Pensioner's damages claim against Government upheld; pension house lacks standing, third-party claims inadmissible.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Timiş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

1. Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

2. Obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9, alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

3. Obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3, alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011);

4. Obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerii din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

5. În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv, art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

6. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului de purtarea prezentului proces (art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 178 din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.

A respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

A admis în principiu cererea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş.

A respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei capacităţii juridice şi a lipsei calităţii procesual pasive, invocate de pârâtul Guvernul României.

A admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând echivalentul sumelor reţinute din pensii, în baza O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate, sumele urmând a fi indexate cu rata inflaţiei.

Totodată, a dispus obligarea pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş să plătească reclamantului despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute din pensiile reclamanţilor cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A respins în rest cererea de chemare în judecată.

A admis cererea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş şi a dispus obligarea chematelor în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş la plata către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a sumelor pe care pârâta le va plăti reclamantului în temeiul prezentei hotărâri, cu titlul de despăgubiri reprezentând echivalentul contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, sume virate în baza O.U.G. nr. 130/2021 de Casa Judeţeană de Pensii Timiş la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, potrivit solicitării reclamanţilor, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 178 din 12 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Guvernul României, prin Secretariatul General, a criticat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, subliniind caracterul special al acestei reglementări. Prima critică vizează interpretarea eronată a art. 9 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond dispunând acordarea de despăgubiri fără a fi formulată o cerere principală specifică contenciosului administrativ, respectiv anularea unui act administrativ emis în baza ordonanţei declarate neconstituţionale. Potrivit jurisprudenţei şi doctrinei de specialitate, repararea prejudiciului nu poate fi dispusă în lipsa recunoaşterii dreptului şi anulării actului administrativ care a generat vătămarea.

A doua critică se referă la stabilirea nelegală a unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului, fără verificarea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Instanţa de fond a ignorat faptul că sumele reţinute din pensii reprezintă componente ale raportului de asigurări sociale, iar obligaţia de restituire revine entităţilor plătitoare ale pensiilor, nu Guvernului. În acest sens, se invocă aplicabilitatea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu a Legii nr. 554/2004.

A treia critică priveşte lipsa capacităţii juridice civile şi a calităţii procesuale pasive a Guvernului României. Se argumentează că Guvernul are o capacitate juridică specială de drept public, reglementată de art. 102 şi 108 din Constituţie şi de O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, fiind subiect al raporturilor juridice administrative, nu civile. În susţinerea acestei teze se invocă Decizia ÎCCJ nr. 363/2014 şi dispoziţiile art. 187 şi urm. din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.

Critica a patra vizează faptul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a reglementat expres procedura de restituire a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute nelegal, stabilind competenţa caselor teritoriale şi sectoriale de pensii, precum şi sursa bugetară necesară. În acest context, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, conform art. 194 lit. c) din C. proc. civ., iar menţinerea hotărârii instanţei de fond ar conduce la o dublă încasare a sumelor, ceea ce este inadmisibil.

În continuare, se invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Deciziile nr. 3526/2011 şi nr. 3792/2011 - care stabilesc că litigiile privind despăgubiri salariale sau pensii trebuie soluţionate de instanţele specializate, nu de cele de contencios administrativ, în lipsa unor dispoziţii speciale precum cele din art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Critica a cincea se referă la nelegalitatea obligării Guvernului la plata dobânzilor legale penalizatoare şi la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei, în condiţiile în care obligaţia principală de restituire nu îi aparţine. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare este datorată de debitorul obligaţiei băneşti, care în speţă nu este Guvernul, ci entităţile plătitoare ale pensiilor.

Ultima critică priveşte obligarea Guvernului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 130 RON, considerată nelegală în lipsa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.. Se subliniază că partea care a câştigat procesul trebuie să probeze cheltuielile efectuate, iar culpa procesuală a pârâtului nu a fost dovedită, mai ales în contextul reglementării intervenite prin O.U.G. nr. 4/2023.

În concluzie, Guvernul României solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei civile nr. 178/2023 şi respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând lipsa obiectului, lipsa calităţii procesuale pasive, neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi competenţa materială a instanţelor specializate în asigurări sociale.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a invocat lipsa calităţii procesuale pasive în calitate de chemată în garanţie, solicitând admiterea excepţiei de ordine publică, întrucât nu există un raport juridic direct între instituţie şi reclamant, iar atribuţiile CNAS nu includ nici calculul, nici reţinerea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate. Potrivit art. 280 din Legea nr. 95/2006, CNAS nu intră în raporturi juridice fiscale cu contribuabilii şi nu are competenţe în colectarea sau restituirea contribuţiilor, acestea revenind Ministerului Finanţelor Publice prin ANAF, conform art. 265 şi art. 270 din aceeaşi lege, coroborate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

În continuare, CNAS a susţinut inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie formulată de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, întrucât între cele două instituţii nu există o obligaţie legală sau contractuală de garanţie ori despăgubire, condiţie esenţială prevăzută de art. 72 din C. proc. civ.. În acest sens, s-a invocat Decizia nr. 10/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, care stabileşte că lipsa unui raport juridic de garanţie între părţi atrage inadmisibilitatea cererii.

Pe fondul cauzei, CNAS a criticat faptul că instanţa de fond nu a analizat şi nu a respins ca inadmisibil cel de-al patrulea capăt al cererii introductive, prin care reclamantul solicita obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ privind încetarea reţinerii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate. CNAS a arătat că nu are competenţa de a emite acte administrative individuale referitoare la obligaţiile fiscale ale persoanelor fizice, iar dispoziţiile declarate neconstituţionale din O.U.G. nr. 130/2021 şi-au încetat efectele prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022.

În ceea ce priveşte obligarea CNAS la plata despăgubirilor constând în sumele reţinute din pensii, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, instituţia a susţinut că prejudiciul invocat de reclamant a fost cauzat exclusiv de Guvernul României, emitentul ordonanţei declarate neconstituţionale, conform art. 115 alin. (6) din Constituţie. În acest sens, CNAS a invocat dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborate cu art. 1349 din C. civ., subliniind că răspunderea patrimonială revine autorităţii emitente a actului nelegal, nu instituţiei care administrează fondurile.

De asemenea, CNAS a arătat că O.U.G. nr. 4/2023 reglementează expres procedura de restituire a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, stabilind competenţa caselor de pensii şi a entităţilor plătitoare, precum şi sursa bugetară necesară, iar instanţa nu poate interveni asupra acestui mecanism administrativ. În susţinerea acestei teze, CNAS a invocat jurisprudenţa Curţii de Apel Oradea şi a Curţii de Apel Timişoara, care au statuat că obligaţia de restituire revine caselor de pensii, nu CNAS.

În concluzie, CNAS a solicitat admiterea recursului, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie şi, pe fond, respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata despăgubirilor, dobânzilor şi cheltuielilor de judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii patrimoniale.

Casa Judeţeană de Pensii Timiş a criticat soluţia instanţei de fond, considerând nelegală obligarea sa la plata dobânzilor legale penalizatoare şi la actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021. Instituţia a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., subliniind că reglementarea ulterioară prin O.U.G. nr. 4/2023 a instituit o procedură administrativă clară de restituire din oficiu a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute nelegal, în perioada 1 ianuarie 2022 - 27 decembrie 2022, fără a include obligaţia de plată a accesoriilor.

Se arată că această ordonanţă a fost adoptată în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, care a declarat neconstituţionale anumite dispoziţii din O.U.G. nr. 130/2021, iar legiuitorul delegat a intervenit pentru a evita blocarea instanţelor şi pentru a asigura un mecanism eficient de restituire, susţinut de la bugetul de stat. În acest context, instanţa de fond nu ar fi trebuit să oblige Casa Judeţeană de Pensii Timiş la plata dobânzilor şi actualizărilor, întrucât acestea nu sunt prevăzute de actul normativ incident.

De asemenea, se invocă faptul că potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023, restituirea se face din oficiu, prin casele teritoriale de pensii, iar plata către titularii drepturilor se efectuează împreună cu pensia lunară, în perioada martie 2023 - februarie 2024. Or, în lipsa unei prevederi legale care să impună plata dobânzilor şi a actualizărilor, instanţa nu poate suplini voinţa legiuitorului.

În drept, Casa Judeţeană de Pensii Timiş a invocat dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum şi prevederile O.U.G. nr. 4/2023. În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii formulate de reclamant, în ceea ce priveşte obligarea la plata dobânzilor legale penalizatoare şi la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate de recurenţi, cu dispoziţiile legale incidente şi cu actele şi lucrările dosarului, constată că recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Având în vedere similaritatea criticilor formulate, Înalta Curte urmează a le analiza global, punctând elementele de diferenţiere dintre cererile de recurs formulate.

Înalta Curte reţine că, în cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu 01.01.2022, care a modificat şi completat Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 120/2021, introducându-se art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal) prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei sale.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Pretenţiile solicitate de reclamant vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, iar, în raport cu acestea, Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce i-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţinea emitentului, în speţă Guvernului României.

Înalta Curte constată că una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speţă, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că nu există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, astfel că aceasta din urmă nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.

În consecinţă, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză şi, mai mult, a obligat-o la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, având în vedere aspectele anterior arătate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Chemarea în garanţie constituie forma de participare forţată a terţelor persoane în procesul civil, prin intermediul căreia una dintre părţi poate solicita introducerea în litigiu a acelor persoane faţă de care funcţionează obligaţia de garanţie sau de despăgubire.

Prin parte interesată se înţelege una dintre părţile în litigiul dedus judecăţii (reclamant, pârât, intervenient principal, chemat în garanţie), acestea putând formula o cerere de chemare în garanţie atunci când există o obligaţie de garanţie în sarcina unui terţ stabilită legal sau convenţional cu acest titlu (garanţie) sau când partea care a căzut în pretenţii ar putea solicita despăgubiri de la un terţ (daune/despăgubiri).

În cauză, cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş a fost formulată de Casa Judeţeană de Pensii Timiş în privind căreia instanţa de recurs a constatat lipsa calităţii procesuale pasive, situaţie în care, cererea de chemare în garanţie formulată apare ca a fi inadmisibilă.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanţei declarate neconstituţionale,

Nu pot fi primite criticile recurentului Guvernul României potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimatului -reclamant de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanţei de urgenţă menţionate.

Contrar apărărilor recurentului Guvernul României, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamanţilor, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a obligat pârâtul la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamanţi, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile pârâtului doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind despăgubirile constând în contravaloarea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute conform O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia.

Critica ce vizează soluţia dată capătului de cerere privind suportarea cheltuielilor de judecată nu va fi analizată, întrucât recurentul - pârât nu a fost obligat, în prezenta cauză, la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 178/2023 din 12 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa atacată, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi va respinge în consecinţă cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă; va respinge cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, ca inadmisibilă şi va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi nerestituite în baza O.U.G. nr. 4/2023.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 178 din 12 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş si, în consecinţă:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea Casei Judeţene de Pensii Timiş de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, ca inadmisibilă.

Respinge, ca rămas fără obiect, petitul privind obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumelor reţinute în baza O.U.G. nr. 130/2021.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.