Jurisdictional conflict for post-annulment damages: accessorium sequitur principale ties compensation claims to the original tax claim's value threshold
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by ruling that the Bucharest Tribunal, Second Section of Administrative and Fiscal Controversies, has material jurisdiction to hear the case, overriding the Court of Appeal's declination. The dispute involves a claim for approximately 9 million RON in damages resulting from the alleged illegality of a tax authority's decision to institute precautionary measures and its suspension of a fiscal inspection, which were previously annulled and reversed by lower courts. The decisive legal basis was the application of the principle *accessorium sequitur principale*, where the court determined that the jurisdiction for the accessory action for damages follows that of the principal action for annulment; since the original fiscal claim amounted to only 146,609 RON (below the 3,000,000 RON threshold for appellate jurisdiction under Article 10 of Law 554/2004 and Article 213 of the Fiscal Procedure Code), the tribunal remained competent despite the high value of the subsequent compensation claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 19 din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional conflict for post-annulment damages: accessorium sequitur principale ties compensation claims to the original tax claim's value threshold: The dispute involves a claim for approximately 9 million RON in damages resulting from the alleged illegality of a tax authority's decision to institute precautionary measures and its suspension of a fiscal inspection, which were previously annulled and reversed by lower courts. The decisive legal basis was the application of the principle *accessorium sequitur principale*, where the court determined that the jurisdiction for the accessory action for damages follows that of the principal action for annulment; since the original fiscal claim amounted to only 146,609 RON (below the 3,000,000 RON threshold for appellate jurisdiction under Article 10 of Law 554/2004 and Article 213 of the Fiscal Procedure Code), the tribunal remained competent despite the high value of the subsequent compensation claim.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the High Court's power to resolve the negative conflict of competence and assign the case to the competent tribunal.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.05.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Administratiei Sector 3 a Finantelor Publice, a solicitat obligarea paratelor la plata catre reclamant a sumei totale de 9.019.861 RON reprezentand prejudiciul cauzat ca urmare a emiterii de catre parate a urmatoarelor acte administrative fiscale ilicite, nelegale: Decizia de infiintare a masurilor asiguratorii nr. x/27.04.2015 si Suspendarea inspectiei fiscale, iniţiată în 08.01.2015, prin transmiterea Comunicarii suspendarii inspectiei fiscale nr. x/22.04.2015, incepand cu data de 22.04.2015, prejudiciu compus din: -479.604 RON (echivalent 100.700 euro/12.11.2019 - data ramanerii definitive a sentinţei civile 7682/12.1 l.2019 - 1 euro -4. 7627) - cu titlu de prejudiciu cauzat de pierderea unui castig patrimonial si care in conditii obisnuite ar fi putut fi realizat, ca urmare a prelungirii termenului de punere în functiune a investitiei "Imobil locuinte DS+P+3R", situat in str. x, nr. 109B-109D,sector 3, Bucureşti, prejudicii constand in beneficiul nerealizat ca urmare a inchirierii imobilului respectiv, pe perioada de timp cuprinsa intre 13.112015 -06.02.2018 (calculul valorii este detaliat in Anexa 11); - 44,792 RON- prejudiciul patrimonial cauzat de costurile suportate cu intocmirea documentaţiei investiţiei imobil locuinte DS+P+3+4", situat in Soseaua x,Bucuresti si care constau in plata diverselor Taxe şi avizelor solicitate, studiul topografic si geotehnic, intocmirea documentatiei si obtinerea Avizului de urbanism nr. 31/03.06.201l-PUZ-Şoseaua x, Bucureşti, aprobat prin Hotararea Consiliului General al Municipiului Bucuresti sub nr. 252/20.12.201l si a documentaţiei de rezistenţă, arhitectura si instalatii in vederea obtinerii autorizatiei de construire; - 8.495.465 RON (echivalent l.722.240 euro/12.01.2023-data ramanerii definitive a Sentintei civile nr. 565/04.02.2022 prin decizia civila nr. 35/12.01.2023 - 1 euro 4.9328 RON) - cu titlu de prejudiciu cauzat de pierderea unui castig patrimonial si care in conditii obisnuite ar fi putut fi realizat, ca urmare a imposibilităţii implementării şi finalizării investiţiei "Imobil locuinte DS+P+3+4", situata in Soseaua x, Bucuresti prejudiciul constând în valoarea câştigată in urma vanzarii imobilului respectiv (calculul valorii este detaliat în anexa iii).
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 6870 din 10.10.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1), art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală.
În motivare, a susţinut că instanţa a fost investită de către o persoană pretins vătămată de acte administrative emise de organele fiscale, care ar fi fost anulate de instanţele de contencios administrativ, invocând existenţa unei creanţe fiscale principale - despăgubire a cărei valoare depăşeşte suma de 3.000.000 RON (în concret solicitându-se suma de 9.019.861 RON), astfel că, faţă de prevederile sus menţionate tribunalul a constatat că din punct de vedere material competenţa soluţionării cauze îi revine unei curţi de apel. Totodată, având în vedere că reclamantul are domiciliul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2.2. Hotărârea Curţii de apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 740 din 06.05.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, a reţinut că se aplică legea organică specială, respectiv art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 prin care s-a reglementat calea de atac împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii. Astfel, a apreciat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a avut în vedere o obligaţie fiscală în cuantum de 146.609 RON, cererea de anulare a unei astfel de decizii fiind de competenţa materială a tribunalului, în raport de cuantumul creanţei fiscale orientat sub 3.000.000 RON. Totodată, a susţinut şi faptul că cererea având ca obiect obligarea DGFP Bucureşti la reluarea şi definitivarea inspecţiei fiscale iniţiate la 08.01.2015 şi suspendată la data de 22.04.2015 a fost dedusă judecăţii, în primă instanţă, Tribunalului Bucureşti, iar acţiunea în despăgubiri urmează regimul juridic al acţiunii principale îndreptate împotriva actului administrativ fiscal tipic sau asimilat ce a fost anulat de instanţa judecătorească.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 7682/12.11.2019 (îndreptată prin încheierea din data de 25.02.2020) pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF în dosarul nr. x/2019 (definitivă prin nerecurare), s-a dispus anularea deciziei de înfiinţare a măsurilor asigurătorii nr. x/27.04.2015.
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 565/04.02.2022 (definitivă prin decizia civilă nr. 35/12.01.2023 a Curţii de Apel Bucureşti) pronunţată în dosarul nr. x/2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF a obligat pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti la reluarea şi definitivarea inspecţiei fiscale iniţiate în data de 08.01.2015 la persoana fizică înregistrată în scop de TVA, A..
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a avut în vedere o obligaţie fiscală în cuantum de 146.609 RON, iar Înalta Curte apreciază că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care prevăd următoarele:
"(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.; (2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)."
Art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală stipulează că împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate formula acţiune în anulare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă, conform cuantumului creanţelor fiscale în privinţa cărora aceste măsuri asigurătorii au fost instituite, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Totodată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă în soluţionarea pretenţiei principale, de anulare a actului fiscal, rămâne competentă să judece şi pretenţia accesorie constând în acţiunea în despăgubiri, făcând aplicarea principiului accessorium sequitur principale.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a CAF, dat fiind că normele de procedură ce reglementează competenţa sunt de strictă interpretare.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.