Parish restitution claim fails; double compensation barred for land already validated under Law No. 1/2000.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, contestatoarea Parohia Cocorăştii Grind a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 9286/03.09.2020, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând anularea Deciziei şi pe fond, admiterea cererii înregistrate la Comisia specială de retrocedare sub nr. x/17. H.2005, precum şi obligarea Comisiei la emiterea unei Decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce face obiectul cererii sus menţionată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 38 din 2 martie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de contestatoarea Parohia Cocorăştii Grind în contradictoriu cu intimata Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri care au Aparţinut Cultelor Religioase din România.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 38 din 2 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta, Parohia Cocorăştii Grind, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta susţine că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească nelegală, dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză.

În opinia sa, instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că suprafaţa de 1,5 ha se include în suprafaţa de 6,5 ha, fără a avea o dovadă clară a acestui fapt.

Conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari.

Arată mai departe recurenta că, în realitate, nu a beneficiat de retrocedarea suprafeţei de teren în litigiu, nefiind emis niciun titlu de proprietate până la acest moment cu privire la acest bun. Din punctul său de vedere dispoziţiile cuprinse în Hotărârea 4732/2006 sunt pur formale, fără vreo consecinţă practică, întrucât până la data soluţionării prezentului dosar, recurenta nu a fost pusă în posesie cu vreo suprafaţă de teren, toate demersurile efectuate fiind iluzorii.

În lipsa punerii în aplicare a Hotărârii 4732/2006, este îndreptăţită să beneficieze de o retrocedarea efectivă, care să conducă la punerea în posesie, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Suprafaţa de 1,5 ha pentru care a solicitat despăgubiri este diferită de suprafaţa de 6,5 ha care a fost validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene Prahova nr. 4732/2006.

Faţă de acest aspect, în mod nelegal instanţa de fond a respins proba cu expertiză topo, cu obiectivul de a identifica cele doua terenuri şi de stabili dacă sunt sau nu distincte, probă care, în opinia recurentei era utilă şi pertinentă soluţionării cauzei.

De vreme ce această probă nu poate fi administrată în recurs, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.

În opinia sa, legalitatea Deciziei nr. 9286/03.09.2020 emisă de către Comisia specială de retrocedare trebuie analizată în funcţie de actele aflate la dosarului aferent cererii de retrocedare, coroborat cu respectarea de către solicitantă (recurenta Parohia Cocorăştii Grind), a obligaţiilor privind sarcina probei în dosarul administrativ şi cu interpretarea corectă a stadiului şi obiectul celorlalte cereri de retrocedare existente.

Pentru soluţionarea cauzei a fost administrată doar proba cu înscrisuri deşi pentru lămurirea cauzei era imperios necesara stabilirea în concret a faptului dacă suprafaţa de 1,5 ha face parte din suprafaţa de 6.5 ha care a fost validată, în contextul în care nu s-a efectuat nicio expertiză care să identifice dacă această suprafaţă face parte din suprafaţa totală de 6,5 ha.

Pentru aceste motive, solicită casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.

2. Apărările formulate de intimată

Prin Întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 38 din 02.03.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Arată intimata că, în opinia sa, recursul declarat aduce dor critici formale asupra sentinţei civile recurate, neindicând în concret sau cu exactitate ce aspecte statuate de instanţa de fond au fost date cu interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ce reglementează materia restituirii imobilelor sau acordării de măsuri reparatorii.

În esenţă, prin conţinutul recursului declarat, se reiterează apărările de pe fondul cauzei, ceea ce conduce la o cale de atac devolutivă a fondului, contrar dispoziţiilor legale ce reglementează limitele acestei căi extraordinare de atac.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care privesc greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceste critici, referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii, de natură a atrage incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privesc, în esenţă, greşita soluţionare sub aspectul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantei, raportat la cadrul normativ care reglementează restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, respectiv O.U.G. nr. 94/2000, act normativ care, în opinia acesteia, oferea temeiul legal în vederea pronunţării unei soluţii favorabile cu privie la contestaţia formulată.

Referitor la această critică, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrate la sediul pârâtei sub nr. x/17.11.2005, reclamanta Parohia "Sfânta Treime" Cocorăştii Grind, prin Arhiepiscopia Bucureştilor, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul, teren, în suprafaţă de aproximativ 15000 m.p. situat în comuna Cocorăşti Colţ, sat Cocorăşti Grind, jud. Prahova.

Prin decizia nr. 9286/03.09.2020, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/17.11.2005 ca rămasă fără obiect, reţinând-se că, prin Hotărârea nr. 4732/14.09.2006 emisă de Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi celor forestiere suprafaţa de 6.50 ha solicitată a fost validată de aceasta, iar suprafaţă de 1.50 ha solicitată prin cererea sus-menţionată este inclusă în suprafaţa de 6.50 ha pentru care a fost emisă şi validată Hotărârea menţionată anterior.

Analizând contestaţia depusă de către reclamanta Parohia Cocorăştii Grind, împotriva deciziei nr. 9286/03.09.2020, instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată.

Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală. prin raportare la probatoriul administrat în cauză.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că, prin adresa înregistrată la Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/28.05.2020, Parohia Cocorăştii Grind, a transmis adresa nr. x/21.05.2020 (dosarul de fond), emisă de Primăria comunei Cocorăştii Colţ prin care aceasta a comunicat faptul că, terenul intravilan în suprafaţă de 15000 m.p. ce formează obiectul cererii nr. x/17.11.2005, a fost revendicat, atât în temeiul Legii nr. 1/2000, cât si în temeiul Legii 247/2005, (conform cererii ce se regăseşte la dosarul de fond) .

Se arată prin aceeaşi adresă nr. 2258/21.05.2020, emisă de Primăria comunei Cocorăştii Colţ faptul că, prin Hotărârea nr. 4732 din 14.09.2006, suprafaţa de 6,50 ha solicitată a fost validată de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Agricole şi forestiere. Se precizează în aceeaşi adresă faptul că Primăria comunei Cocorăşti Colţ are în derulare execuţia cadastrului sistematic al localităţii, iar când se va încheia acesta, Comisia locală de fond funciar are în vedere să rezolve problema retrocedărilor validate (cele două parohii şi o persoană fizică).

Prin adresa nr. x/04.08.2020 Primăria comunei Cocorăştii Colţ a răspuns solicitării Parohiei Cocorăştii Grind formulată prin adresa nr. x/23.07.2020, precizând atât faptul că Parohia Cocorăştii Grind a revendicat terenul pe Legea nr. 1/2000 la Comisia Locală de fond funciar Măneşti şi pe Legea nr. 247/2005 la Comisia Locală de fond funciar Cocorăştii Colţ, cât şi faptul că, în suprafaţa de 6,50 ha ce face obiectul Hotărârii nr. 4732 din 14.09.2006, sunt incluşi şi cei 1,50 ha, teren cu privire la care reclamanta solicită despăgubiri, prin cererea nr. x/17.11.2005 depusă la Comisia Specială de retrocedare.

Din ansamblul acestor înscrisuri, depuse la dosar, Înalta Curte constată că, în mod judicios instanţa de fond a reţinut faptul că suprafaţă de teren a cărei retrocedare a fost solicitată de reclamantă prin cererile adresate Comisiei speciale de retrocedare, a fost inclusă în suprafaţă de teren de 6,50 ha ce a făcut obiectul hotărârii de validare nr. 4732/14.09.2006 emisă în baza Legii nr. 1/2000 şi a Legii nr. 247/2005 astfel că emiterea unei noi decizii de retrocedare în baza O.U.G. nr. 94/2000 nu mai este posibilă, astfel cum, în mod corect a reţinut şi Comisia Specială de Retrocedare.

Faţă de aserţiunile recurentei -reclamante legate de caracterul iluzoriu al demersurilor efectuate de aceasta referitor la punerea în posesie cu privire la suprafaţa de 6.50 ha ce face obiectul Hotărârii nr. 4732 din 14.09.20006, instanţa de control judiciar reţine că, astfel cum reiese din adresa nr. x/21.05.2020 a Primăriei comunei Cocorăşti Colţ, această instituţie avea, la momentul emiterii adresei, în derulare execuţia cadastrului sistematic al localităţii urmând ca, ulterior finalizării acestui cadastru, Comisia locală de fond funciar să valideze, cu aprobarea Comisiei Judeţene de fond funciar, suprafeţele de teren ce fac obiectul retrocedărilor.

De altfel, astfel după cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, faptul că dreptul de proprietate al reclamantei a fost recunoscut în drept prin Hotărârea de validare nr. 4732/14.09.2006, dar nu s-a procedat şi la retrocedarea faptică a terenului, nu îndreptăţeşte reclamanta la obţinerea unei noi hotărâri de retrocedare întrucât dreptul de proprietate al reclamantei a fost deja recunoscut, iar problema punerii în posesie trebuie rezolvată cu respectarea legilor în baza cărora a fost recunoscut dreptul de retrocedare.

Astfel, prin admiterea contestaţiei recurentei-reclamante formulate împotriva Deciziei nr. 9286/03.09.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare, s-ar ajunge în situaţia inadmisibilă în care recurenta-reclamantă ar primi o dublă reparaţie. pentru acelaşi imobil, aspect care contravine principiilor acordării măsurilor reparatorii.

În ceea ce priveşte critica recurentei -reclamante cu privire la soluţia instanţei de fond de respingere a probei cu expertiză tehnică de specialitate, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a apreciat că o astfel de probă nu este utilă şi pertinentă în vederea soluţionării cauzei, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către ambele părţi.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. x rap. la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parorhia Cocorăştii Grind împotriva sentinţei nr. 38 din 2 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.