încadraţi la o instanţă sau parchet de alt grad sau la un parchet specializat, aplicarea principiului egalităţii şi a principiului discriminării nu se putea realiza în absenţa unei analize concrete a îndeplinirii cerinţelor pentru ca norma invocată să se aplice efectiv reclamanţilor, chiar în prezenţa unor hotărâri judecătoreşti care recunoscuseră dreptul respectiv unor persoane aflate în aceeaşi situaţie cu reclamanţii."

"118. ... principiul legalităţii trebuie să fie avut în vedere în egală măsură cu principiile egalităţii şi nediscriminării la momentul solicitării egalizării salariilor cu cele stabilite prin hotărâri judecătoreşti, astfel încât fiecare dintre ele condiţionează admiterea cererii - fireşte, dacă acţiunea are ca obiect egalizarea, şi nu exclusiv aplicarea normei ce reglementează dreptul salarial în discuţie.."

"124. Astfel, dacă s-a statuat că persoanele care nu se găsesc în situaţia premisă a unei dispoziţii legale nu pot beneficia de aceasta chiar dacă invocă hotărâri judecătoreşti pronunţate în beneficiul unor persoane aflate în situaţie similară sau identică, principiul egalităţii neputând opera în favoarea lor împotriva sensului şi scopului normei, cu atât mai mult aceste persoane nu se pot prevala de existenţa unor atari hotărâri judecătoreşti pentru a obţine un drept salarial cu privire la care s-a statuat cu caracter obligatoriu în sens contrar printr-o decizie pronunţată în cadrul unui instrument de unificare a practicii.

125. A proceda conform susţinerilor reclamantului - care afirmă că existenţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în beneficiul altor angajaţi este suficientă pentru egalizarea salariului său - ar avea drept efect lipsirea completă de efecte juridice a rezultatului procedurii de dezlegare a unor chestiuni de drept, ipoteză ce nu se poate concilia cu prevederile imperative ale art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că nefondată este şi critica referitoare la acordarea dobânzii legale penalizatoare, întrucât Ordinul nr. 238/26.04.2023, invocat de recurenta-pârâtă, produce efecte doar începând cu data de 08.12.2018, neacoperind perioada litigioasă 01.01.2018-21.01.2018.

Pentru considerentele expuse anterior, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 1025/2023 din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.