Oil Company Loses Suspension Appeal as Challenged Tax Order Ceased to Have Effect

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2024, reclamantul A. S.A. a solicitat suspendarea efectelor Ordinului Ministerului Finanţelor nr 5433/2023 privind stabilirea persoanelor juridice care desfăşoară activitate în sectoarele petrol şi gaze naturale potrivit art. 18 indice 3 al 1 din Legea 227/2015 şi a Ordinului ANAF nr. 172/2024 privind modificarea şi completarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 587/2016 respectiv a prev art. 1: pct. 3 lit. b) nr. crt.(poziţia) 95, pct. 4.1 lit. b) subpunct 1.2 lit. 1, pct. 4.1 lit. c) subpunct 1.3 lit. q), pct. 4.2 lit. a), pct. 4.2 lit b, subpunct 3.1, tabel pct. 1 poziţia 95- rând 1, rând 2, rând total obligaţii de plată, pct. 5 referitor la Anexa 5- Instrucţiuni de completare formular 710, rubrica privind impozitul minim până la soluţionarea în primă instanţă a litigiului privind anularea actelor referite.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1957 din 4 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Nicoleta - Mioara Cîrciumaru - Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1957 din 4 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte motivele recursului declarat de reclamantă, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispoziţiile art. 499 teza a II-a, potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor a formulat note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Totodată, interesul trebuie să fie determinat, această condiţie vizând stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Înalta Curte reţine că, în speţă, s-a solicitat suspendarea efectelor efectelor Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 5433/2023 privind stabilirea persoanelor juridice care desfăşoară activitate în sectoarele petrol şi gaze naturale potrivit art. 18 indice 3 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 şi a Ordinului ANAF nr. 172/2024 privind modificarea şi completarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 587/2016 respectiv a prev art. 1: pct 3 lit. b) nr. crt.(poziţia) 95, pct. 4.1 lit. b) subpunct 1.2 lit. 1, pct. 4.1 lit c subpunct 1.3 lit. q), pct. 4.2 lit. a), pct. 4.2 lit. b), subpunct 3.1, tabel pct. 1 poziţia 95- rând 1, rând 2, rând total obligaţii de plată, pct. 5 referitor la Anexa 5- Instrucţiuni de completare formular 710, rubrica privind impozitul minim până la soluţionarea în primă instanţă a litigiului privind anularea actelor referite.

Or, în cauză, art. 4 din Ordinul nr. 6830/2024 privind privind stabilirea persoanelor juridice care desfăşoară activitate în sectoarele petrol şi gaze naturale potrivit art. 46 indice 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal prevede că: "La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 5433/2023 privind stabilirea persoanelor juridice care desfăşoară activitate în sectoarele petrol şi gaze naturale potrivit art. 18 indice 3 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1185 din 28 decembrie 2023, cu modificările ulterioare."

Ordinul nr. 6830/2024 privind privind stabilirea persoanelor juridice care desfăşoară activitate în sectoarele petrol şi gaze naturale potrivit art. 46 indice 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a fost emis în data de 31.12.2024 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 31 decembrie 2023. Potrivit art. 2 din actul administrativ de faţă "prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2025".

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii cererii de recurs, având în vedere că, începând cu data de 01.01.2025 actul administrativ contestat în cauză nu mai produce efecte.

Prin urmare, interesul de a acţiona al recurentei-reclamante nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes nu mai este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1957 din 4 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1957 din 4 decembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.