Nullity of cassation appeal for lack of veritable illegality grounds challenging executive decree and judicial council decision transferring prosecutor to judge

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 09.01.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Preşedintele României B. şi Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Decretului Preşedintelui României nr. 250/04.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 299/07.05.2002 şi a efectelor lui în ceea ce o priveşte pe doamna procuror C. şi anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 73/28.04.2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 24 aprilie 2023, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, tardivităţii, lipsei de interes, lipsei calităţii procesuale pasive şi a amânat pronunţarea soluţiei la data de 03.05.2023.

Prin Decizia nr. 153 din 3 mai 2023, Curtea de Apel Craiova a dispus următoarele:

- a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, formulată de reclamantul A., ca fiind inadmisibilă;

- a respins cererea de suspendare a executării Decretului Preşedintelui României nr. 250 din data de 04.04.2002 şi a Hotărârii Consiliului Superior al României nr. 73 din data de 28.04.2004, ca nefondată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect "alte cereri", ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

3.1. Împotriva încheierii din 24 aprilie 2023 şi a Deciziei nr. 153 din 3 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul A..

În susţinerea cererii sale, recurentul-reclamant a criticat soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi de respingere pe fond a cauzei, dispuse prin hotărârea nr. 153 din data de 03.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

Recurentul reiterează susţinerile din faţa primei instanţe, învederând că prevederile art. 47, art. 48, art. 49, art. 50 şi art. 131 din Legea nr. 92/1992 stabilesc procedurile de numire în funcţia de judecător şi procuror, iar Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 125 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din Constituţia României.

De asemenea, arată recurentul-reclamant, în temeiul art. 131 din legea nr. 92/1992, Consiliul Superior al Magistraturii era obligat să propună eliberarea din funcţia de procuror şi apoi numirea în funcţia de judecător a doamnei C..

În opinia recurentului, aceste aspecte încalcă dispoziţiile art. 15, art. 16, art. 20, art. 22, art. 24, art. 26, art. 28, art. 124, art. 126, art. 129, din Constituţia României, art. 6, 8 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 20 "art. 21, art. 47, art. 48, art. 52, art. 52 şi art. 53 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Mai arată recurentul-reclamant că Decretului Preşedintelui României nr. 250/04.04.2002 şi Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 73 din data de 28.04.2004 sunt nelegale ca urmare a faptului că transferul doamnei C. din funcţia de procuror în funcţia de judecător s-ar fi realizat în lipsa emiterii unui decret prezidenţial.

Se arată că în cauză, Consiliul Superior al Magistraturii nu putea şi nu avea competenţa necesară să anuleze Decretul Preşedintelui României nr. 250/04.04.2002 prin care doamna C. a fost numită procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia. În aceste condiţii, prin Hotărârea nr. 73/28.04.2004, nu putea să o transfere pe doamna procuror în funcţia de judecător, fără ca Preşedintele României să o elibereze din funcţia de procuror şi să o numească în funcţia de judecător, prin Decret publicat în Monitorul Oficial al României.

Solicită obligarea intimaţilor Preşedintele României, Consiliul Superior al Magistraturii şi doamna procuror C. la plata sumei de 1.000.000 euro, în solidar.

3.2. Împotriva încheierii din 24 aprilie 2023 şi a Deciziei nr. 153 din 3 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs incident pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin care, apreciind incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a hotărârii atacate, raportat la dezlegarea eronată dată asupra excepţiei inadmisibilităţii şi excepţiei tardivităţii acţiunii.

În esenţă, recurentul-pârât a învederat că, în mod nelegal a dispus instanţa de fond respingerea excepţiei inadmisibilităţii, cu motivarea că actele a căror anulare s-a solicitat au intrat în circuitul civil producând efecte juridice. Astfel, arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că recurentul-reclamant A. nu a făcut proba îndeplinirii procedurii prealabile cu privire la cererea de anulare a Decretului Preşedintelui României nr. 250/04.04.2002 şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 73 din data de 28.04.2004, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii, cu consecinţa respingerii acesteia, în integralitate, ca inadmisibilă.

De asemenea, recurentul-pârât susţine că în mod nelegal a dispus instanţa de fond respingerea excepţiei tardivităţii invocate prin întâmpinare, fiind aplicate greşit dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului reclamatului. În subsidiar, aceasta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului reclamatului, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs principal, invocată de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază fondată, pentru considerentele ce succed:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte aminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege, motivele de recurs fiind instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În speţă, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal.

Analiza cererii de recurs relevă faptul că recurentul s-a limitat la a reitera situaţia de fapt şi criticile formulate prin cererea de chemare în judecată, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia instanţei de fond de respingere, ca nefondată, a cererii sale. Argumentele recurentului nu vizează raţionamentul logico-juridic urmat de judecătorul fondului pentru a ajunge la soluţia pronunţată, astfel încât acestea nu au natura unor critici de nelegalitate.

Se constată, aşadar, că recursul nu conţine motive care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ., reclamantul neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinţei atacate din perspectiva dispoziţiilor legale pe care instanţa le-ar fi încălcat în pronunţarea hotărârii.

Or, faţă de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a susţinerilor din cerera de chemare în judecată, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei de fond, dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă fiind ţinută de obligaţia de motivare, astfel cum s-a arătat mai sus.

În aceste condiţii, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A. şi să aplice sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului exercitat în cauză de către recurentul-reclamant.

II.2. În privinţa recursului incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magsitraturii împotriva încheierii din 24 aprilie 2023 şi a Deciziei nr. 153 din 3 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, în raport de soluţia dată asupra cererii de recurs principale, devin incidente prevederile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ., care fac trimitere la cele ale art. 472 alin. (2) din acelaşi act normativ, conform cărora "Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A., iar în temeiul prevederilor art. 491 alin. (1) şi art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., va constata recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului formulat de A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2023 şi a Deciziei nr. 153 din 3 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2023 şi a Deciziei nr. 153 din 3 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Constată recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva încheierii din 24 aprilie 2023 şi a Deciziei nr. 153 din 3 mai 2023 ale Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.