Discrimination complaint against CNCD and ANCOM: appeal declared null for lack of valid grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the inadmissibility exception raised by the National Council for Combating Discrimination and declared the appellant's appeal null, thereby leaving in force the appellate court's judgment that had previously rejected the plaintiff's claim. The dispute concerned a discrimination complaint filed against the National Council for Combating Discrimination and the National Authority for Administration and Regulation of Communications, which the lower courts had found unfounded after the administrative body failed to establish discriminatory conduct. The Supreme Court ruled that the appeal was legally invalid because the appellant merely re-argued the merits of the case and reproduced facts without formulating specific grounds of illegality required by Article 488(1) of the Code of Civil Procedure; under Articles 486 and 489, an extraordinary appeal challenging only the application of law must strictly identify and develop statutory grounds for cassation, failing which the remedy is subject to automatic nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; Discrimination complaint against CNCD and ANCOM: appeal declared null for lack of valid grounds of illegality: Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului constatând că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a solicitat anularea hotărârii nr. 76/21.02.2024 pronunţate în dosarul nr. x/2023, de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), în termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii, fără a se depăşi termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, admiterea solicitărilor formulate prin petiţia nr. 4296/08.06.2023, dosar CNCD nr. x/2003, constatarea faptei de discriminare, aplicarea sancţiuni corespunzătoare şi publicarea în mass media dacă este cazul a rezumatului hotărârii instanţei.
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 430 din data de 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi
Împotriva sentinţei civile nr. 430 din data de 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..
Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii şi intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului constatând că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a formulat nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce priveşte fondul cauzei.
Nici chiar argumentele reclamantului care arată că "instanţa nu a luat în considerare proba cu martori ...", "... instanţ a luat în mod evident părtinitor numai susţinerile CNCD şi ANCOM…." nu se pot constituie într-o veritabilă critică susceptibilă a fi încadrată într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Faţă de toate acestea, Înalta Curte arată că reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 430 din data de 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.