Appeal annulled as unmotivated over excise refund prescription dispute.

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din O.U.G. nr. 114/20l8 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a arătat următoarele:

1. din expunerea de motive a O.U.G. nr. 114/2018 rezultă faptul că Statul român a abrogat taxa pe viciu la presiunea Comisiei Europene pentru a evita un conflict eu aceasta în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reprezentat de faptul că Statul român a transpus în mod eronat dreptul european în materie de accize, respectiv prevederile art. I alin. (2) din Directiva 2008/118/CE.

2. Datorită transpunerii eronate a art. I alin. (2) din Directiva 2008/118/CE, Statul român a reglementat în dreptul naţional (art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006 - forma în vigoare anterior abrogării prin art. 56 din O.U.G. nr. 114/2018) taxa pe viciu. După cum am arătat, chiar Statul român a admis că această taxă a fost reglementată cu încălcarea dreptului european şi a dispus abrogarea acesteia.

3. În cadrul art. 57 din O.U.G. nr. 114/2018. Stalul român a dispus că restituirea acesteia se va realiza de la bugetul de stat, prin Ordin al Ministrului de Finanţe. Analiza OMFP nr. 1389/2019 relevă doar o procedură birocratică în ceea ce priveşte bugetul de stat şi bugetul MSP.

4. În atare condiţii, apreciază că legiuitorul român avea obligaţia să reglementeze în cadrul art. 57 din O.U.G. nr. 114/2018 condiţiile de restituire faţă de contribuabili precum recurenta, inclusiv sub aspectul termenului de prescripţie şi al efectelor recunoaşterii de datorie generate de către faptul că transpunerea eronată a dreptului european a prejudicial contribuabili precum recurenta.

5. Apreciază că lipsa de reglementare pozitivă din partea Statului român reprezintă o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţia României (sub aspectul calităţii legii - concept explicat în cadrul deciziei CCR nr. 363/2015) cât şi a prevederilor art. 148 alin. (2) şi alin. (4) din Constituţia României (prioritatea şi supremaţia dreptului european - concept explicat în cadrul deciziei CCR nr. 1039/2012).

6. De altfel, în cadrul deciziei CCR nr. 1039/2012 (sesizare dispusă de către CA Timişoara) s-a criticat abrogarea de către Statul român a prevederilor art. 21 din Legea nr. 554/2004 (revizuire pentru încălcarea dreptului european), critică care a fost admisă de către CCR.

Prin cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat o propunere de sesizare cu titlu preliminar prin intermediul căreia solicită sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarele:

Art. 1 alin. (2) din Directiva 2008/118/CE în coroborare cu principiul supremaţiei şi efectivităţii dreptului Uniunii Europene pot fi interpretate în sensul că recunoaşterea de către Statul român a criticilor Comisiei Europene cu privire la transpunerea eronată a reglementărilor UE în materie de accize are valoarea unei recunoaşteri de datorie, cu consecinţa faptului că termenul de prescripţie pentru restituirea unor sarcini fiscale percepute ca efect al încălcării dreptului european curge de la momentul efectuării respectivei recunoaşteri de datorie?

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 15 mai 2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din O.U.G. nr. 114/20l8 formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

Cu drept de recurs în termen de 48 ore de la pronunţare în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

Acordă termen în vederea continuării judecării cauzei la data de 04.06.2025, ora 9:00, cu citarea părţilor.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, azi, 15.05. 2025."

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 15 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus declaraţie de recurs în termenul de 48 de ore de la pronunţarea încheierii.

4. Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 20.06.2025, apoi la data de 19.09.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de către reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce succed.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Încheierea atacată a fost dată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, declaraţia de recurs fiind depusă şi înregistrată la instanţă în termen, urmând ca motivele de recurs să fie depuse ulterior comunicării încheierii motivate către recurenta-reclamantă.

Declaraţia de recurs împotriva încheierii de şedinţă din 15.05.2025 a fost formulată la data de 16.05.2025, în termenul de 48 de ore, şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.05.2025.

În cuprinsul declaraţiei de recurs se menţionează faptul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că încheierea motivată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 23.05.2025, conform dovezii de comunicare ataşată la dosar de recurs.

Recurenta-reclamantă nu a mai depus motive de recurs, deşi încheierea a fost comunicată către parte, fiind depăşit termenul de 48 de ore de la comunicarea hotărârii.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia prevăzută la alin. (3)".

Cum, în cauză, nu se identifică motive de ordine publică, în temeiul art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 15 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru nemotivare.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.