Peremption of appeal following lapse of six-month deadline after suspension for dependent litigation

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.06.2022, sub nr. dosar x/2022, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, să se aplice Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019, să se fixeze cuantumul penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care mi-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2015, având în vedere următoarele:

Prin Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din anexa Ia O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţiuni OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării prezentei decizii şi până la executarea obligaţiei.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 31 octombrie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

5. Alte aspecte procesuale

Prin rezoluţia din data de 4 iunie 2025, în baza referatului grefei din 5 mai 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2025 pentru discutarea eventualei incidenţe în cauză a perimării, părţile fiind citate cu această menţiune.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia perimării cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:"(1) Instanţa poate suspenda judecata:(…)1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"

Totodată, conform art. 415 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege".

Astfel, în situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de soluţia ce va fi pronunţată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecăţii, procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunţarea hotărârii, încetează cauza suspendării şi începe să curgă termenul de perimare.

Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost soluţionat definitiv la data de 20 iunie 2024, prin decizia nr. 3517 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;"

Prin urmare, decizia nr. 3517 din 20 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2023, este definitivă de la data pronunţării acesteia, respectiv data de 20 iunie 2024, dată de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 decembrie 2024, în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1646 din data de 6 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.