Liability for constitutional unconstitutionality of pension tax contributions rests exclusively with the issuing government, excluding pension and health insurance funds.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.12.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa de Pensii Sectoriale a M.Ap. N şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1.să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON.

2.obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

3.obligarea pârâţilor sa restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa nr. 136/2023 din data de 05 aprilie 2023, Tribunalul Sibiu, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Guvernul României.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

A admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâţilor să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânzi legale penalizatoare aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la despăgubiri reprezentând sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Guvernul României a criticat hotărârea instanţei de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, subliniind caracterul special al acestei reglementări. Prima critică vizează interpretarea eronată a art. 9 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond dispunând acordarea de despăgubiri fără ca acţiunea să fi vizat anularea unui act administrativ emis în baza ordonanţei declarate neconstituţionale. Potrivit jurisprudenţei şi doctrinei de specialitate, repararea prejudiciului nu poate fi dispusă în lipsa recunoaşterii dreptului şi anulării actului administrativ care a generat vătămarea.

A doua critică priveşte stabilirea nelegală a unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului, fără verificarea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Instanţa de fond a ignorat faptul că sumele reţinute din pensii reprezintă componente ale raportului de asigurări sociale, iar obligaţia de restituire revine entităţilor plătitoare ale pensiilor, nu Guvernului. În acest sens, se invocă aplicabilitatea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu a Legii nr. 554/2004.

Critica a treia se referă la lipsa capacităţii juridice civile şi a calităţii procesuale pasive a Guvernului României. Se argumentează că Guvernul are o capacitate juridică specială de drept public, reglementată de art. 102 şi 108 din Constituţie şi de O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, fiind subiect al raporturilor juridice administrative, nu civile. În susţinerea acestei teze se invocă Decizia ÎCCJ nr. 363/2014 şi dispoziţiile art. 187 şi urm. din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Critica a patra vizează faptul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a reglementat expres procedura de restituire a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute nelegal, stabilind competenţa caselor teritoriale şi sectoriale de pensii, precum şi sursa bugetară necesară. În acest context, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, conform art. 194 lit. c) din C. proc. civ., iar menţinerea hotărârii instanţei de fond ar conduce la o dublă încasare a sumelor, ceea ce este inadmisibil.

Critica a cincea se referă la nelegalitatea obligării Guvernului la plata dobânzilor legale penalizatoare şi la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei, în condiţiile în care obligaţia principală de restituire nu îi aparţine. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare este datorată de debitorul obligaţiei băneşti, care în speţă nu este Guvernul, ci entităţile plătitoare ale pensiilor.

În susţinerea poziţiei sale, Guvernul a invocat jurisprudenţa relevantă, inclusiv Deciziile ÎCCJ nr. 3526/2011 şi nr. 3792/2011, care au statuat că litigiile privind despăgubiri salariale sau pensii trebuie soluţionate de instanţele specializate, nu de cele de contencios administrativ, în lipsa unor dispoziţii speciale precum cele din art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În concluzie, Guvernul României solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei civile nr. 158/2023 şi respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând lipsa obiectului, lipsa calităţii procesuale pasive, neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi competenţa materială a instanţelor specializate în asigurări sociale.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând înlăturarea obligaţiei de plată stabilite în sarcina sa, alături de Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a MApN, privind dobânda legală penalizatoare şi actualizarea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, a invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023, care reglementează expres procedura de restituire a acestor contribuţii, stabilind că plata se face lunar, în perioada martie 2023 - februarie 2024, din oficiu, de către casele de pensii, fără a include obligaţia de plată a accesoriilor.

CNAS a susţinut că instanţa de fond a ignorat faptul că procedura de restituire este deja în derulare, iar obligarea sa la plata dobânzilor şi actualizărilor generează o dublă plată, inadmisibilă în raport cu reglementarea legală. În plus, instituţia a arătat că nu există o legătură de cauzalitate între prejudiciul invocat şi vreo faptă ilicită imputabilă CNAS, întrucât contribuţiile au fost instituite prin O.U.G. nr. 130/2021, emisă de Guvernul României, iar CNAS nu are atribuţii de legiferare.

În susţinerea recursului, CNAS a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, care a declarat neconstituţionale dispoziţiile din O.U.G. nr. 130/2021 ce impuneau reţinerea contribuţiei din pensii, subliniind că motivul neconstituţionalităţii a fost lipsa urgenţei şi afectarea dreptului la pensie, garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie. Astfel, răspunderea patrimonială nu poate fi angajată în sarcina CNAS, ci exclusiv în sarcina Guvernului, emitentul actului normativ declarat neconstituţional.

De asemenea, CNAS a arătat că fondurile gestionate de instituţie au o destinaţie precisă, reglementată de Legea nr. 95/2006, respectiv acordarea serviciilor medicale către asiguraţi, iar diminuarea acestora prin obligarea la plata dobânzilor şi actualizărilor ar afecta grav capacitatea de finanţare a sistemului public de sănătate.

În concluzie, CNAS a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte obligaţia de plată stabilită în sarcina sa şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantului în integralitate faţă de CNAS, invocând lipsa temeiului legal, lipsa vinovăţiei şi imposibilitatea angajării răspunderii patrimoniale în absenţa unei fapte ilicite proprii.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a contestat soluţia instanţei de fond, considerând nelegală obligarea sa, alături de Guvernul României, la plata dobânzilor legale penalizatoare şi la actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate. Instituţia a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, subliniind că obligaţia de restituire a sumelor reţinute a fost reglementată expres prin O.U.G. nr. 4/2023, care stabileşte o procedură administrativă clară, cu termene şi modalităţi de plată precise, fără a include obligaţia de plată a accesoriilor.

Se arată că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, restituirea sumelor se face lunar, în perioada martie 2023 - februarie 2024, din oficiu, de către casele de pensii, după recalcularea venitului impozabil şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit. În acest context, instanţa nu putea dispune obligarea la plata dobânzilor şi actualizărilor, întrucât acestea nu sunt prevăzute de actul normativ incident, iar intenţia legiuitorului a fost de a reglementa strict restituirea sumelor principale.

Casa de Pensii Sectorială a MApN a susţinut că nu se poate reţine în sarcina sa vreo culpă procesuală, întrucât reţinerile au fost efectuate în temeiul unui act normativ în vigoare la acel moment, care beneficia de prezumţia de constituţionalitate. Doar ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, anumite dispoziţii din O.U.G. nr. 130/2021 au fost declarate neconstituţionale, iar Guvernul a intervenit legislativ pentru a reglementa restituirea sumelor reţinute.

În susţinerea poziţiei sale, recurenta - pârâtă a invocat jurisprudenţa Tribunalului Bucureşti - Sentinţele civile nr. 2411/2023, nr. 2412/2023 şi nr. 4723/2023 - care au statuat că dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei nu se cuvin în lipsa unei culpe a debitorului şi în absenţa unei scadenţe anterioare. De asemenea, s-a arătat că dobânda legală reprezintă daune moratorii, acordate doar în cazul neexecutării la termen a unei obligaţii, ceea ce nu este aplicabil în speţă, întrucât obligaţia de restituire a fost stabilită ulterior, prin O.U.G. nr. 4/2023, iar plata se face conform calendarului legal.

În concluzie, Casa de Pensii Sectorială a MApN a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 158/2023 şi, în rejudecare, respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata dobânzilor legale penalizatoare şi la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei, invocând lipsa temeiului legal, inexistenţa culpei şi respectarea întocmai a dispoziţiilor legale în vigoare.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate de recurenţi, cu dispoziţiile legale incidente şi cu actele şi lucrările dosarului, constată că recursul pârâtului Guvernul României este nefondat, iar recursurile declarate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Reclamantul are calitatea de pensionar conform deciziei de pensionare emise de Casa de Pensii Sectorială a MAN iar începând din luna ianuarie 2022, i s-a reţinut CASS-ul de 10% din veniturile care depăşesc 4000 RON din drepturile de pensie, astfel cum rezultă din cupoanele de pensie aflate la dosarul de fond.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii, restituirea integrală a contravalorii contribuţiei pentru asigurări de sănătate reţinute netemeinic şi nelegal din drepturile de pensie ce i se cuveneau începând cu 01.01.2022, conform O.U.G. nr. 130/2021.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, excepţia nulităţii acţiunii invocată de Guvernul României şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Pe fond, a admis în parte cererea de chemare în judecată, şi a obligat pârâţii la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei şi dobânzi legale penalizatoare aferente sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, au formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere similaritatea criticilor formulate, Înalta Curte urmează a le analiza global, punctând elementele de diferenţiere dintre cererile de recurs formulate.

Înalta Curte reţine că, în cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu 01.01.2022, care a modificat şi completat Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 120/2021, introducându-se art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal) prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei sale.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimatului, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate în speţă.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul, astfel cum în mod corect s-a susţinut de către recurentele-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale prin cererile de recurs.

Prin urmare, pretenţiile solicitate de reclamant vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, iar, în raport cu acestea, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce i-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţinea emitentului, în speţă Guvernului României.

Astfel, Înalta Curte constată că una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speţă, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că nu există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, astfel că acestea din urmă nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.

În consecinţă, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că aceste pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză şi, mai mult, le-a obligat la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Prin urmare, Înalta Curte va dispune reformarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentelor-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi respingerii în consecinţă a cererii formulate în contradictoriu cu aceste pârâte.

În aceste condiţii nu mai este necesară o analiză a celorlalte motive de casare/nelegalitate invocate de recurente prin cererile de recurs formulate, verificarea acelor critici având un caracter subsidiar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Guvernul României şi va admite recursurile declarate de recurentele-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 158/2023 din 03 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru motivul de ordine publică invocat, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentelor -pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, va respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursurile declarate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 158/2023 din 3 octombrie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Admite excepţia lipse calităţii procesuale pasive a pârâtelor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.