Admissibility of judicial review for an integrity evaluation report lacking administrative measures

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2024

După deliberare, Înalta Curte constată că proba cu înscrisuri este admisibilă în faza procesuală a recursului şi încuviinţează depunerea la dosar şi comunicarea acestora către partea adversă, iar relevanţa lor în cadrul ansamblului probator va fi evaluată la momentul pronunţării deciziei în cauză.

În continuare, Înalta Curte, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul părţilor prezente asupra căii de atac promovate.

Având cuvântul, apărătorul recurentului-reclamant A. solicită admiterea propriului recurs, aşa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere că nu a fost efectuată o judecată pe fondul cauzei.

În esenţă, arată că s-a invocat, prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Agenţia Naţională de Integritate, susţinând că Raportul de evaluare emis în ceea ce-l priveşte pe recurentul-reclamant nu reprezintă şi nu este un act administrativ.

În acest sens, susţine că a arătat că Raportul de evaluare îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege pentru a avea această natură, respectiv este un act unilateral cu caracter individual, se adresează recurentului-reclamant, este emis de o autoritate publică în regim de putere publică şi, de asemenea, naşte, modifică sau stinge raporturi juridice.

În speţă, învederează că acesta naşte raporturi juridice prin faptul că Agenţia Naţională de Integritate constată, pe baza unor documente şi a unei proceduri desfăşurate în perioada de evaluare, o situaţie de fapt pe care o încadrează în drept, stabilind premisele unei sesizări penale.

Totodată, susţine că instanţa de fond nu se pronunţă cu privire la natura juridică a Raportului de evaluare, în sensul că a reţinut greşit că, prin raportare la două articole din Legea nr. 176/2010, şi anume art. 10 lit. e) şi f) şi art. 21 alin. (4) din acelaşi act normativ, recurentul-reclamant nu ar avea posibilitatea să conteste prezentul act administrativ.

În realitate, apărătorul recurentului-reclamant apreciază că Raportul de evaluare nu-şi pierde caracterul de act administrativ, având îndeplinite toate cerinţele pentru a fi considerat un astfel de act.

Mai mult, ceea ce este esenţial în speţă, învederează că recurentul-reclamant nu solicită anularea unui act din dosarul penal, ci anularea unui act administrativ potrivit legii.

Mai arată că, în situaţia în care se identifică elemente de încălcare a legislaţiei administrative sau penale, se emite un raport de evaluare, care este un act administrativ.

Prin urmare, în cauza de faţă, solicită emiterea acestui act administrativ care în mod evident a creat o situaţie proastă şi consecinţe defavorabile recurentului-reclamant, motiv pentru care a înţeles să depună înscrisurile la acest termen, în şedinţă publică.

Aşadar, arată că înscrisurile depuse la dosar reprezintă articole de presă în care anumite formaţiuni politice au cerut demisia recurentului-reclamant din funcţia publică, iar efectele produse s-au înregistrat şi la nivel internaţional.

Prin urmare, apreciază că întreaga procedură a fost nelegală, motiv pentru care înţelege că recurentul-reclamant ar trebui să aibă dreptul să conteste aceste aspecte şi să i se ceară un punct de vedere pentru soluţionarea lor.

În speţă, face trimitere la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Cauza C-40/2021 în care se vorbeşte despre posibilitatea atacării Raportului de evaluare, sub toate aspectele lui, a sancţiunilor şi a măsurilor, terminologia fiind sancţiuni şi măsuri.

În situaţia de faţă, menţionează că nu s-au aplicat sancţiuni, însă s-au luat unele măsuri, şi anume sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din această perspectivă, apreciază că este încălcat flagrant dreptul de acces la o cale de atac în ceea ce priveşte Raportul de evaluare şi efectele sale.

De asemenea, apărătorul recurentului-reclamant susţine că instanţa de contencios administrativ este aptă să analizeze toate măsurile administrative care au stat la baza emiterii unui act, odată cu acel act.

În speţă, arată că recurentul-reclamant este pus în situaţia în care nu poate să atace şi să pună în discuţie legalitatea unui act administrativ, deşi sunt efecte şi consecinţe ale Raportului de evaluare care îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi considerat un act administrativ.

Astfel, apreciază că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, precizează că îşi rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.

În combaterea recursului, reprezentantul intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate solicită respingerea acestuia şi menţinerea, în tot, a sentinţei instanţei de fond.

În esenţă, învederează că recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul pe ceea ce consideră terţe persoane sau mass-media cu privire la aşa-zisul conflict de interese.

Or, în realitate, arată că prin Raportul de evaluare întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate nu s-a reţinut niciun conflict de interes în sarcina recurentului-reclamant.

Astfel, apreciază că, dacă alte persoane sau mass-media au reţinut în mod greşit faptul că ar fi vorba despre un conflict de interese în sarcina recurentului-reclamant, acest aspect nu poate reprezenta un temei legal de a contesta Raportul de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate în ceea ce priveşte sesizarea organelor de urmărire penală.

Mai mult, contrar susţinerilor apărătorului recurentului-reclamant, reprezentantul intimatei-pârâte menţionează că Raportul de evaluare nu conţine niciun fel de măsură administrativă în sarcina recurentului, ci este doar o sesizare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că au existat indicii care nu erau de competenţa inspectorului de integritate să le soluţioneze.

Astfel, consideră că în mod corect instanţa de fond reţine că nu se află în situaţia unui act administrativ şi, prin urmare, nu poate fi atacat în calea contenciosului administrativ.

În ceea ce priveşte solicitarea unui punct de vedere, apreciază că inspectorul de integritate, atât timp cât nu intră în sarcina sa să analizeze conflictul de interese, nu ar avea de ce să se solicite un punct de vedere recurentului-reclamant pentru a soluţiona respectivele aspecte.

Înalta Curte, luând act de susţinerile părţilor prezente, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 din C. proc. civ., declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare asupra căii de atac promovate.

ÎNALTA CURTE,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 129/2023 din 10 aprilie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.