Validity of internal control findings challenging pension bonuses upheld by prior judgments following statutory abrogation of the allowance.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.09.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, în principal, anularea Notei de constatare nr. x/02.08.2022 încheiată de către organele de control din cadrul Direcţiei generală juridică şi control-Compartimentul control financiar intern din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi, în subsidiar, având în vedere considerentele pentru care s-a dispus implementarea măsurilor din Nota de constatare nr. x/02.08.2022, să se constate legalitatea acordării sporului de confidenţialitate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 156 din 30 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 156 din 30 ianuarie 2023 pronunţate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 330/2009 şi Legii nr. 153/2017.

Subsumat motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a dezvoltat critici cu privire la constatarea instanţei de fond potrivit căreia drepturile salariale (sporurile) cuvenite funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mureş în baza unor hotărâri judecătoreşti nu mai pot fi acordate acestora întrucât prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată modalitatea de salarizare anterioară a funcţionarilor publici/personalul contractual angajat şi, în consecinţă, nu există niciun temei legal pentru a fi menţinută acordarea acestor drepturi, sens în care a arătat că menţinerea ulterioară a sporurilor s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale în materia drepturilor salariale şi în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

A arătat că justificarea legală, precum şi considerentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea sentinţei nr. 139 din 22.02.2008 a Tribunalului Mureş, obligă angajatorul în contraprestaţia îndeplinirii unei obligaţii de confidenţialitate speciale, impusă angajatului prin efectul legii, la o obligaţie sinalagmatică de plată a unei contraprestaţii băneşti, respectiv de plată a sporului de confidenţialitate.

În opinia recurentei-reclamante, cadrul legal avut în vedere la stabilirea şi acordarea sporului de confidenţialitate prin sentinţele judecătoreşti în discuţie nu s-a modificat până în prezent, astfel că hotărârile judecătoreşti definitive nu şi-au pierdut aplicabilitatea, în consecinţă drepturile salariale nu pot fi modificate prin eliminarea sporului de confidenţialitate.

În continuare, recurenta-reclamantă a criticat constatările organelor de control potrivit cărora sporul de confidenţialitate de care beneficiază angajaţii recurentei a fost inclus în salariul de bază, fiind astfel ignorate prevederile din Nota de la Anexa III/2 pct. I.B din Legea nr. 330/2009. A susţinut că, potrivit acestor dispoziţii legale, pentru funcţiile publice din teritoriu în salariu de bază au fost incluse limitativ doar sporurile nominalizate în lege, respectiv salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar în coeficientul prevăzut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a funcţiilor de conducere este cuprins şi sporul de vechime în muncă, astfel că sporul de confidenţialitate/mobilitate dispus prin hotărâri judecătoreşti definitive s-a acordat în continuare fără a fi depăşite limitele financiare impuse prin dispoziţii legale.

Argumentele părţii recurente au fost în sensul că organele de control au confundat dispoziţiile Anexei III/1 I.A din Legea nr. 330/2009, respectiv "salarii de bază pentru funcţii publice (...) din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice", cu dispoziţiile Anexei III/2 I.B. "salarii de bază pentru funcţii publice teritoriale" şi aceiaşi inspectori care la controalele anterioare au constatat corectitudinea acordării drepturilor salariale pentru funcţionarii Casei Judeţene de Pensii Mureş, respectiv aplicarea întocmai a dispoziţiilor Anexei III/2-I.B. din Legea nr. 330/2009, în cursul acestui ultim control au apreciat contrariul, respectiv că pentru funcţiile publice din teritoriu ar fi trebuit să se aplice dispoziţiile Anexei III/1-IA din Legea 330/2009. Or, această abordare a organelor de control încalcă dispoziţiile legale menţionate, împrejurare în raport de care se impune anularea actului de control contestat.

Mai arată că în perioada 2010 - 2022 au existat mai multe misiuni de control, atât din partea Casei Naţionale de Pensii Publice, cât şi a Camerei de Conturi Mureş, controale urmare cărora s-a constatat legalitatea şi regularitatea drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor în discuţie. Or, recunoaşterea sporului de confidenţialitate prin numeroase controale şi aprobări exprese, transmise în scris, nu poate fi ignorată, întrucât prin această recunoaştere a drepturilor salariale în discuţie, de către Casa Naţională de Pensii Publice, în calitatea sa de ordonator principal de credite, s-a creat aparenţa în drept.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat recurenta-reclamantă Casa Judeţeană de Pensii Mureş este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază necesar a reaminti câteva elemente de fapt, utile în evidenţierea cursivă a raţionamentului logico-juridic aferent exercităţii controlului de legalitate asupra sentinţei recurate.

Astfel, prin acţiunea introductivă s-a solicitat, în principal, anularea notei de constatare nr. x/02.08.2022 încheiată de către organele de control din Casei Naţionale de Pensii Publice prin care s-a reţinut, în esenţă, că sporurile de confidenţialitate acordate funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mureş în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive au fost acordate cu încălcarea prevederilor legale incidente, cu excepţia unuia dintre funcţionari cu privire la care s-a constatat aceeaşi neregulă, în ceea ce priveşte, însă, sporul de mobilitate.

De asemenea, prin nota de constatare a cărei anulare s-a solicitat s-a reţinut că persoanele care ocupă funcţia de director executiv şi director executiv adjunct din cadrul instituţiei reclamante nu puteau beneficia de sporul de confidenţialitate, dat fiind faptul că nu a fost emis un act administrativ în acest sens.

Prin sentinţa contestată în cauză, instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea formulată, criticile de nelegalitate împotriva acesteia fiind subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi structurate pe mai multe paliere.

Un prim set de argumente subsumate sus indicatului caz de casare vizează modul în care prima instanţă a constatat nelegalitatea acordării sporurilor în discuţie, cu nerespectarea principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti invocate în cauză.

Efectuând propria evaluare a raportului juridic litigios, Înalta Curte constată că, într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 139 din 22.02.2008 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal (a cărei soluţie cu privire la sporul în discuţie a fost menţinută prin decizia nr. 475 din 23.05.2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal) instituţia reclamantă a fost obligată să plătească funcţionarilor publici din cadrul acesteia sporul de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu data introducerii acţiunii şi până la pronunţarea hotărârii, precum şi în continuare potrivit reglementărilor în vigoare, spor ce a fost acordat şi personalului contractual al instituţiei în baza sentinţei nr. 1536 din 16.11.2007 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă (irevocabilă urmare respingerii recursului prin decizia nr. 977 din 30.05.2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie). Tot astfel, prin sentinţa civilă nr. 1248 din 22.06.2006 pronunţată de Tribunalul Mureş (irevocabilă prin decizia nr. 1759 din 25.10.2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost obligată reclamanta să acorde numitei A. sporul de mobilitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu data înregistrării acţiunii.

După cum se menţionează chiar în cuprinsul sentinţei civile nr. 139 din 22.02.2008 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care a fost recunoscut sporul de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariul de bază funcţionarilor publici din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mureş, acest spor se acordă pentru perioada până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, urmând ca, ulterior, plata acestuia să se dispună în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Or, începând cu data de 01 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, care, de altfel, la art. 2 alin. (1) prevedea că "Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege."

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ menţionat supra, angajaţilor din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mureş nu le mai puteau fi acordate sporurile de confidenţialitate şi mobilitatea astfel cum au fost stabilite prin hotărârile judecătoreşti invocate, ci în conformitate cu noile prevederi ce reglementau modalitatea de salarizare a funcţionarilor publici/personalului contractual.

De alfel, potrivit art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti priveşte dispozitivul acesteia, precum şi considerentele pe care se sprijină şi, astfel cum s-a arătat în precedent, prin chiar dispozitivul sentinţei prin care a fost acordat funcţionarilor publici din cadrul instituţiei recurente sporul de confidenţiale 15% din salariu de bază s-a stabilit că, ulterior pronunţării hotărârii, acest spor va fi acordat în conformitate cu prevederile legale ce vor fi în vigoare.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici susţinerile părţii recurente potrivit cărora temeiurile de drept în baza cărora a fost acordat sporul de confidenţialitate prin respectivele hotărâri judecătoreşti au fost preluate în alte acte normative în vigoare în prezent, întrucât odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 trebuia să fie aplicat sistemul unitar de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, prevăzut de acest act normativ.

În continuare, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate şi argumentele referitoare la aplicarea greşită de către organele de control ale instituţiei pârâte a dispoziţiilor curpinse la Anexa III/1, pct. I.A. din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora sporul de confidenţialitate este inclus în salariul de bază, sens în care a susţinut că aceste prevederi sunt aplicabile funcţiilor publice din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, cele aplicabile funcţiilor publice teritoriale fiind regăsite la Anexa III/2, pct. I.B. din aceeaşi lege, conform cărora sporul de confidenţialitate nu este nominalizat în salariul de bază, astfel că urmează a fi acordat în baza hotărârilor judecătoreşti.

Reţine instanţa de control judiciar că o interpretare a acestor dispoziţii legale precum cea propusă de recurenta-reclamantă, potrivit căreia sporul în discuţie se acordă diferenţiat personalului structurilor centrale în raport cu cel din serviciile publice teritoriale, contravine însuşi scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 330/2009, respectiv acela de a institui o modalitate unitară de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar.

În ceea ce priveşte sporul de mobilitate acordat unuia dintre funcţionarii publici din cadrul instituţiei recurente, instanţa de control judiciar constată corecte reţinerile primei instanţe potrivit cărora, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, acest spor a fost abrogat în mod expres, astfel că nu mai putea fi acordat în baza unei hotărâri judecătoreşti. Relevante în acest sens sunt considerentele obligatorii ale instanţei de control constituţionale regăsite în Decizia nr. 1601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 91 din 4 februarie 2011, potrivit cărora:

"obligarea angajatorului prin hotărâre judecătorească la plata unui anumit spor prevăzut de lege nu echivalează cu transformarea hotărârii judecătoreşti în izvor de drept în sistemul constituţional românesc; -obligaţia angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunţării hotărârii; - pe toată perioada de timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronunţată hotărârea judecătorească subzistă, autorităţile publice sunt obligate să execute întocmai hotărârea judecătorească ce consfinţeşte dreptul subiectiv al persoanei îndrituite; -după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronunţată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ menţionat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent. Toate cele de mai sus se impun prin prisma faptului că în sistemul constituţional românesc hotărârea judecătorească pronunţată de instanţele judecătoreşti ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului constituţional. Prin urmare, nu se poate susţine că statul îşi încalcă obligaţia de a executa întocmai obligaţiile care decurg din prevederile art. 6 din Convenţie."

Prin decizia menţionată supra, instanţa de control constituţional a reţinut, de asemenea, că "Autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească în ceea ce priveşte obligarea autorităţii publice la plata unui spor este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale în baza căreia subzistă o atare obligaţie a autorităţii publice. Încetarea obligaţiei legale de plată a sporului este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, aspect ce nu contravine cu nimic autorităţii lucrului judecat văzut ca garanţie a principiului neretroactivităţii legii."

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora prin controalele anterioare realizate de instituţia pârâtă şi Camera de Conturi Mureş s-a constatat legalitatea şi regularitatea acordării sporurilor în discuţie, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine că nu au nicio relevanţă constatările din cadrul respectivelor controale, câtă vreme au vizat aspecte diferite de cele reţinute prin nota de control a cărei anulare se solicită în cauza pendinte.

În ceea ce priveşte constatările din nota atacată referitoare la modalitatea de acordare a sporului de confidenţialitate funcţionarilor publici cu funcţii de conducere, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs nu au fost prezentate critici concrete cu privire la considerentele instanţei de fond pronunţate asupra acestor aspecte, astfel că au căpătat caracter definitiv şi nu se mai impune analizarea lor.

În fine, recurenta-reclamantă a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 6 par. 1 din CEDO, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie care, în opinia acesteia, salvgardează dreptul la proprietate asupra bunurilor constând în majorările salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Înalta Curte reţine că, într-adevăr, astfel cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului [precum Hotărârea CEDO pronunţată în cauza Hornsby împotriva Greciei, par. 40], executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art. 6 din CEDO, însă nu se poate susţinute că drepturile salariale invocate de reclamantă intră sub protecţia acestui articol, câtă vreme aceastea nu au fost stabilite prin titlu executoriu, sporurile în discuţie fiind recunoscute doar pentru perioada până la data pronunţării hotărârii, urmând ca ulterior să fie acordate conform dispoziţiilor legale în vigoare.

De asemenea, raportat la dispozitivul hotărârilor judecătoreşti în discuţie, nu se poate reţine nici incidenţa art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, constituie "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie o creanţă certă, determinată şi exigibilă, venitul viitor neputând fi considerat bun decât în cazul în care a fost deja câştigat sau plata va fi efectuată cu certitudine. [Hotărârea CEDO pronunţată în cauza Albu şi alţii împotriva României, par. 46]

Având în vedere considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Casa Judeţeană de Pensii Mureş, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva sentinţei civile nr. 156 din 30 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.