Peremption of cassation appeal and unconstitutionality exception in tax litigation

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 600/08.02.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 7 din 15 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. ca inadmisibil.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 7 din 15 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a formulat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Deciziei nr. 19 din 24 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2016.

În ceea ce priveşte motivele în susţinerea excepţiei invocate de recurent, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

4. Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a creat prezentul dosar asociat în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului şi a excepţiei de neconstituţionalitate la data de 13.09.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în ambele dosare.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile articolului 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevăd că: (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

De asemenea, articolul 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod statuează că: (1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Înalta Curte reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 13.09.2024 s-a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Aşadar, termenul de perimare a început să curgă la data de 13.09.2024, când instanţa a dispus suspendarea judecării cererii, în temeiul 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu 13.09.2024, din vina părţii, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deşi i-a fost comunicată încheierea pronunţată la data menţionată, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecăţii, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a petentului.

Această stare de pasivitate a părţilor a fost menţinută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu s-a făcut dovada că partea a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor.

De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca actele procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimată cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Deciziei nr. 19 din 24 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.