Admissibility of Securitate collaboration verification for heads of treaty-based binational non-profit organizations

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.05.2023 sub dosar nr. x/2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1868 din 7 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

A respins excepţia tardivităţii acţiunii, ca neîntemeiată.

A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1868 din 7 decembrie 2023, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat, în esenţă, că este îndeplinită condiţionarea izvorând din norma de drept substanţial ce a stat la baza demarării verificărilor, funcţia de director executiv întrunind, în organizarea şi funcţionarea Comisei Fulbright Româno-Americane, caracteristicile necesare pentru încadrarea, prin prisma efectelor juridice, în noţiunea de conducere, conform art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind schimburile educaţionale şi academice administrate de Comisia Fulbright, semnat la Washington la 22 octombrie 2013 şi ratificat de Parlament, stabileşte ca atribuţii ale funcţiei de director executiv administrarea activităţii Comisiei Fulbright şi angajarea personalului administrativ şi de secretariat.

Aceste atribuţii demonstrează o inerentă abilitare de conducere în exercitarea funcţiei, întrucât implică o componentă decizională şi managerială evidentă, legată intrinsec de însăşi organizarea şi funcţionarea Comisiei.

Activitatea de conducere, în accepţiunea necircumstanţiată a art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, nu poate fi interpretată restrictiv, ca vizând doar forul ultim al Comisiei (Consiliul director), atât timp cât atribuţii ce ţin de însăşi asigurarea funcţionării Comisiei depind de directorul executiv, numit de către Consiliul director.

Prin modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor de drept material, instanţa de fond a realizat o restrângere nepermisă a ipotezei de reglementare, ceea ce determină incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs incident pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate, admiterea exceptiei tardivităţii acţiunii, a inadmisibilităţii din perspectiva procedurii derulate în baza unei cereri de acces la informaţii publice şi a inadmisibilităţii acţiunii sub aspectul verificarilor repetate cu privire la situaţia recurentului, respectiv a înlocuirii considerentelor nelegale referitoare la asimilarea juridică a Comisiei Fulbright Romano-Americane, statutului unei asociaţii, în înţelesul O.G. nr. 26/2000.

În motivare, recurentul-pârât A. a arătat următoarele:

Referitor la excepţia tardivităţii, a menţionat, în esenţă, că prevederile O.U.G. nr. 24/2008 nu reglementează un termen expres pentru formularea actiunii în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, însă un astfel de termen este prevăzut de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din 18.12.2008 ("Regulamentul CNSAS"), respectiv 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, iar acest Regulament este un act administrativ cu caracter normativ, în vigoare, ale cpre dispoziţii sunt obligatorii.

În raport de data înregistrarii dosarului pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv 26.05.2023, şi data emiterii acestei Note de către Direcţia investigaţii, respectiv 15.03.2023.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii sub aspectul verificărilor repetate, a arătat, în esenţă, că din analiza dispoziţiilor legale cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008, rezultă, în mod clar, că CNSAS poate proceda la o noua verificare cu privire la aceeaşi persoană, care anterior a mai fost supusa verificării, exclusiv în situaţiile regăsite la art. 32 din Ordonanţă. Or, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită, având în vedere că nu este vorba de informaţii noi, ci de reaprecierea documentelor preexistente, care se aflau la dispoziţia CNSAS în fondul arhivistic şi la verificările anterioare. În urma verificărilor anterioare a fost emisă adeverinţa nr. x/2017 prin care s-a constatat că nu a colaborat cu Securitate. Prin urmare, în lipsa unor informaţii noi, CNSAS nu putea proceda la o reapreciere a documentelor aflate în fondul său arhivistic, cu consecinţa constatării calităţii sale de colaborator al Securităţii. Din această perspectivă a arătat că prima instanţă a făcut o interpretare gresiţă a dispoziţiilor legale indicate.

Cât priveşte inadmisibilitatea acţiunii din perspectiva declansării procedurii în baza unei cereri de acces la informaţii publice, aparţinând unei persoane fizice, a susţinut că prima instanţă a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care prevederile legale impun CNSAS doar obligaţia să-i informeze pe petenţi, indicându-le dacă s-a constatat sau nu existenţa calităţii de colaborator sau lucrător al fostei Securităţi, în privinţa persoanei specificate în cerere, iar nu să demareze o verificare în privinţa persoanei specificate în cererea de solicitare a unor informaţii de interes public.

Cât priveşte inadmisibilitatea acţiunii din perspectiva neîndeplinirii cerinţelor impuse de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, a menţionat că înţelege să criticie doar considerentele primei instaţe referitoare la asimilarea Comisiei Fulbright Româno-Americană, unei asociaţii în sesnul O.G. nr. 26/2000.

Astfel, a susţinut că această Comisie are prin lege statut de organizaţie binaţională, nonprofit, aflată în coordonarea Ministerului Afacerilro Externe şi finanţată din fonduri comune SUA-România, care administrează schimburi educaţionale şi ştiinţifice între Guvernul României şi Guvernul SUA, neavând niciuna dintre caracteristicile unei fundaţii şi/sau asociaţii şi, cu atât mai puţin, nefiind o societate comercială în care recurentul-pârât să exercite o funcţie de conducere.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâtul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal, menţionând că funcţia de director executiv al Comisiei Fulbright nu conferă CNSAS posibilitatea declanşării unei reverificări, conform art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 şi, pe de altă parte, a arătat că organizaţia în care deţinea funcţia respectivă nu îndeplinea caracteristicile unei asociaţii, conform definiţiei date în acest sens de prevederile art. 4 din O.G. nr. 26/2000.

Pârâtul CNSAS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, arătând că acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a avut ca temei dispoziţiile art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, procedura fiind declanşată la cererea unei persoane îndreptăţite, şi nu din oficiu, iar prima instanţă a reţinut corect asimilarea Comisiei Fulbright Româno-Americane unei asociaţii, în înţelesul O.G. nr. 26/2000.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte menţionează că, raportat la criticile formulate prin cele două recursuri, pentru raţiuni legate de coerenţa şi claritatea considerentelor, analiza va începe cu recursul incident formulat de recurentul-pârât A..

Asupra recursului incident

În privinţa criticilor formulate cu privire la soluţia pronunţată asupra excepţiei tardivităţii, Înalta Curte subliniază că acestea se circumscriu motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., analiza urmând să se facă din această perspectivă.

Înalta Curte reţine că, în mod corect, prima instanţă a procedat la respingerea ca neîntemeiată a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, având în vedere că potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea formulată de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii este o acţiune în constatare, care poate fi introdusă oricând.

Cât priveşte termenul de 30 de zile prev. de art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Înalta Curtea reţine că aceasta este un termen de recomandare, care are scopul de a organiza la nivel intern activitatea Consiliului. Prin urmare, acest termen nu este unul imperativ, ci de recomandare, iar nerespectarea sa poate conduce eventual la atragerea răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici responsabili, în măsura în care depăşirea acestuia reprezintă abatere disciplinară.

În plus, Înalta Curtea constată că termenul de 30 de zile lucrătoare calculat de la data adoptării notei de constatare a fost respectat, în condiţiile în care nota nr. x/15.03.2023 a fost aprobată de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, conform art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008, la data de 25.04.2023, iar acţiune a fost formulată la data de 26.05.2023.

În privinţa criticilor formulate cu privire la inadmisibilitatea formulării acţiunii din perspectiva: i) verificărilor repetate efectuate de CNSAS; ii) procedurii derulate în baza unei cereri de acces la informaţii publice, în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008; iii) neincidenţei în speţă a cazului prevăzut de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 analiza se va realiza prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant în susţinerea prezentului demers.

Referitor la chestiunea juridică a verificărilor repetate efectuate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 32 O.U.G. nr. 24/2008 raportat la situaţia de fapt existentă în cauză. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere împrejurarea că declanşarea acestei proceduri a avut la bază cererea de verificare nr. x/15.11.2022 adresată de o persoană fizică, în considerarea funcţiei deţinute de recurentul-pârât, în cadrul Comisiei Fulbright. Prin urmare, verificările efectuate de CNSAS în privinţa recurentului-pârât nu au avut la baza descoperirea unor informaţii noi, în sensul art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, ci cererea de verificare formulată de o persoană fizică în condiţiile art. 5 rap. la art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

Faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte reţine că prima instanţă a soluţionat în mod corect excepţia de inadmisibilitate invocată de recurentul-pârât, din această perspectivă.

Referitor la chestiunea juridică a declanşării procedurii de verificare în baza unei cereri de acces la informaţii publice, Înalta Curte reţine că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 3 corob. cu art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, în mod corect prima instanţă a stabilit că formularea unei cereri în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în legătură cu o persoană care ocupa una dintre demnităţile sau funcţiile menţionate în mod expres de textul legal determină declanşarea de către CNSAS a procedurii de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu persoana indicată în condiţiile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte reţine că prima instanţă a soluţionat în mod corect excepţia de inadmisibilitate invocată de recurentul-pârât, din această perspectivă.

Referitor la chestiunea juridică a îndeplinirii cerinţelor prev. de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că recurentul-pârât şi recurentul-reclamant au formulat critici, corespunzător poziţiei procesuale deţinute, cu privire la această chestiune litigioasă, motiv pentru care se va realiza o analiza comună a recursului principal şi a recursului incident din această perspectivă.

Potrivit art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate,... au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, ….y) ... membrii conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora".

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus citate rezultă că verificarea de către CNSAS a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii se poate face în privinţa persoanelor care au calitatea de membrii ai conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora.

Prin urmare, admisibilitatea procedurii de verificare presupune stabilirea pe de o parte a statutului juridic de asociaţie sau fundaţie a persoanei juridice în cadrul căreia persoana suspusă acestei proceduri îşi desfăşoară activitatea, iar pe de altă parte stabilirea calităţii de membru al conducerii asociaţiei sau fundaţiei în privinţa acestei persoane.

Procedând ca verificarea statutului juridic al Comisie Fulbright în cadrul căreia recurentul-pârât ocupă funcţia de director executiv, Înalta Curte constată următoarele:

În prezent, este în vigoare Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind schimburile educaţionale şi academice administrate de Comisia Fulbright româno-americană, semnat la Washington la 22 octombrie 2013, ratificat prin Legea nr. 50/2014.

Conform art. 1 lit. A) şi B) din Acord A) Comisia Fulbright româno-americană este recunoscută drept o organizaţie binaţională, nonprofit, constituită conform legislaţiei române, al cărei scop va fi să continue facilitarea administrării şi coordonării programelor de schimburi educaţionale finanţate de ambele guverne. B) Scopul Comisiei este de a continua să sprijine studiile, cercetarea, instruirea şi alte activităţi educaţionale ale sau pentru cetăţenii români în Statele Unite ale Americii şi ale sau pentru cetăţenii şi resortisanţii Statelor Unite ale Americii în România, precum şi vizite şi schimburi de studenţi, stagiari, cercetători, profesori de şcoală, preparatori, cadre universitare, artişti şi specialişti între România şi Statele Unite ale Americii.

Din analiza dispoziţiilor Acordului mai sus citate, rezultă că această Comisie are statutul de organizaţie binaţională, nonprofit având ca scop facilitarea administrării şi coordonării programelor de schimburi educaţionale finanţate de Guvernul Statelor Unite ale Americii şi de Guvernul României.

În continuare, Înalta Curte va verifica dacă această organizaţie binaţională nonprofit se circumscrie domeniului de aplicare a O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 asociaţiile şi fundaţiile se pot constitui de persoane fizice şi juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes nepatrimonial şi dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, conform art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Făcând aplicarea în cauză a acestor dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că organizaţia binaţională nonprofit denumită Comisia Fulbright nu reprezintă o asociaţie sau o fundaţie în sensul O.G. nr. 26/2000, nefiind constituită de persoane fizice sau juridice şi nefiind înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte reţine că această Comisiei este o entitate cu o configuraţie proprie, constituită în baza unui acord bilateral încheiat între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii, care nu se circumscrie domeniului de aplicare al O.G. nr. 26/2000.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la dispoziţiile O.G. nr. 26/2000 şi ale Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind schimburile educaţionale şi academice administrate de Comisia Fulbright româno-americană, semnat la Washington la 22 octombrie 2013, ratificat prin Legea nr. 50/2014.

Având în vedere neîndeplinirea cerinţei referitoare la circumscrierea entităţii în care recurentul-pârât ocupă funcţia de director executiv în sfera de aplicare a O.G. nr. 26/2000, Înalta Curte reţine că verificarea calităţii de membru al conducerii unei asociaţii sau fundaţii în privinţa acestuia a devenit inutilă, faţă de caracterul cumulativ al celor două cerinţe prevăzute de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pentru neîndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor impuse de art. 3 lit. y) O.U.G. nr. 24/2008, dar nu din perspectiva analizată, respectiv a funcţiei deţinute de recurentul-pârât în cadrul Comisiei, ci din cea a stabilirii statutului juridic al Comisiei Fulbright, motiv pentru care va înlocui considerentele sentinţei recurate sub acest aspect, cu propriile considerente expuse în precedent.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul reclamantului CNAS, va admite recursul incident formulat de recurentul-pârât A. în ceea ce priveşte considerentele referitoare la admiterea excepţiei de inadmisibilitate, pe care le va înlocuieşte cu considerentele prezentei decizii şi va menţine în rest sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1868 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident formulat de recurentul-pârât A. împotriva aceleiaşi sentinţe în ceea ce priveşte considerentele referitoare la admiterea excepţiei de inadmisibilitate, pe care le înlocuieşte cu considerentele deciziei de faţă.

Menţine în rest sentinţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.