Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate grounds of illegality in public domain and water basin jurisdiction dispute

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa a chemat în judecată pârâţii Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele şi Consiliul Local Vâlcelele, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea poziţiei 111 din anexa nr. 84 la H.G. nr. 1348/2001, privind atestarea domeniului public al Judeţului Buzău, prin care au fost inventariate, în domeniul public de interes local al comunei Vâlcelele o serie de acumulări aflate pe cursul de apa, codificat, Ciulnita, curs de apă aflat, în integralitatea sa, în patrimoniul public al statului, si, pe cale de consecinţă să dispună:

- anularea hotărârii Consiliului Local Vâlcelele nr. 13/2018, prin care a fost trecută în proprietatea privată a comunei Vâlcelele o suprafaţă de 22 ha acoperite de apă, categoria lacuri,(ce reprezintă acumulările Vâlcelele I-II-III astfel cum este evidenţiat în respectiva hotărâre de consiliu local.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin Hotărârea nr. 374 din data de 23 septembrie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de UAT Vâlcele şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, în contradictoriu pârâţii Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei nr. 374 din 23 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele şi Consiliul Local Vâlcelele au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solictat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa vreunui motiv de casare.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează în calea extraordinară de atac situaţia de fapt, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia.

Recurenta contestă, ... soluţia instanţei sub aspectul că a îmbrăţişat cu uşurinţă părerea/concluziile raportului expertului, în sensul că respectivul curs de apă".

Or, toate aceste alegaţii nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta reclamantă Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa împotriva Hotărârii nr. 374 din data de 23 septembrie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.