Biomass origin certificate revocation annulled; ministry's appeal rejected, costs affirmed and increased.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 la data de 30.03.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rădăuţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 303/31.01.2023 privind anularea unor certificate de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi din industriile conexe, precum şi obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea pricinii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 122 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a anulat Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 303/31.01.2023, obligând pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 7.525,67 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond nu a analizat deloc apărările Ministerului în care a arătat faptul că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, transportate cu avize de marfa, deci simple avize, nicidecum cele speciale abilitate de legislaţia silvică pentru material lemnos, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiţiei cuprinsă în procedura aprobată, precum şi din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic actualizat, nici în perioada 30.01.2021-19.04.2022 şi nici după data de 20.04.2022.

Ministerul a arătat şi detaliat faptul că, referitor la utilizarea ca biomasă certificabilă a unor aşchii lemnoase neconforme rezultate în urma operaţiunilor de tocare/sortare/sitare a materialelor de tip reciclabil (paleţi, tamburi, lădiţe etc) mobilă uzată, transportate cu aviz de marfa, aceste produse nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiţiei cuprinsă în procedura aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1534/2016 privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicat cu modificările şi completările ulterioare, nici în perioada 30.01.2021 - 19.04.2022 şi nici după 20.04.2022.

Or, instanţa de fond nu s-a pronunţat în mod explicit asupra argumentelor invocate de Minister, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi pronunţarea unei hotărâri nemotivate corespunzător, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că prin apărările formulate Ia fondul cauzei, Ministerul a apreciat că, pentru soluţionarea prezentului litigiu, era necesară introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Suceava având în vedere faptul că ordinul contestat a fost emis ca urmare adreselor cu nr. 28501; 28656; 28658; 28660; 28665; 28666; 28669; 28672; 28690; 28694; 28695 şi 28699 din 06.12.2022 prin intermediul cărora Garda Forestieră Suceava a comunicat Deciziile nr. 596; 585; 586; 587; 588; 589; 590; 591; 592; 593; 594 şi 595 din 05.12.2022 ale domnului Inspector şef al Gărzii Forestiere Suceava privind anularea avizelor de biomasă nr. x/09.05.2022, y/14.09.2021, z/14.09.2021, w/27.09.2021, t/29.09.2021, s/20.10.2021, q/25.10.2021, r/11.11.2021, 449/08.12.2021, 451/10.12.2021, 460/14.02.2022, 465/04.04.2022 şi a adreselor care au însoţit avizele.

Or, instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că "terţul Garda Forestieră Suceava este emitentul unor decizii distincte care fac obiectul dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Suceava nr. 1188/86/2023, actele administrative respective fiind deduse judecăţii instanţei de contencios administrativ competentă material cu soluţionarea respectivei acţiuni, raporturile juridice de drept administrativ fiind distincte şi independente procesual şi neprivind chestiune care să vizeze cadrul procesual prezent şi necesitatea complinirii sale, constată Curtea că nu este necesară introducerea în cauză în calitate de intervenient forţat a Gărzii Forestiere Suceava".

Recurentul-pârât învederează că ordinul contestat a fost emis ca urmare a Deciziilor nr. 596; 585; 586; 587; 588; 589; 590; 591; 592; 593; 594 şi 595 din 05.12.2022 ale Gărzii Forestiere Suceava privind anularea avizelor de biomasă nr. x/09.05.2022, y/14.09.2021, z/14.09.2021, w/27.09.2021, t/29.09.2021, s/20.10.2021, q/25.10.2021, r/11.11.2021, 449/08.12.2021, 451/10.12.2021, 460/14.02.2022, 465/04.04.2022. Prin urmare, având în vedere faptul că Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 303/2023 a fost emis ca urmare a emiterii deciziilor mai sus-menţionate de către Garda Forestieră Suceava, instanţa nu poate reţine că este vorba de raporturi juridice de drept administrativ distincte şi independente.

În opinia recurentului, în cazul în care se aprecia că nu este necesară introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Suceava, instanţa trebuia să suspende litigiul dedus judecăţii până la soluţionarea cauzei în care A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Garda Forestieră Suceava, anularea deciziilor care au stat la baza ordinului contestat.

De asemenea, recurentul critică sentinţa instanţei de fond şi din perspectiva faptului că sentinţa civilă nr. 110/13.02.2023 nu a fost pronunţată anterior emiterii Ordinului 303/31.01.2023.

Recurentul-pârât, făcând trimitere la prevederile art. 8 alin. (3) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1534/2016, cu modificările şi completările ulterioare, arată că Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 303/2023 a fost emis conform prevederilor legale.

În acest sens, arată că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, transportate cu avize de marfă, deci simple avize, nicidecum cele speciale abilitate de legislaţia silvică pentru material lemnos, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiţiei cuprinsă în procedura aprobată, precum şi din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic actualizat, nici în perioada 30.01.2021-19.04.2022 şi nici după data de 20.04.2022.

Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte biomasa necertificabilă definită în Anexa nr. 1, capitol 1, lit. s) din H.G. nr. 497/2020 pentru aprobarea Normelor referitoare Ia provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a celor privind provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului şi a unor măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, cu modificările ulterioare, nu se pot emite avize pentru biomasa provenită din silvicultură şi industrii conexe şi utilizată în producerea de energie electrică.

Referitor la utilizarea ca biomasă certificabilă a unor aşchii lemnoase neconforme rezultate în urma operaţiunilor de tocare/sortare/sitare a materialelor de tip reciclabil (paleţi, tamburi, lădiţe etc) mobilă uzată, transportate cu aviz de marfă, menţionăm faptul că aceste produse nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiţiei cuprinsă în procedura aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1534/2016 privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicat cu modificările şi completările ulterioare, nici în perioada 30.01.2021 - 19.04.2022 şi nici după 20.04.2022.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, solicită diminuarea sumei de 7.525,67 RON reprezentând cuantum onorariu avocat, susţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în care instanţa de judecată poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Astfel, stabilirea cuantumului cheltuielilor cu onorariul de avocat presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. Apreciază că, în cauză, cheltuielile de judecată în cuantumul acordat de instanţă este vădit disproporţionat în raport cu valoarea şi complexitatea pricinii ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Consideră că, în aprecierea cuantumului onorariului de avocat, instanţa trebuia să aibă în vedere proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, noutatea sau dificultatea litigiului. Or, apărările formulate în cauză de către reprezentantul reclamantei s-a rezumat la cererea de chemare în judecată, iar litigiul a fost soluţionat de la primul termen.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 la data de 30.03.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rădăuţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 303/31.01.2023 privind anularea unor certificate de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi din industriile conexe, precum şi obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea pricinii.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea reclamantului şi a anulat ordinul atacat, reţinând în esenţă că de la momentul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă şi până la emiterea Ordinului de anulare a lor, acestea au produs efecte juridice intrând în circuitul specific reglementat de Legea nr. 220/2008, astfel că procedând la anularea actelor ce au produs deja efecte juridice prin valorificarea lor pe piaţa de energie, pârâtul a înfrânt dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, contrar principiului securităţii raporturilor juridice.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurent este nefondat.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat în mod explicit asupra argumentelor invocate de Minister, în care a arătat faptul că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, transportate cu avize de marfa, deci simple avize, nicidecum cele speciale abilitate de legislaţia silvică pentru material lemnos, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiţiei cuprinsă în procedura aprobată, precum şi din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic actualizat, nici în perioada 30.01.2021-19.04.2022 şi nici după data de 20.04.2022.

Din analiza considerentelor sentinţei instanţei de fond, rezultă că motivul pentru care a fost anulat ordinul atacat se referă la faptul că de la momentul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă şi până la emiterea ordinului de anulare a lor, acestea au produs efecte juridice intrând în circuitul, astfel că procedând la anularea actelor ce au produs deja efecte juridice prin valorificarea lor pe piaţa de energie, pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, contrar principiului securităţii raporturilor juridice.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că nu mai este necesară analiza susţinerilor ministerului pârât referitoare la faptul că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiţiei cuprinsă în procedura aprobată.

Înalta Curte reţine că prima instanţă şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva hotărârea atacată în parametrii trasaţi de art. 425 C. proc. civ.. Instanţa de fond a stabilit în considerentele hotărârii situaţia de fapt (pe care a expus-o în detaliu), dar şi încadrarea acesteia în drept, fiind examinate argumentele părţilor şi exprimat punctul de vedere al instanţei faţă de argumentele relevante ale acestora, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată fiind unul clar, concis şi concret, fără elemente de contradictorialitate şi în deplină legătură cu natura cauzei.

În concluzie, nu poate fi reţinută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., raţiune pentru care Înalta Curte consideră nefondate susţinerile recurentului privind incidenţa unui astfel de motiv de casare.

Analizând, în continuare, criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond, prima instanţă aplicând judicios dispoziţiile de drept substanţial la momentul pronunţării soluţionării acţiunii formulate de reclamantă.

În susţinerea acestui motiv de casare, recurentul a susţinut că ordinul contestat a fost emis ca urmare a deciziilor emise de către Garda Forestieră Suceava, apreciind că era necesară introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Suceava sau suspendarea litigiului dedus judecăţii până la soluţionarea cauzei în care A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Garda Forestieră Suceava, anularea deciziilor care au stat la baza ordinului contestat.

Înalta Curte constată că nu este fondată această critică, având în vedere că obiectul prezentei cauze se referă la anularea unui act administrativ emis de Minister, instanţa de fond apreciind corect că Garda Forestieră Suceava nu are calitate procesuală pasivă şi nici nu poate fi introdusă în cauză în temeiul dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu poate aduce clarificări în prezentul dosar.

De asemenea, sunt nefondate criticile referitoare la faptul că instanţa de fond ar fi reţinut greşit că sentinţa civilă nr. 110/13.02.2023 a fost pronunţată anterior emiterii Ordinului 303/31.01.2023.

Contrar celor susţinute de recurent, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate privitor la efectul suspensiv de executare al deciziilor de anulare a avizelor pentru biomasă emise de Garda Forestieră Suceava, ca efect dat de sentinţa civilă nr. 110/13.02.2023 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2023, acesta nu poate afecta per se validitatea actului administrativ emis de autoritatea publică centrală, întrucât se invocă o împrejurare posterioară emiterii Ordinului nr. 303/31.01.2023.

Prin urmare, efectele sentinţei nr. 110/13.02.2023 pronunţate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2023 nu au fost avute în vedere de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că ordinul atacat a fost emis cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1534/2016, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de relevanţă.

Astfel cum s-a arătat, motivul anulării Ordinului MMAP nr. 303/31.01.2023 nu a avut legătură cu nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie şi nici cu deciziile emise de către Garda Forestieră Suceava.

Ordinul MMAP nr. 303/31.01.2023 a fost anulat de către instanţa de fond întrucât a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 "Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice."

Aşadar, legiuitorul a prevăzut pentru autoritatea publică posibilitatea de a solicita instanţei de contencios administrativ să constate nulitatea actului pe care l-a emis după ce aceasta nu mai are dreptul de a-l revoca pentru că a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual anterior expus,

Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut pentru autoritatea publică posibilitatea de a solicita instanţei de contencios administrativ să constate nulitatea actului pe care l-a emis, aceasta nemaiavând dreptul de a-l revoca din momentul în care actul a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

În cauză, este evident că de la momentul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă şi până la emiterea Ordinului de anulare a lor, acestea au produs efecte juridice, reclamanta solicitând şi obţinând de la Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. emiterea de certificate verzi, din care o parte le-a tranzacţionat pe piaţa certificatelor verzi către furnizorii de energie electrică.

Prin urmare, este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că, procedând la anularea actelor ce au produs deja efecte juridice prin valorificarea lor pe piaţa de energie, pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, contrar principiului securităţii raporturilor juridice, cu încălcarea competenţei jurisdicţionale a instanţei judecătoreşti de a cenzura acte administrative intrate în circuitul civil şi care nu mai puteau fi revocate în acest mod de autoritatea emitentă, ci doar pe calea acţiunii în contenciosul administrative.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentului referitoare la emiterea ordinului în aplicarea art. 8 alin. (3) lit. e) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe şi utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, şi cele privitoare la emiterea certificatelor de origine, respectiv stabilirea categoriei de biomasă certificabilă, cât timp instanţa de faţă nu a fost investită cu legalitatea actelor administrative primare, ci cu verificarea legalităţii Ordinului subsecvent.

În ceea ce priveşte criticile vizând cheltuielile de judecată stabilite de prima instanţă în sarcina recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte problema proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, s-a pronunţat Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.." În motivarea soluţiei astfel dispuse, Înalta Curte a reţinut că:

"proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate".

Având în vedere obligativitatea dezlegării date problemei de drept pentru instanţele de judecată, prin decizia anterior menţionată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul invocat de pârât, referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecată, nu reprezintă o critică de nelegalitate, astfel încât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 122 din 19 septembrie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, aflat în culpă procesuală, ca urmare a respingerii recursului formulat, la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 6100,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor Bucureşti împotriva sentinţei nr. 122 din 19 septembrie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor Bucureşti la plata sumei de 6100,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.