Unmotivated extraordinary appeal: Nullity of cassation for failure to develop specific grounds of illegality or criticize first-instance reasoning

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B., având funcţia de grefieri registratori şi grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Marghita, în temeiul art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au formulat plângere în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Oradea, solicitând următoarele:

- admiterea plângerii, anularea parţială a Hotărârii nr. 56/03 noiembrie 2023 emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Oradea, admiterea contestaţiei, anularea parţială a Deciziilor nr. 46/BRU/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023, nr. 57/BRU/04.05.2023, emise de Preşedintele Curţii de Apel Oradea, stabilirea în favoarea reclamanţilor a unui nivel de salarizare egal cu al grefierilor de şedinţă cu studii medii/superioare urmare a recalculării salariilor prin raportare la un VRS de 605,225, cu înlăturarea plafonării impuse de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu începere din data de 01.01.2018 la zi;

- acordarea sporurilor în procent integral de 45%, raportat la practica în materie a altor curţi de apel, respectiv a Curţilor de Apel Constanţa, Galaţi, Târgu Mureş, Iaşi, în subsidiar, acordarea sporurilor în procent cuprins între 30-45%, astfel cum a fost acordat de Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii prin Decizia nr. 328/16.12.2022, potrivit Deciziei nr. 15/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii, şi cu încadrarea în plafonul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017;

- menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziilor contestate.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1470 din data de 20 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei/rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind anularea parţială a actelor atacate prin referire la solicitarea de obligare a acordării, în favoarea reclamanţilor, a dreptului de a beneficia de indemnizaţia de încadrare salarială prin raportare la VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., grefieri registratori şi grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Marghita, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Oradea, având ca obiect "anulare act administrativ".

A anulat în parte Hotărârea nr. 56/2023, precum şi Deciziile nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 şi nr. 57/04.05.2023.

A obligat pârâta Curtea de Apel Oradea să emită în favoarea reclamanţilor noi decizii prin care să recunoască, în privinţa acestora, începând cu data de 01.01.2022, în raport de data încadrării fiecăruia dintre reclamanţi, acordarea aceleiaşi indemnizaţii de încadrare la nivelul maxim recunoscut pentru aceeaşi funcţie, respectiv de grefier având aceleaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie şi studii din cadrul ordonatorului terţiar de credite, respectiv Tribunalul Bihor.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei nr. 1470 din data de 20 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Oradea în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. nu au formulat întâmpinare.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată şi a anulării în parte a Hotărârii nr. 56/2023, precum şi Deciziilor nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 şi nr. 57/04.05.2023 şi obligării pârâtei Curtea de Apel Oradea să emită în favoarea reclamanţilor noi decizii prin care să recunoască, în privinţa acestora, începând cu data de 01.01.2022, în raport de data încadrării fiecăruia dintre reclamanţi acordarea aceleiaşi indemnizaţii de încadrare la nivelul maxim recunoscut pentru aceeaşi funcţie, respectiv de grefier având aceleaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie şi studii din cadrul ordonatorului terţiar de credite, respectiv Tribunalul Bihor, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa vreunui motiv de casare.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează în calea extraordinară de atac situaţia de fapt, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia.

Recurenta arată că hotărârea primei instanţe este parţial nelelgală, ... în ceea ce priveşte soluţia de obligarea a Curţii de Apel Oradea la emiterea pentru reclamanţi a unei decizii de încadrare la nivelul maxim de salarizare prevăzut pentru funcţia de grefier cu studii superioare".

Or, toate aceste alegaţii nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta reclamantă Curtea de Apel Oradea nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei civile nr. 1470 din data de 20 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.