Prisoner transfer order annulment: nullity of cassation appeal for failure to cite statutory illegality grounds

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2024 din data de 07.05.2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Iaşi, a solicitat anularea deciziei de transferare a sa din Penitenciarul Iaşi în Penitenciarul Gherla şi suspendarea acestui ordin, până la anularea definitivă a deciziei de transfer.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 231 din data de 18 septembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare.

A respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 15851/15.04.2024 emis de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

A respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Ordinului nr. 15851/15.04.2024 emis de Administraţia Naţională a Penitenciarelor formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Iaşi.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei civile nr. 231 din data de 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul B..

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a formulat nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce priveşte fondul cauzei.

Astfel, recurentul-reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, susţinerile de fond, susţinerile acestuia referitoare la dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava, neputând echivala sub nicio formă cu indicarea motivelor de nelegalitate a sentinţei recurate.

Nici chiar argumentele reclamantului care arată că "politica Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este aceea de a se aronda persoane privative de libertate din Judeţul Iaşi către alte penitenciare din ţară . . . . . . . . . .", "... la nivel naţional este definit conceptul de aglomerare ..." nu se pot constituie într-o veritabilă critică susceptibilă a fi încadrată într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Faţă de toate acestea, Înalta Curte arată că reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 231 din data de 18 septembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.