Military pension revision dispute classified as social insurance rather than administrative litigation, excluding administrative court jurisdiction under the Administrative Code

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul M.A.I. şi Casa De Pensii Sectorială A Ministerului Afacerilor Interne solicitând instanţei să se dispună:

1. Obligarea pârâtei de rang I - Direcţia Generală Management Resurse Umane - să procedeze la emiterea unei situaţii a soldelor/salariilor care să reflecte modificarea bazei de calcul a pensiei reclamantului determinată de aplicarea Ordinului Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. 272/18.06.2020. Situaţia soldelor/salariilor trebuie să fie emisă de această pârâtă în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea 223/2015 şi art. 17 lit. f) din Anexa la OMAI 30/2016 privind Metodologia de întocmire a dosarului dc pensionare, astfel încât să poată determina din punct de vedere al condiţiilor dc formă revizuirea pensiei, în conformitate cu prevederile art. 65 din Legea nr. 223/2015.

2. Pe baza situaţiei soldelor/salariilor emisă de pârâta de rang I, obligarea pârâtei de rang II - Casa de Pensii Sectorială a MAI - să procedeze la revizuirea deciziei de pensie anticipată parţială nr. x/19.07.2018 în aplicarea prevederilor art. 65 din Legea nr. 223/2015. Revizuirea pensiei dc serviciu a reclamantului va opera conform prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, cu acordarea retroactivă a pensiei recalculate pe durata termenului general de prescripţie de 3 ani, calculat de la data constatării diferenţelor. începutul termenului dc prescripţie coincide cu data la care reclamantul a luat cunoştinţă dispoziţiile Ordinului Procurorului Şef al DNA nr. 272/18.06.2020, respectiv 22.07.2020.

3. Plata de către pârâte a cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, conform prevederilor art. 451 şi următoarele C. proc. civ.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1005 din data de 18 septembrie 2024, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a reţinut raportat la modul de formulare al capătului ultim de cerere, care are în vedere soluţionarea prioritară a capătului de cerere privind "emiterea Anexei 1B şi a fişei de pensie", competenţa de soluţionarea a cererii de chemare în judecată nu poate să revină exclusiv instanţei specializate în litigii de muncă, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., în cauză reclamantul pretinzând că baza de calcul reţinută în Decizia de pensionare nr. x/19.07.2018 emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. nu a fost determinată cu luarea în calcul a efectelor produse de Ordinele Procurorului Şef al DNA nr. 578/2018, respectiv 272/2020, aspect care se deduce din modalitatea în care a învestit instanţa de judecată cu un capăt de cerere principal vizând emiterea unor situaţii a soldelor/salariilor care să reflecte modificarea bazei de calcul determinată de aplicarea acestor ordine.

Totodată, apreciind că pârâta Direcţia Generală Management Resurse Umane reprezintă o autoritate publică centrală conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti,

Prin sentinţa nr. 149 din 30 aprilie 2025, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul de competenţă materială şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită, în esenţă, revizuirea deciziei de pensie x din 19.07.2018 conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, pe baza înscrisurilor de care se prevalează şi a dispoziţiilor legale incidente, capetele de cerere formulate nefiind de competenţa instanţei de contencios administrativ, prin raportare la prevederile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Conform cererii de chemare în judecată şi înscrisurilor anexate, reclamantul este cadru militar în rezervă, beneficiar al unei pensii militare de stat anticipată parţial.

Acţiunea de faţă vizează revizuirea deciziei de pensie x din 19.07.2018 conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 a reclamantului şi plata drepturilor reprezentând diferenţele rezultate ca urmare a pensiei revizuite si pensia efectiv încasată în perioada solicitată.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material, în raport cu obiectul cauzei, apreciind diferit asupra naturii juridice a litigiului, respectiv litigiu în contencios administrativ sau litigiu de asigurări sociale.

Înalta Curte reţine că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul ce formează obiectul prezentului dosar fiind unul de asigurări sociale.

Potrivit art. 382 lit. h) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, personalului militar nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici. Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici sunt singurele care intră în competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ iar în cazul tututor celorlalte raporturi de serviciu se aplică regula de drept comun, respectiv aceea a competenţei specializate a instanţelor de dreptul muncii.

De asemenea, Înalta Curte constată că reclamantul nu solicită, prin cererea sa, anularea sau obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ, fişa de pensie a reclamantului nefăcând parte din această categorie de acte.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Naţională Anticorupţie, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Direcţia Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Naţională Anticorupţie în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.