Failure to prove prior administrative request precludes contesting unjustified refusal in administrative litigation under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 9 iunie 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a dispozitivelor Medicale, în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate aprobată prin H.G. nr. 720/2008 în regim de compensare de 100 % a medicamentului Sotorasib (denumire comercială Lumykras) pentru indicaţia terapeutică de cancer pulmonar şi, în subsidiar, la obligarea pârâtei ANMDMR la evaluarea medicamentului SOTORASIB pentru includerea acestuia în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 269 din 30 octombrie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 269 din 30 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, susţine că instanţa de fond a admis în mod eronat excepţia inadmisibilităţii, având în vedere că, anterior promovării acţiunii, reclamantul s-a adresat autorităţilor pârâte cu cerere prin care a solicitat includerea medicamentului în litigiu în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, astfel cum rezultă din dovezile anexate recursului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recuraeă, în raport de motivul de casare invocat şi de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, prin includerea medicamentului Sotorasib (denumire comercială Lumykras) pentru indicaţia terapeutică de cancer pulmonar, de care suferă reclamantul.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 "(...).se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri (...)". Refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Faţă de conţinutul acestor texte de lege, Înalta Curte constată că este necesar ca reclamantul să facă dovada existenţei premisei refuzului nejustificat şi anume adresarea unei cereri către autoritatea/autorităţile chemate în judecată, în caz contrar acţiunea fiind inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.

Este de observat că sintagma "procedură prealabilă" vizează, în acest context, condiţia depunerii unei cereri în legătură cu care se invocă pretinsul refuz nejustificat, iar nu recursul graţios prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, instanţa de control judiciar constată că soluţia de respingere a acţiunii reclamantului, ca inadmisibilă, se impune a fi menţinută, prima instanţă reţinând în mod corect că, în dosarul de fond, nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităţilor pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate.

În ceea ce priveşte înscrisul ataşat cererii de recurs, cu privire la care recurentul-reclamant susţine că reprezintă cererea prealabilă adresată autorităţilor pârâte, Înalta Curte constată că acesta nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

În acest sens, se observă că cererea administrativă a fost adresată instituţiilor pârâte la data de 09.06.2023, concomitent cu depunerea cererii de chemare în judecată la instanţă.

Prin urmare, nu se poate reţine că recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie de adresare a unei cereri, câtă vreme data înregistrării cererii la autorităţile pârâte este aceeaşi cu data înregistrării acţiunii la instanţă (09.06.2023).

Astfel fiind, autorităţile pârâte nu au fost sesizate în prealabil şi nu li s-a dat posibilitatea să răspundă solicitantului în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererilor, astfel cum statuează dispoziţiile Legii nr. 554/2004, pentru ca instanţa de contencios administrativ să poată analiza existenţa unui refuz nejustificat sau o nesoluţionare în termen legal a unei cereri.

În concluzie, având în vedere că adresarea unei cereri către autorităţile pârâte, în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reprezintă o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, iar neîndeplinirea ei este sancţionată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă este corectă, iar criticile formulate nu pot conduce la reformarea sentinţei atacate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 269 din 30 octombrie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2024.