Exhaustion of interim suspension of administrative act extinguishes interest in appeal

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea parţială a H.G. nr. 1393/2024 privind aprobarea schemei "Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producţiei de legume cultivate în spaţii protejate", pentru perioada 2024-2025, respectiv a dispoziţiilor art. I (A) (1) din Hotărâre, în legătură cu modificarea adusă Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, constând în introducerea art. 41 (1) (d) din Norme.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 46 din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea în parte a executării H.G. nr. 1393/2024, cu privire la dispoziţiile art. I (A)(1) din H.G. nr. 1393/2024 în legătură cu modificarea adusă Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015, privind Codul fiscal constând în introducerea art. 4 1 (1) (d) din Norme, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de anulare a actului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 46 din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal recurentul-reclamant Guvernul României a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

În motivare, a susţinut în esenţă că din modul în care este motivată, cererea de chemare în judecată are conţinutul unei acţiuni de fond, specifice altei proceduri şi altui temei de drept, iar instanţa a antamat fondul cauzei, deşi acţiunea are un caracter special limitativ şi un temei juridic specific. A apreciat că nu sunt îndeplinite cele 2 condiţii: existenţa cazului bine justificat şi paguba iminentă, reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 14 din legea contenciosului administrativ, neexistând niciun fel de probe care să răstoarne regula executării din oficiu a actului supus cenzurii, nu a dovedit că menţinerea în vigoare a actului administrativ este de natură a produce un prejudiciu material viitor şi previzibil sau o perturbare previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau serviciu public, astfel cum impune art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ.

Petentul Ministerul Finanţelor a depus cerere de intervenţie accesorie în favoarea Guvernului, formulând şi motive de recurs împotriva sentinţei atacate.

În motivare, a susţinut că instanţa de fond a făcut o interpretare extensivă şi nejustificată a noţiunii de "caz bine justificat", a arătat că H.G. nr. 1393/2024 a fost adoptată în executarea prevederilor art. 181 din Codul fiscal şi nu conţine soluţii care să contravină acestor prevederi

Contrar susţinerilor reclamantei şi instanţei de fond, a mai arătat că, prin actul normativ a cărei anulare se solicită, a fost modificată H.G. nr. 1/2016 (act normativ de aceeaşi valenţă) şi nu norma primară adoptată prin lege (Codul fiscal), iar conţinutul actului administrativ nu intră în conflict cu actul normativ în baza căruia a fost emis şi nici cu alte acte normative, nu adaugă, nu excedează şi nici nu diminuează dispoziţiile actului normativ în baza căruia a fost emis.

A învederat că nu poate fi reţinută o pretinsă încălcare a principiilor certitudinii şi predictibilităţii întrucât hotărârea de guvern nu introduce un regim fiscal nou, ci operează o clarificare tehnică a modalităţii de aplicare a unor norme deja existente în Codul fiscal, respectiv în ceea ce priveşte calculul impozitului minim pe cifra de afaceri.

A susţinut că hotărârea de guvern a fost adoptată în decembrie 2024 oferind un termen rezonabil pentru adaptarea conduitei fiscale, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.

A apreciat asupra inexistenţei pagubei iminente, a susţinut că impozitul în suma de 6.021.830 RON a fost indicat de reclamantă fără nicio bază, nu există niciun act administrativ fiscal prin care să se stabilească suma respectivă.

De asemenea, a arătat că în mod excesiv a susţinut reclamanta că în urma aplicării dispoziţiilor H.G. în discuţie i se va aplica un impozit considerabil mai mare, apreciind că un eventual prejudiciu ar fi cauzat numai de legislaţia primară - art. 181 Codul fiscal, în aplicarea căreia a fost emisă hotărârea de guvern.

4. Apărările formulate

Au fost depus întâmpinări la recurs şi la cererea de intervenţie, precum şi răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19.09.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor, pentru motivele expuse în practicaua deciziei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios adminsitrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea parţială a H.G. nr. 1393/2024 privind aprobarea schemei "Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producţiei de legume cultivate în spaţii protejate", pentru perioada 2024-2025, respectiv a dispoziţiilor art. I (A) (1) din Hotărâre, în legătură cu modificarea adusă Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, constând în introducerea art. 41 (1) (d) din Norme.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale menţionate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea în parte a executării H.G. nr. 1393/2024, cu privire la dispoziţiile art. I (A)(1) din H.G. nr. 1393/2024 în legătură cu modificarea adusă Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015, privind Codul fiscal constând în introducerea art. 4 1 (1) (d) din Norme, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de anulare a actului.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursurilor împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cadrul memoriilor de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 46/2025 din 29 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei civile nr. 46 din 29 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.