Legality of regulatory price-setting orders for combined heat and power energy: adequacy of motivation via reference to prior approval reports and standing to challenge consumer rights

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5.12.2016, sub nr. x/2016, reclamantele Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti (RADET) şi Municipiul Bucureşti au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) anularea Ordinului nr. 68/2016 şi a Ordinului nr. 78/2016, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unor noi acte administrative, respectiv la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 629 din 17 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti, prin administrator judiciar A.., administrator judiciar B. şi administrator judiciar C. şi Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 629 din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General atât împotriva încheierii din 29 martie 2024, cât şi împăotriva sentinţei civile nr. 629 din 17 aprilie 2024 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Cu privire la încheierea recurată, reclamantul arată că a solicitat încuviinţarea probei cu expertize tehnice în specialităţile termoenergetică şi contabilitate cu obiectivele indicate depuse la dosarul cauzei.

Având în vedere motivele invocate în sprijinul cererii de chemare în judecată, expertiza în specialitatea termoenergetică era menită să identifice metoda ştiinţifică de alocare a costurilor de producţie între cele două tipuri de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă (termică şi electrică), raportat la tipul de combustibil folosit şi la cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea fiecăreia dintre cele două forme de energie în cogenerare de înaltă eficienţă: energie termică şi energie electrică. De asemenea, urmărea şi detalierea modalităţii tehnice de aplicare a acesteia.

În ceea ce priveşte expertiza contabilă, se arată că aceasta venea în sprijinul evidenţierii preţurilor nelegale stabilite, pe perioada aplicării schemei de sprijin, pe baza mecanismelor de calcul nelegale prevăzute de Ordinele nr. 68/2016 şi nr. 78/2016, prin comparaţie cu preţurile calculate prin aplicarea metodei ştiinţifice/tehnice de alocare a costurilor între cele două forme de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă, ce urma a fi determinată prin expertiza în specialitatea termoenergetică.

Prin încheierea din 29.03.2024, instanţa a respins proba cu expertizele solicitate în lipsa oricărei motivări concludente şi pertinente, astfel că încheierea este nelegală, în primul rând din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. raportate la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În doilea rând, recurenta susţine că aceste probe ar fi venit în sprijinul temeiniciei argumentelor sale, inclusiv a demonstrării existenţei unei subvenţii încrucişate generate de mecanismele de calcul, cât şi a avantajării energiei electrice şi majorării artificiale a preţului energiei termice prin aplicarea mecanismelor de calcul prevăzute de Ordinele ce fac obiectul cauzei.

Pe de altă parte, proba cu expertiza în specialitatea termoenergetică era utilă, pertinentă şi concludentă pentru capătul (II) al cererii, capăt care a făcut obiectul cererii şi a fost ignorat de prima instanţă.

Tocmai având în vedere caracterul complex şi tehnic al actului administrativ atacat şi al motivelor invocate prin contestaţie, precum şi pentru o bună înţelegere de către instanţa de judecată a acestor motive inclusiv din punct de vedere practic, aceste probe erau utile, pertinente şi concludente pentru în scopul justei soluţionări a cauzei.

Astfel, faţă de specificul tehnic al cauzei şi criticile invocate, probele cu expertizele solicitate erau esenţiale.

În consecinţă, contrar reţinerilor primei instanţe, ambele probe cu expertiză sunt utile, pertinente şi concludente pentru soluţionarea cauzei în raport de limitele judecăţii impuse prin capetele de cerere şi de controlul de legalitate pe care instanţa trebuia să îl facă pe baza analizei tuturor motivelor invocate de subscrisul.

Prin respingerea acestor probe, instanţa a refuzat practic dreptul la apărare şi la probe suplimentare în sprijinul cererii reclamantului, încălcând astfel şi dreptul la un proces echitabil.

Având în vedere criticile invocate cu privire la încheierea din data de 29.03.2024, în privinţa acesteia şi, implicit, a sentinţei recurate sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

Cât priveşte sentinţa recurată, recurentul susţine că aceasta nu este motivată, întrucât prima instanţa nu a prezentat argumentele pentru care a ajuns la concluziile reţinute prin sentinţa recurată, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că actele administrative atacate respectiv Ordinele nr. 68/2016 şi nr. 78/2016 nu respectă cerinţele de motivare în acord cu prevederile legale în materie din Legea nr. 24/2000 şi Legea nr. 52/2003.

în primul rând, instanţa de fond a reţinut în mod neleqal cu încălcarea si aplicarea greşită a acestor prevederi că pentru referatele de aprobare legiuitorul nu ar fi prevăzut obligaţia publicării lor.

Acele considerente ale instanţei sunt străine cauzei şi contrare prevederilor Legii nr. 52/2003 pe care le-a ignorat.

în speţă, referatele de aprobare nu au fost aduse, în conformitate cu prevederile legale, la cunoştinţa publicului la momentul supunerii acestor acte administrative dezbaterii publice, nefiind astfel cunoscute motivele emiterii actelor. în aceste condiţii au fost, de asemenea, în mod grav încălcate prevederile Legii nr. 52/2003 care prevăd procedura de consultare publică, de vreme ce la momentul dezbaterii publice nu se cunoştea motivarea cu privire la actul administrativ. Atât motivarea actului, cât şi consultarea publică trebuie să fie efective, iar nu formale.

Totodată, referatele de aprobare nu au fost publicate nici măcar la momentul publicării Ordinelor, fiind astfel nesocotite şi prevederile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 24/2000.

Prin urmare, depunerea cu ocazia prezentei cauze a unor referate de aprobare, nu acoperă cerinţa motivării actelor, Ordinele contestate necuprinzând nicio motivare cu privire la reglementarea din cuprinsul acestuia şi nici nu acoperă încălcarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003.

În al doilea rând, instanţa de fond nu s-a pronunţat şi cu privire la încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000. Astfel, recurentul susţine că nici referatele de aprobare nu cuprind explicaţii clare cu privire la reglementare, nu conţin elemente de temeinicie şi oportunitate a prevederilor din cuprinsul actelor administrative, nu analizează impactul socioeconomic, efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător, reprezentând în realitate numai un set de referinţe extrem de tehnice.

Referatele de aprobare nu cuprind o motivare concretă a măsurii dispuse, fiind lipsit de relevanţă faptul că în preambulul acestora sunt inserate norme legale ce sunt aplicabile activităţii ANRE. Dincolo de indicarea temeiurilor de drept ce au determinat adoptarea Ordinelor, emitentul era ţinut să aplice în mod concret aceste norme şi să arate din punct de vedere faptic raţionamentul pentru care s-a ajuns la emiterea lor. Altfel spus, dincolo de temeiurile de drept invocate, emitentul Ordinelor contestate era ţinut să motiveze în fapt şi în drept raţionamentul de oportunitate pentru care se impune emiterea Ordinelor.

De asemenea, din cuprinsul acestora nu rezultă argumentele concrete pe baza cărora ANRE a stabilit preţurile aprobate pentru anul 2017 la nivelurile respective, care au fost elementele avute în vedere la determinarea preţurilor. Actele administrative nu cuprind explicaţii cu privire la reglementare, nu conţin elemente de temeinicie şi oportunitate a prevederilor din cuprinsul actelor administrative, nu analizează impactul socioeconomic, efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător.

În continuare, recurentul arată că a invocat în faţa primei instanţe încălcarea principiului legalităţii şi emiterea ordinelor cu exces de putere însă din analiza sentinţei recurate se poate observa că instanţa a efectuat o analiză sumară a motivului de nelegalitate invocat.

În doctrina de drept administrativ s-a reţinut că puterea publică nu este absolută şi este sever limitată de rigorile normelor juridice cărora administraţia publică trebuie să se supună şi care formează ceea ce se numeşte ordinea juridică. Aşadar, instituţiile publice atunci când acţionează, când iau decizii, trebuie să se conformeze prescripţiilor legii, să respecte principiul legalităţii. în sfera principiului legalităţii administraţia publică beneficiază de o putere discreţionară.

Puterea discreţionară a administraţiei publice reprezintă dreptul acesteia de apreciere, posibilitatea de a decide asupra oportunităţii unei atitudini sau acţiuni concretizate ulterior în adoptarea unui act administrativ care prin efectele produse va interveni asupra realităţii înconjurătoare în sensul modificării acesteia, modificare care trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu interesul general sau particular, după caz. În esenţă, puterea discreţionară a administraţiei constă în dreptul de a aprecia motivele actelor administrative, putând decide dacă este oportun să facă un anumit act.

Doctrina este constantă în a aprecia că indiferent cum privim oportunitatea în raport cu legalitatea, judecătorul de contencios administrativ are dreptul să verifice dacă administraţia publică nu a acţionat abuziv, contrar interesului public sau privat, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

Excesul de putere al instituţiilor publice reprezintă exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competentei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Art. 2 lit. n) din Legea 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Or, contrar aprecierilor primei instanţe, prin emiterea ordinelor contestate ANRE a săvârşit un exces de putere, încălcând, de asemenea principiul legalităţii.

Astfel, se arată că deşi ANRE are competenţa de reglementare a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare cu respectarea unor limite impuse de lege, respectiv în condiţii de transparenţă, accesibilitate a preţurilor, protecţie a consumatorilor şi de respectare a prevederilor legale în materie, aceste limite au fost depăşite de ANRE prin aprobarea reanalizării preţurilor de referinţă care au la bază mecanismele nelegale de calcul al preţurilor energiei termice şi electrice prevăzute de Ordinul nr. 15/2015, mecanisme care sunt menţinute prin Ordinele nr. 68/2016 şi 78/2016 şi care stau la baza preţurilor reanalizate, precum şi la baza preţurilor reglementate a căror modalitate de determinare pentru anul 2017 este prevăzută de ordinele atacate.

Pe de altă parte, prin depăşirea limitelor în cadrul cărora ANRE poate aproba preţurile pentru energia termică şi electrică produsă în cogenerare, au fost încălcate drepturile legitime ale consumatorilor, respectiv dreptul la informare, dreptul de a beneficia de preţuri accesibile şi transparente atât la energia termică.

Exercitandu-şi puterea discreţionară de reglementare, ANRE a emis actele administrative fără niciun fel de justificare a reglementării.

În consecinţă, recurentul apreciază că autoritatea emitentă a ordinelor contestate a săvârşit un exces de putere.

În continuare, recurentul susţine că prin sentinţa atacată prima instanţă a încălcat şi aplicat greşit legea, respingând motivele de nelegalitate dezvoltate din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 5 şi 6 din O.U.G. nr. 33/2007.

În esenţă, recurentul susţine că rodinele contestate au fost emise fără respectarea procedurii prealabile instituite de O.U.G. nr. 33/2007, în sensul că asupar necesităţii acestora nu şi-au exprimat punctele de vedere nici Comitetul de reglementare şi nici Consiliul consultativ.

De asemenea, recurentul a reiterat ciritica potrivit căreia ordinele contestate încalcă principiul transparenţei decizionale şi au fost emise fără îndeplinirea procedurii de consultare publică prevăzută de O.U.G. nr. 33/2007 şi Legea nr. 52/2003 pcrecum şi cu încălcarea Legii nr. 24/2000, reiterând argumentele subsumate motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată.

Ordinele contestate încalcă principii fundamentale reglementate atât în legislaţia naţională cât şi de legislaţia europeană, reiterând recurentul că prin actele contestate a fost încălcat principiul transparenţei preţurilor şi costurilor pentru energia produsă în sistemul de cogenerare, a fost încălcat principiul dreptului la informare şi principiul accesibilităţii preţului pentru consumatori, toate acestea antrenând şi o încălcare a principiului protejării interesului public, în contextul în care ANRE trebuie să reglementeze piaţa energiei electrice şi termice în interesul consumatorului final.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa fondului a pronunţat hotărârea atacată şi cu încălcarea principiului protecţiei consumatorului, afectat de preţurile stabilite de ANRE prin ordinele contestate şi bonusul acordat pentru cogenerare.

În ceea ce priveşte motivul referitor la faptul că Ordinele contestate au ca efect impunerea unor clauze abuzive în raporturile contractuale dintre RADET şi D., recurentul arată că în mod greşit a susţinut prima instanţă că argumentele reclamantei sunt străine pricinii, din moment ce RADET nu are calitatea de consumator iar raporturile contractuale ulterioare ale reclamantei cu producătorii de energie nu ar influenţa legalitatea adoptării actelor contestate.

Se arată, sub acest apsect că între RADET şi D. este încheiat contractul nr. x/2014. ANRE impune în fiecare an preţul la care RADET cumpără energia termică de la D., preţuri care sunt determinate conform mecanismelor de calcul nelegale şi pe baza preţurilor aprobate prin Ordinele contestate. Astfel, în urma adoptării ordinelor contestate, ANRE comunică subscrisei noile preţuri pentru energia termică destinată consumului populaţiei şi consumatorilor noncasnici pentru anul 2017, acestea urmând să fie consemnate în Act adiţional la Contractul dintre RADET şi D..

Prin urmare, în baza ordinelor contestate ANRE determină preţurile reglementate pentru energia termică şi electrică pentru anul 2017 şi impune modificarea prin act adiţional a prevederilor contractuale cu preţurile aprobate de ANRE prin decizie, stabilite pe baza Ordinelor contestate. Or, în condiţiile în care Ordinele contestate stabilesc o serie de preţuri cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, pe baza cărora se stabilesc preţurile reglementate, iar aceste preţuri se intenţionează să fie impuse în relaţia contractuală dintre RADET şi D., este evident că Ordinele contestate stau la baza impunerii unor clauze abuzive şi nelegale faţă de RADET, acesta neavând posibilitatea refuzării sau negocierii lor.

Astfel, prin emiterea Ordinelor contestate cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare şi stabilirea unor preţuri nejustificate şi care încalcă principiile prevăzute de lege, preţuri care vor fi impuse în relaţia contractuală dintre RADET şi D., ANRE a creat în fapt o poziţie de inferioritate a RADET faţă de D., acesta neavând posibilitatea să negocieze alte preţuri.

Ordinele contestate încalcă prevederile legale care interzic subvenţia încrucişată, reiterează recurentul, arătând, totodată, că modalitatea de distribuire a costurilor între cele două forme de energie produse în cogenerare avantajează în mod direct şi nelegal energia electrică.

De asemenea, recurentul susţine că în mod greşit a respins prima instanţă argumentele sale, prin care a arătat că ordinele contestate au fost emise cu încălcarea cadrului legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi electrice şi a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă în România.

Pentru toate considerentele dezvoltate pe larg în cererea de exercitare a căii de atac, recurentul solicită casarea hotărârilor atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii sale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 29 martie 2024 şi a sentinţei civile nr. 629 din 17 aprilie 2024, Înalta Curte constată că este nefondat, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5; pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte încheierea din 29 martie 2024, Înalta Curte constată că recurentul reclamant critică soluţia de respingere a probei cu expertiza tehnică în specialitatea termoenergetică şi contabilitate, apreciind că hotărârea atacată este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de recurentul reclamant, Înalta Curte apreciază că nu este incident niciunul din motivele de casare invocate prin cererea de recurs formulată cu privire la încheierea în discuţie.

Este de subliniat, în primul rând, că incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este condiţionată de demonstrarea încălcării unei reguli de procedură, consfinţită de legiuitor sub sancţiunea nulităţii actului încheiat cu neobservarea sa, premisă ce nu este îndeplinită în cauză.

Prin încheierea din 29 martie 2024 judecătorul fondului a respins cererea de încuviinţare a celor două expertize, cu motivarea că probele propuse nu sunt pertinente, concludente şi utile cauzei, astfel că, în absenţa unor prevederi legale care să impună administrarea unor atare mijloace de probă, soluţia primei instanţe reflectă concretizarea dreptului de apreciere al judecătorului asupra probatoriului necesar pentru circumstanţierea stării de fapt.

Esenţial de menţionat, pe lângă cele mai sus menţionate, este contextul în care instanţa fondului a respins cererea de încuviinţare a celor două expertize tehnice.

Particularizat cauzei de faţă, prima instanţă reţine că prin Decizia C (2009) 7085 din data de 17.09.2009 Comisia Europeană a autorizat ca fiind compatibil cu piaţa comună, conform art. 87 alin. (3) lit. c) din Tratatul CE, un ajutor de stat de tip bonus, conform schemei de sprijin implementate prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009.

Potrivit pct. 2.2 din Decizia C (2009) 7085 din data de 17.09.2009, scopul principal al schemei de sprijin era acela de a promova sistemele de cogenerare de înaltă eficienţă a energiei termice şi electrice pentru ecologizarea producţiei de energie electrică. Astfel, schema de sprijin a urmărit asigurarea accesului pe piaţa energiei a energiei electrice produse în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, prin sprijin acordat atât timp cât costurile totale de producţie pentru energia electrică generată de astfel de instalaţii au depăşit preţurile dominante de pe piaţă.

Ajutorul de stat acordat a constat în bonusul primit de fiecare producător de energie electrică şi termică în cogenerare, care a accesat schema pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în reţelele electrice ale Sistemului Energetic Naţional (SEN).

Schema de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă a fost reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/07.10.2009, aceasta stabilind cadrul legal necesar implementării schemei de sprijin de tip bonus pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, pe baza cererii de energie termică utilă, instituite prin art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 219/2007 privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de energie termică utilă.

Referitor la cadrul de reglementare pentru implementarea schemei de sprijin, acesta a fost elaborat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), conform prevederilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009.

În acest sens, a fost adoptat Ordinul nr. 3/21.01.2010, iar, subsecvent, Ordinul nr. 15/18.03.2015 privind aprobarea Metodologiei de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă.

Ordinul nr. 15/2015 a abrogat Ordinul nr. 3/2010, dar fără a aduce modificări principiului de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă.

Ulterior, prin Ordinul ANRE nr. 68 din 26 octombrie 2016, au fost aprobate preţul de referinţă şi preţurile reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2017 producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare, care beneficiază de bonus.

Ordinul a fost emis având în vedere prevederile art. 79 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 123/2012, ale art. 21 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2009, precum şi ale Metodologiei aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2015.

De asemenea, prin Ordinul ANRE nr. 78 din 9 noiembrie 2016 au fost aprobate valorile bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017.

Ordinul a fost emis având în vedere art. 79 alin. (7) lit. a), art. 177 alin. (3A3) şi ale art. 181 din Legea nr. 123/2012, ale art. 6 lit. d) şi e), art. 10 alin. (3) şi art. 22 din Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2009, precum şi ale Metodologiei aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2015.

Reclamanta a contestat, în cadrul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, Ordinul A.N.R.E. nr. 3/21.01.2010 şi Ordinul A.N.R.E. nr. 15/18.03.2015, iar în cadrul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009, acte în temeiul cărora au fost emise Ordinele nr. 68/2016 şi nr. 78/2016, contestate în prezenta cauză.

Reţine Înalta Curte faptul că instanţa fondului a suspendat judecarea prezentei cauze până la soluţionarea dosarelor nr. x/2016 şi y/2016

Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cele două dosare, respectiv sentinţa civilă nr. 229/25.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 3013/06.06.2023 pronunţată în acelaşi dosar, pe de o parte, şi sentinţa civilă nr. 1717/10.05.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 282/20.01.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2016, pe de altă parte, au fost în sensul respingerii cererilor de chemare în judecată, actele administrative contestate fiind apreciate ca legale.

Dat fiind faptul că hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2016 şi y/2016 analizează legalitatea actelor administrative cu forţă juridică superioară, în executarea cărora au fost emise ordinele contestate în prezenta cauză, şi examinează unele dintre considerentele de nelegalitate şi de netemeinicie comune celor invocate în prezenta cauză, în mod just a apreciat judecătorul fondului că acestea se impun în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, context în care criticile privind modalităţile de determinare a preţurilor la energia electrică şi termică în cogenerare au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

De aceea, soluţia de respingere a cererii de administrare a expertizelor propuse reflectă exercitarea justă a dreptului de apreciere cu privire la utilitatea probatoriului, cât timp H.G. nr. 1215/2015 şi Ordinele ANRE nr. 15/2015 şi nr. 3/2010 care conţin în cuprinsul lor metoda de alocare a costurilor de producţie între cele două tipuri de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă (termica şi electrică) au fost declarate în mod definitiv legale, astfel că o expertiză care să stabilească metoda ştiinţifică de alocare a costurilor de producţie între cele două tipuri de energie produse în cogenerare de înaltă eficienţă (termică si electrică) este inutilă.

Referitor la sentinţa civilă nr. 629 din 17 aprilie 2024 recurentul reclamant a susţinut, în primul rând, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind că hotărârea primei instanţe nu este motivată.

Contrar opiniei recurentului reclamant, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a dat curs obligaţiilor legale ce decurg din conţinutul prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., soluţia de respingere a acţiunii fiind însoţită de considerentele pentru care instanţa fondului a concluzionat că nu pot fi primite argumentele subsumate tezei nelegalităţii actelor administrative contestate în litigiu, după cum se va arăta cu prilejul dezlegării celui de al doilea motiv de casare invocat cu privire la sentinţa atacată.

Trecând la analiza celorlalte motive de nelegalitate, Înalta Curte constată că recurentul reclamant susţine că şi în privinţa sentinţei nr. 629 din 17 aprilie 2024 sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5(punctele 6-14 din memoriul de recurs).

Reamintind faptul că prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează încălcarea, de către instanţa fondului, a unor reguli de procedură consfinţite sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte ia act că argumentele expuse la punctele 6-14 din memoriul de recurs reprezintă, în mare parte, o reiterare a motivelor subsumate cauzelor de nelegalitate a actelor administrative litigioase, astfel că aceste critici pot fi evaluate cel mult din perspectiva incidenţei prevedrilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportat la pretinsa încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material, o primă grupă de argumente invocate de recurentul reclamant sub acest aspect vizează dezlegarea greşită a chestiunii litigioase privind pretinsa nemotivare a actelor administrative contestate în cauză.

Sub acest aspect, judecătorul fondului a apreciat că actele administrative contestate respectă rigorile de motivare impuse unor act administrative de natură tehnică, menţionându-se faptul că funcţia de motivare este realizată prin reportare la cuprinsul referatelor de aprobare a celor două ordine.

Cât timp în cuprinsul referatelor se face referire la cadrul normativ superior, atât naţional, cât şi european, ce a impus adoptarea noilor acte administrative, la scopul ordinelor, la impactul socio­economic şi financiar al proiectelor de ordine, la efectele asupra legislaţiei în vigoare, la factorii luaţi în calcul şi modalităţile de determinare a valorii preţului de referinţă şi a preţului reglementat pentru energia electrică, a bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi a preţului de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centralele de cogenerare, în mod întemeiat a apreciat prima instanţă că nu pot fi primite alegaţiile referitoare la lipsa unei motivări concrete a preţului la energia termică şi electrică produsă în cogenerare, atât referatele de aprobare, cât şi ordinele, conţinând elementele tehnice specifice care explică modalitatea de calcul expusă.

Critica recurentului reclamant, potrivit căreia condiţia motivării actelor administrative nu poate fi socotită îndeplinită în absenţa publicării referatelor de aprobare a celor două ordine, este apreciată de Înalta Curte ca fiind nefondată, în contextul în care recurentul nu indică norma sau normele care ar impune o atare obligaţie de publicare în privinţa referatelor de aprobare şi în care condiţia motivării actelor administrative prin intermediul operaţiunilor administrative prealabile este constant acceptată în jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ.

Subliniază Înalta Curte şi faptul că ordinele nr. 68/2016 şi nr. 78/2016 au natura juridică a unor acte administrative cu caracter individual, fiind destinate a pune efectiv în aplicare dispoziţiile legale care atribuie în competenţa funcţională a ANRE obligaţia de a aproba preţul de referinţă şi preţurile reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2017 producătorilor de energie electrica si termica in cogenerare, precum şi valorile bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi preţurile de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017.

Astfel, prin Ordinul nr. 68/2016 au fost aprobate preţurile de referinţă şi preţurile reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2017 producătorilor de energie electrica si termica in cogenerare, care beneficiază de bonus iar prin Ordinul nr. 78/2016 au fost aprobate valorile bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi preţurile de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile in anul 2017.

Potrivit art. 5 din Ordinul nr. 68/2016 "Prevederile prezentului ordin se aplica producătorilor de energie electrica si termica in cogenerare care beneficiază de bonus si celorlalţi operatori economici implicaţi" iar conform art. 3 din Ordinul nr. 78/2016 "Prevederileprezentului ordin se aplica producătorilor de energie electrica si termica in cogenerare care beneficiază de schema de sprijin si administratorului schemei de sprijin Compania Naţionala de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A."

În atare context, criticile recurentului reclamant dezvoltate din perspectiva pretinsei încălcări a procedurii transparenţei decizionale nu au suport legal, cât timp nu este obligatorie parcurgerea de către ANRE a obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, act normativ care vizează parcurgerea etapelor privind consultarea publică numai în cazul actelor cu caracter normativ.

Nesusţinută este şi afirmaţia recurentului, potrivit căreia prin hotărârea atacată au fost înlăturate nejustificat criticile la adresa legalităţii ordinelor din perspectiva motivelor de nelegalitate intrinseci.

Un prim argument de nelegalitate, reiterat în recurs, vizează emiterea ordinelor contestate cu exces de putere.

În înţelesul noţiunii, Legea nr. 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul reclamant nu reuşeşte să indice care sunt acele limite depăşite de intimatul ANRE cu prilejul aprobării preţurilor pentru energia termică şi electrică, produse în cogenerare, iar în privinţa alegaţiilor referitoare la pretinsa încălcare, prin reglementarea contestată, a drepturilor consumatorilor, Înalta Curte subliniază faptul că recurentul reclamant nu are legitimitatea declanşării unui contencios obiectiv, neputându-se erija într-un subiect de seszină cu competenţe în protejarea drepturilor şi intereselor legitime private ale consumatorilor finali.

Cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 33/2007, prima instanţă a luat act că potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (1) lit. a) - d), însoţite de instrumentele de motivare, întocmite cu respectarea prevederilor legale în vigoare, se dezbat în mod obligatoriu în Comitetul de reglementare şi se adoptă cu votul majorităţii membrilor acestuia; cvorumul şedinţelor Comitetului de reglementare se consideră îndeplinit dacă sunt prezenţi cel puţin 4 membri ai acestuia. În exercitarea atribuţiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Verificând legalitatea actelor administrative litigioase sub acest aspect, instanţa fondului a concluzionat că normele legale anterior menţionate au fost respectate, avându-se în vedere Procesul-verbal al şedinţei Comitetului de reglementare din data de 26.10.2016, din care rezultă că Ordinul nr. 68/2016, însoţit de Referatul de aprobare a fost dezbătut şi aprobat conform prevederilor evocate.

De asemenea, a fost analizat şi Procesul-verbal al şedinţei Comitetului de reglementare din data de 9.11.2016 (filele x, din care rezultă că şi Ordinul nr. 78/2016, însoţit de Referatul de aprobare a fost dezbătut şi aprobat conform prevederilor evocate.

Pârâta a depus la dosar şi Minuta întâlnirii din data de 25.10.2016 a Consiliului Consultativ al ANRE din care rezultă că acest organism şi-a expus punctul de vedere anterior supunerii la vot a celor două proiecte de ordine în cadrul Comitetului de reglementare.

Constată instanţa de control judiciar că recurentul reclamant nu combate, punctual, considerentele evocate de judecătorul fondului sub aspectul chestiunii litigioase a respectării procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 33/2007, critica formulată având un caracter pur formal.

Referitor la încălcarea principiului transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora precum şi a dreptului la informare, recurentul reclamant reiterează, în primul rând, afirmaţiile formulate cu prilejul criticii dezvoltate din perspectiva modului de motivare a celor două ordine, or aceste critici au fost corect înlăturate de prima instanţă, în aprecierea instanţei de control judiciar.

Examinarea sentinţei primei instanţe denotă faptul că judecătorul fondului a analizat punctual criticile formulate din perspectiva pretinsei nesocotiri a principiului transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora, subliniind prima instanţă că acest principiu este consacrat la nivel naţional prin art. 3 lit. e) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 şi prin art. 79 alin. (4) lit. a) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, iar la nivel european, prin Directiva 2009/72/CE şi prin Directiva 2008/92/CE, a fost respectat în cauză.

S-a arătat că ordinele contestate se raportează la dispoziţiile Ordinului ANRE nr. 15/2015 care stabilesc modalitatea de determinare a preţului de referinţă pentru energia termică şi electrică şi a valorii bonusurilor de referinţă, cu indicarea datelor de intrare specifice, a formulelor de calcul, anexele detaliate, dar şi costurile centralei de producere separată a energiei termice echivalente luate în calcul la determinarea preţului energiei termice, mai exact, costuri cu combustibilul, alte costuri variabile, costurile cu certificatele de CO2, costuri fixe.

Referitor la Ordinul nr. 78/9.11.2016, în referatul de aprobare se expune o analiză a factorilor ce se modifică şi concură la determinarea actualelor valori ale bonusurilor şi ale preţurilor de referinţă, menţionându-se, în ce priveşte preţurile medii ale combustibililor, la puterea calorică inferioară, aferente perioadei 01.07.2015-30.06.2016, că se înregistrează pe tip de combustibil o scădere de 1,23% la gaze naturale din reţeaua de transport, de 3,32% la gaze naturale din reţeaua de distribuţie şi de 2,20% la combustibilul solid, faţă de valorile prezentate în referatul de aprobare a Ordinului ANRE nr. 153/2015.

De asemenea, se menţionează că aceste preţuri medii au fost determinate pe baza datelor furnizate, la cererea ANRE, de toţi producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare care accesează schema de sprijin, fiind evidentă consultarea şi participarea efectivă a acestora cu privire la aceste aspecte .

În ce priveşte preţul mediu de vânzare a energiei electrice pe PZU aferent perioadei 01.07.2015-30.06.2016, se arată că acesta este de 158,94 RON/MWh, faţă de 161,27 RON/MWh, avut în vedere la stabilirea valorilor de referinţă aprobate prin Ordinul ANRE nr. 153/2015.

Cu privire la preţurile medii ale certificatelor de CO2, se menţionează că pentru aceeaşi perioadă acestea sunt de 26,591 RON/t pentru combustibilul major solid, de 33,172 RON/t pentru combustibil majoritar gaze naturale din reţeaua de transport şi de 27,727 RON/t pentru combustibilul majoritar gaze naturale din reţeaua de distribuţie, dar şi că au fost avute în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 şi cele ale Hotărârii Guvernului nr. 811/2014.

În ce priveşte coeficientul de variaţie a inflaţiei aferent aceleiaşi perioade, se arată că acesta a fost de -0,70%, faţă de -1,55%, avut în vedere la stabilirea valorilor de referinţă aprobate prin Ordinul ANRE nr. 153/2015.

Se menţionează, deopotrivă, formulele de ajustare prevăzute de Metodologie, dar şi variaţiile cu privire la bonusul de referinţă în funcţie de anul de accesare a schemei, cu consecinţa indicării efective şi concrete a actualelor valori ale bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare, explicându-se modalitatea concretă de determinare a acestor valori.

Referitor la Ordinul nr. 68/26.10.2016, în referatul de aprobare se indică modalitatea de determinare a valorii preţului de referinţă pentru energia electrică, în ceea ce priveşte producătorii care beneficiază de bonus, menţionându-se faptul că acest preţ de referinţă se stabileşte anual la nivelul a 90% din preţul mediu de tranzacţionare a energiei electrice realizat în anul anterior pe PZU, respectiv că valoarea medie de vânzare a energiei electrice pe PZU aferentă perioadei 01 iulie 2015-30 iunie 2016 este de 158,94 RON/MWh. Prin urmare, a rezultat un preţ de referinţă de 143,05 RON/MWh. Având în vedere că acest preţ a variat cu mai puţin de 2,5% faţă de preţul de referinţă aprobat prin Ordinul ANRE nr. 152/2015, de 145,68 RON MWh, în temeiul art. 46 alin. (2) din Metodologie, s-a propus spre aprobare aceeaşi valoare a preţului de referinţă la energia electrică pentru producătorii care beneficiază de bonus, pentru anul 2017, de 145,68 RON/MWh (fiind făcută trimitere la fila x).

Este indicată, deopotrivă, şi modalitatea de determinare a valorii preţurilor reglementate pentru energia electrică, în ceea ce priveşte producătorii care beneficiază de bonus, menţionându-se faptul că, potrivit prevederilor Metodologiei, preţurile reglementate pentru energia electrică sunt diferenţiate în preţ reglementat pentru energia electrică vândută în orele de zi, respectiv preţ reglementat pentru energia electrică vândută în orele de noapte, dar şi că la stabilirea preţurilor diferenţiate se ia în considerare valoarea medie a raportului dintre preţul energiei electrice în orele de zi şi preţul energiei electrice în orele de noapte, înregistrat pe PZU pe perioada de 12 luni luată în considerare, respectiv valoarea de 1,32, faţă de valoarea de 1,36, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 152/2015.

Se menţionează şi că pentru stabilirea preţurilor diferenţiate, s-a considerat că preţul de zi este aferent unui număr de 16 ore/zi, iar preţul de noapte este aferent unui număr de 8 ore/zi, ceea ce înseamnă, la nivelul anului 2017, un număr de 5840 ore de zi şi un număr de 2920 ore de noapte.

Indicând şi formulele de calcul utilizate, se stabilesc o valoare a preţului reglementat pentru energia electrică vândută pe bază de contracte reglementate în orele de zi din anul 2017 de 155,63 RON/MWh şi o valoare a preţului reglementat pentru energia electrică vândută pe bază de contracte reglementate în orele de noapte din anul 2017 de 117,90 RON/MWh, iar pentru producătorii care beneficiază de bonus şi deţin/operează numai unităţi de cogenerare nedispecerizabile, o valoare a preţului reglementat pentru energia electrică vândută pe bază de contracte reglementate în orele de zi şi de noapte din anul 2017 de 145,68 RON/MWh.

Prin urmare, raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte constată că afirmaţiile recurentului reclamant, potrivit cărora prima instanţă nu a sancţionat încălcarea principiului transparenţei preţurilor şi a costurilor utilizate în stabilirea acestora, ignoră analiza punctuală realizată de judecătorul fondului sub acest aspect.

Cât priveşte încălcarea dreptului la informare al consumatorilor precum şi a principiului accesibilităţii preţului pentru consumatori, Înalta Curte reaminteşte faptul că recurentul reclamant nu are calitatea de subiect de tutelă şi nici pe aceea de organism social interesat ci a promovat o acţiune în contencios administrativ de plină jurisdicţie, condiţionată, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 de invocarea şi demonstrarea vătămării unui drept subiectiv sau interes legitim privat propriu.

Aceleaşi considerente sun valabile şi în privinţa argumentelor subsumate tezei încălcării principiului protejării interesului public precum şi al protecţiei consumatorilor, subliniind Înalta Curte că în acord cu dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Or, din perspectiva argumentelor subsumate tezei încălcării principiului protejării interesului public şi al drepturilor consumatorilor finali, Înalta Curte constată că recurentul reclamant invocă drepturi subiective şi interese proprii consumatorilor finali şi nu furnizorului de utilităţi, ceea ce exclude admisibilitatea unei acţiuni de genul celei preconizate prin reglementarea cuprinsă la art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Nefondată este şi critica potrivit căreia instanţa nu a constatat că ordinele contestate ar avea ca efect impunerea unor clauze abuzive în raporturile contractuale dintre RADET şi D..

Sub acest aspect, prima instanţă a subliniat faptul că regimul juridic în materia clauzelor abuzive este reglementat, la nivel naţional, prin intermediul a două acte normative, respectiv Legea nr. 193/2000 şi Legea nr. 72/2013; domeniul de aplicare al celor două legi este diferit, dispoziţiile primului act fiind incidente în raport de contractele de vânzare de bunuri şi prestare de servicii încheiate între profesionişti şi consumatori, în timp ce dispoziţiile actului din urmă vizează obligaţiile de plată a unor sume de bani care rezultă din contractele încheiate între profesionişti, având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Concluzia judecătorului fondului, în sensul că reclamantele şi pârâta nu se încadrează în noţiunile de profesionist şi consumator reglementate de cele două legi indicate, este însuşită şi de instanţa de control judiciar, observând Înalta Curte faptul că recurentul reclamant nu indică norma sau normele de drept material ce ar sprijini o concluzie contrară, de natură a demonstra pronunţarea hotărârii în condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reluând argumentele menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurentul susţine că ordinele contestate încalcă prevederile legale care interzic subvenţia încrucişată, fiind criticată sentinţa pronunţată de prima instanţă, în primul rând pentru insuficienta motivare.

Soluţionând această critică a reclamantului, judecătorul fondului a arătat că eventuala subvenţie încrucişată între cele două categorii de costuri şi preţuri nu îşi are sursa în ordinele contestate, ci în acte normative de nivel superior, acte care au fost de altfel contestate de reclamată în cadrul dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2016, finalizate prin respingerea definitivă a acţiunilor în anulare.

Cum aceste acte normative de nivel superior beneficiază de prezumţia de legalitate, prezumţie nerăsturnată până în prezent şi cum ordinele contestate sunt emise în temeiul şi în conformitate cu aceste reglementări, nefiind relevată vreo abatere de la ele, curtea va înlătura critica de nelegalitate invocată de reclamante.

Raportat la considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că este lipsită de suport critica recurentului, atât cu privire la nemotivarea hotărârii cât şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contextul în care ordinele contestate în cauza de faţă nu fac altceva decât să prevadă preţul de referinţă şi preţurile reglementate pentru energia electrică, aplicabile în anul 2017 producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare, precum şi valorile bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi preţurile de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017.

În acelaşi sens este necesar a fi înlăturată critica prin intermediul căreia recurentul susţine că în mod greşit prima instanţă a respins argumentele sale potrivit cărora ordinele contestate avantajează, în mod nelegal şi netemeinic, cele două forme de energie produse în cogenerare, fapt ce determină nelegalitatea preţurilor stabilite atât pentru energia termică cât şi pentru energia electrică şi bonusul aprobat.

Şi sub acest aspect instanţa fondului a arătat că raţionamentul reclamantei face abstracţie de împrejurarea că metoda de repartizare a costurilor de producţie între cele două forme de energie este prevăzută în cuprinsul H.G. nr. 1215/2019 şi nu de ordinele contestate.

În plus, principiul invocat de reclamante se aplică "la elaborarea cadrului de reglementare prevăzut la art. 4" care dispune: "ANRE elaborează, în termen de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, cadrul de reglementare subsecvent necesar pentru implementarea schemei de sprijin."

Or, cadrul de reglementare elaborat de ANRE constă în Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 15/2015 şi nu în ordinele contestate în cauza de faţă, astfel că pretinsa omisiune de analiză, invocată de recurentul reclamant, nu este rezultatul unei erori săvârşite de prima instanţă.

În egală măsură, afirmaţia recurentului reclamant, potrivit căreia ordinele contestate au fost emise cu încălcarea cadrului legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi electrice şi a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă în România, nu este însoţită de argumente de natură a reliefa pronunţarea sentinţei cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Similar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că şi în recurs recurentul reclamant detaliază rolul şi atribuţiile ANRE pe piaţa reglementată a energiei termice şi modul de formare a preţurilor la energia termică, mărginindu-se a concluziona în sensul că preţul la energia termică şi electrică, stabilit de ANRE, este nelegal şi din perspectiva cadrului legal aplicabil pentru stabilirea/ajustarea preţului energiei termice şi electrice şi a bonusului prevăzut de schema de sprijin de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă în România, fără a arăta, însă, în ce mod a avut loc încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material cu relevanţă în stabilirea/ajustarea preţului la energie.

În fine, o ultimă grupă de critici formulată de recurentul reclamant vizează încălcarea şi aplicarea greşită a legii din perspectiva faptului că ordinele contestate nu sunt justificate de contextul economic.

Potrivit susţinerilor recurentului, informaţiile publice disponibile, atât în ceea ce priveşte piaţa relevantă(respectiv piaţa gazelor naturale şi a petrolului cu influenţă directă asupra preţului energiei produse în cogenerare de către D.) demonstrează faptul că ordinele contestate sunt neîntemeiate şi lipsite de fundament economic, prin acestea fiind favorizaţi producătorii de energie în cogenerare în detrimentul celorlalţi operatori.

Consideraţiile anterioare nu pot atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care, aşa cum s-a arătat anterior, vizează exclusiv încălcarea unor norme de procedură sancţionate cu nulitatea absolută.

Totodată, nu poate fi aplicabil nici motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât timp critica recurentului reclamant nu tinde a demonstra neconformitatea sentinţei cu regulile de drept aplicabile în materia de referinţă(stabilirea preţului energiei produse în cogenerare şi a bonusului aferent) ci se invocă o pretinsă necorelare a nivelului preţurilor aprobate cu contextul economic specific şi care, în opinia recurentului, ar fi trebuit să stea la baza unei diminuări a preţurilor la energia termică.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârile criticate în prezenta cale de atac nu sunt afectate de motivele de nelegalitate invocate de recurentul reclamant, astfel că recursul urmează a fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva încheierii din 29 martie 2024 şi a sentinţei civile nr. 629 din 17 aprilie 2024 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.