Bailiff's challenge to ministerial enforcement ban barred by peremption of appellate proceedings due to six months' inactivity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal by declaring it lapsed (perished), thereby leaving the lower court's decision to reject the plaintiff's initial claim as final and in force. The case involved a challenge by a judicial bailiff against a Ministerial Order that prohibited him from performing any enforcement acts in his assigned case files, which the Court of Appeal had previously rejected as unfounded. Ruling on the procedural status of the appeal, the court found that the proceedings had remained inactive for over six months due to the exclusive inaction of the appellant, who failed to request the resumption of trial after a suspension ordered for the absence of the parties. Applying Articles 416 and 420 of the Code of Civil Procedure, the court determined that the statutory limitation period for the appeal had expired by right, resulting in the automatic extinguishment of the appellate proceedings and confirming the validity of the first-instance judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 490 C. proc. civ, art. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ; Bailiff's challenge to ministerial enforcement ban barred by peremption of appellate proceedings due to six months' inactivity: S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la data de 26.02.2024 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul A., în contradictoriu cu Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanta, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Ministerul Justiţiei, a formulat cerere de suspendare, în ceea ce priveşte adresa x/22.02.2024 prin care i-a fost înaintat Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 403/C/14.02.2024 prin care i s-a pus în vedere că de la această dată sa nu mai efectueze niciun fel de act de executare silită în dosarele aflate pe rolul biroului de executare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 131 din 04 aprilie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A. ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 131 din 04 aprilie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..
În ceea ce priveşte motivele recursului declarat de reclamant, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.
4. Apărările formulate în cauză
Nu s-a formulat întâmpinare.
5. Procedura de soluţionare a recursului
S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
6. Soluţia instanţei de recurs
Examinând excepţia de perimare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile articolului 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevăd că: (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
De asemenea, articolul 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod statuează că: (1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.
Înalta Curte reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 04.06.2024 s-a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Aşadar, termenul de perimare a început să curgă la data de 04.06.2024, când instanţa a dispus suspendarea judecării cererii, în temeiul 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu 04.06.2024, din vina părţii, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deşi i-a fost comunicată încheierea pronunţată la data menţionată, din care rezultă motivul dispunerii măsurii suspendării judecăţii, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a petentului.
Această stare de pasivitate a părţilor a fost menţinută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu s-a făcut dovada că partea a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor.
De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca actele procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 131 din 04 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.