Employment permit refusal: Effective performance of CAEN-listed construction activities required to satisfy O.G. 25/2014 art. 4(2)(a)

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/5.09.2023, reclamanta A. S.R.L. contestă refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin nr. x/BICS/BED din data de 22.08.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru B., cetăţean al statului Bangladesh, solicitând instanţei să dispună anularea actului emis de către pârât şi obligarea acestuia de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei.

C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei, solicitând încuviinţarea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtului la anularea refuzului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul avocaţial.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2023, Curtea de apel a admis în principiu cererea de inervenţie accesorie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5 din 9 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severi şi cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de C..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 5 din 9 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurenta a invocat interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ce reglementează condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, respectiv art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, reţinând că societatea nu desfăşoară efectiv activităţi compatibile cu funcţia pentru care se solicită avizul de angajare, fără a analiza în mod corespunzător înscrisurile depuse la dosar.

În acest sens, a făcut trimitere la certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, potrivit căruia, conform declaraţiei-tip model unic nr. 42576/17.05.2023, societatea este autorizată să desfăşoare activităţi la terţi, fiind o firmă de construcţii, în baza unor contracte comerciale.

Astfel, recurenta a susţinut că este neîntemeiată concluzia pârâtei, reiterată de instanţă, potrivit căreia societatea nu ar desfăşura activităţi de natura celor pentru care s-a solicitat avizul, în condiţiile în care cetăţeanul străin îşi desfăşoară activitatea într-o altă locaţie decât sediul social, locaţie în care pârâta a susţinut că a efectuat verificări.

Totodată, recurenta a criticat constatarea instanţei de fond potrivit căreia nu ar fi contestat conţinutul verificărilor efectuate pe teren de către reprezentanţii pârâtei.

În acest sens, a arătat că a luat cunoştinţă de respectivele verificări abia în momentul depunerii acestora la dosarul cauzei, nefiindu-i comunicate împreună cu actul administrativ contestat, astfel încât nu a avut posibilitatea de a le combate în mod efectiv la momentul formulării contestaţiei.

Referitor la cel de-al doilea motiv de refuz invocat de pârâtă în cuprinsul actului contestat - respectiv faptul că tariful aferent avizului de muncă ar fi fost achitat de o altă societate decât cea solicitantă - recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că plata a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, pentru cetăţeanul străin B. acest context, recurenta a susţinut că pârâta a apreciat în mod eronat că nu s-ar fi făcut dovada achitării tarifului legal.

În fine, recurenta a precizat că o parte dintre cetăţenii străini pentru care a solicitat eliberarea avizelor de angajare îşi desfăşoară activitatea în cadrul altor societăţi, în temeiul unor contracte de prestări servicii încheiate între A. S.R.L. şi societatea D. S.R.L. Aceasta din urmă activează pe piaţa muncii din anul 2021 şi desfăşoară activităţi precum: recrutarea forţei de muncă din afara spaţiului european, recrutarea de personal Non-UE specializat sau de volum din ţară, pregătirea dosarelor pentru obţinerea sau prelungirea permiselor de şedere, obţinerea autorizaţiilor şi calificărilor necesare, asigurarea cazării şi a transportului pentru muncitori, precum şi furnizarea de muncă temporară pentru acoperirea deficitului de personal în situaţii de creştere bruscă a producţiei. Recurenta a subliniat că aceste servicii sunt prestate în baza unor contracte comerciale valabile, iar activitatea desfăşurată de cetăţenii străini este conformă cu scopul pentru care s-au solicitat avizele de angajare.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat note scrise

III. Considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea formulată de societatea A. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, prin care se solicită anularea refuzului emis de Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Caraş-Severin nr. x/BICS/BED din 22.08.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru cetăţenul străin B. şi obligarea autorităţii emitente la soluţionarea favorabilă a cererii.

Refuzul autorităţii administrative s-a întemeiat pe două motive:

(i) neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întrucât societatea nu desfăşoară efectiv activităţi compatibile cu funcţia pentru care se solicită avizul;

(ii) neîndeplinirea cerinţei de la art. 30 alin. (1) din acelaşi act normativ, întrucât taxa aferentă cererii a fost achitată de o altă societate - D. S.R.L.

Instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, reţinând că refuzul autorităţii este justificat, numai din perspectiva condiţiei prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Această concluzie este corectă, fiind însuşită şi de către instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt relevată de probele administrate.

În ceea ce priveşte primul motiv de refuz, întemeiat pe dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale incidente. Potrivit normei menţionate, angajatorul trebuie să desfăşoare pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Simpla autorizare formală a unei activităţi nu este suficientă; este necesară desfăşurarea efectivă, directă şi nemijlocită a activităţii respective.

Verificările efectuate de autoritatea emitentă au relevat că, deşi societatea A. S.R.L. este autorizată pentru activităţi de construcţii (Cod CAEN 4120), aceasta nu desfăşoară efectiv activităţi la sediul social sau la punctul de lucru. Nota-raport întocmită de echipa operativă a consemnat că sediul social nu a putut fi identificat, iar la sediul secundar funcţionează un spaţiu comercial (SAD) unde nu se desfăşoară activităţi lucrative. De asemenea, nu s-a putut lua legătura cu reprezentanţii societăţii.

Înalta Curte apreciază că înscrierea codului CAEN în certificatul ONRC nu este suficientă pentru a demonstra îndeplinirea cerinţei legale, întrucât aceasta presupune şi o prestaţie materială - desfăşurarea concretă a activităţii autorizate.

De altfel, această interpretare este confirmată de modificarea recentă a O.G. nr. 25/2014 prin Legea nr. 28/2024, care prevede explicit că activitatea compatibilă cu funcţia trebuie să fie desfăşurată efectiv de către angajatorul solicitant.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 potrivit cărora, ulterior depunerii documentaţiei de către persoana juridică, structura de imigrări poate efectua verificări suplimentare pentru a constata îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea avizului de angajare, inclusiv a cerinţei de la art. 4 alin. (2) lit. a), tocmai pentru a se evita orice suspiciuni de migraţie ilegală şi pentru a se stabili cu certitudine nevoia de forţă de muncă aparţine într-adevăr solicitantului avizului de angajare.

În speţă, recurenta nu a fost în măsură să demonstreze că desfăşoară efectiv respectivele activităţi, în lipsa unor contracte de prestări servicii încheiate în acest sens, care să aibă ca obiect acest tip de activitate pentru care este autorizată.

Înscrisul depus la dosarul de recurs constând în Contractul de prestări servicii nr. x din 25.10.2022 încheiat de recurenta-reclamantă cu societatea E. S.R.L., având ca obiect reglementarea cadrului juridic în care se vor realiza servicii de consultanţă tehnică de specialitate pentru obiectul de investiţie identificat prin proiectul "Construire bază sportivă tip 1, oraş Covasna, DN13, km 61+650-61+810, judeţul Covasna" nu demonstrază desfăşurarea în concret a activităţii în domeniul construcţiilor. Pentru a face o astfel de dovadă, recurenta-reclamantă ar fi trebuit să depună la dosar chiar contractul ce ar avea ca obiect "Construire bază sportivă tip 1, oraş Covasna, DN13, km 61+650-61+810, judeţul Covasna".

Pe de altă parte, simpla susţinere a posibilităţii recurentei de a plasa forţă de muncă la altă societate nu probează că străinul pentru care s-a solicitat avizul urmează să presteze o activitate la un anumit terţ.

De altfel, recurentei i s-a oferit posibilitatea de a pune la dispoziţia structurii de imigrări documente relevante pentru a dovedi că desfăşoară efectiv activităţi corespunzătoare codului CAEN 4120.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei potrivit cărora a luat cunoştinţă de acele verificări doar la momentul la care au fost depuse la dosarul instanţei şi nu i-au fost comunicate, câtă vreme, din actele de la dosar, rezultă că Inspectoratul General pentru Imigrări-Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin i-a comunicat faptul că urmează a se efectua verificări suplimentare sub aspectul îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Nefondate sunt şi susţinerile referitoare la faptul că o parte din cetăţenii străini pentru care a solicitat eliberarea avizelor de angajare lucrează în cadrul altor societăţi în baza contractelor de prestări servicii încheiate cu societatea S.C. D. S.R.L., întrucât prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 sunt clare în sensul că angajatorul, persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesar, deci, ca solicitantul avizului de angajare să desfăşoare efectiv activitatea pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită condiţia de la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, câtă vreme societatea nu desfăşoară ea însăşi activităţi ce implică spargerea şi tăierea materialelor de construcţii, simpla menţionare în actul constitutiv a unui obiect de activitate din domeniul construcţiilor clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, în lipsa depunerii şi a unor dovezi din care să rezultă că desfăşoară sau urmează să desfăşoare efectiv asemenea activităţi care să necesite angajarea unor persoane, nedovedind efectuarea efectivă a activităţii corespunzătoare codului CAEN 4120.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de refuz, întemeiat pe dispoziţiile art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte constată că recurenta nu mai justifică un interes procesual în susţinerea criticilor formulate în recurs, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod expres că această cerinţă legală a fost îndeplinită.

Mai exact, prima instanţă a constatat că taxa a fost achitată de către D. S.R.L. în numele recurentei, în temeiul unei obligaţii contractuale asumate prin contractul de prestări servicii nr. x/04.04.2023, şi că plata a fost efectuată în legătură directă cu cetăţeanul străin vizat de cerere. În consecinţă, instanţa de fond a înlăturat acest motiv de refuz ca neîntemeiat.

Or, în condiţiile în care recurenta a obţinut deja o soluţie favorabilă pe acest aspect, nu mai subzistă un interes procesual în susţinerea criticilor formulate în recurs, întrucât acestea nu vizează o vătămare produsă prin hotărârea atacată. Recursul, ca şi cale extraordinară de atac, presupune existenţa unei nelegalităţi care să fi afectat soluţia pronunţată, iar instanţa de control judiciar nu poate analiza chestiuni asupra cărora nu există o soluţie defavorabilă recurentei.

Prin urmare, criticile recurentei referitoare la motivul de refuz întemeiat pe art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 sunt lipsite de interes şi nu pot fi primite în cadrul prezentei căi de atac.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a hotărârii de fond, aceasta fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 5 din 9 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 25 septembrie 2024.