Scope of material competence in pension indexation disputes under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), a solicitat următoarele:

- să se constate că i-au fost vătămate drepturile şi interesele legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI să actualizeze, să recalculeze şi să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

A invocat, totodată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea solicitării reclamantului ca nefondată.

Prin încheierea civilă nr. 123/21.09.2023, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Galaţi, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Galaţi.

Prin încheierea civilă nr. 32/06.06.2024 pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei materială procesuală a secţiei I-a civilă din cadrul Tribunalului Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţia I-a Civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalul Galaţi, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea cauzei, în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 14/06.08.2024 pronunţată în dosar nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a stabilit, în mod definitiv, competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe de reclamantul A., în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 23.08.2024, sub dosar nr. x/2023.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 35 din 04.02.2025 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Sibiu, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

2.2. Prin sentinţa nr. 86/Fca/2025 din 27.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, în raport de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanţa a reţinut că hotărârea prin care se soluţionează conflictul de competenţă are autoritate de lucru judecat, astfel încât Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal căruia i s-a trimis dosarul de către Curtea de Apel Galaţi, în urma regulatorului de competenţă, este obligat să rezolve pricina.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat următoarele: să se constate că i-au fost vătămate drepturile şi interesele legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei; să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI să actualizeze, să recalculeze şi să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017. A invocat, totodată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr. 14/06.08.2024 pronunţată în dosar nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a stabilit, în mod definitiv, competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe de reclamantul A., în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Totodată, art. 131 din acelaşi Cod prevede următoarele:

"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei şi pot pune concluzii. Prin excepţie, dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevăd cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare şi este acordat un singur termen în acest scop. Însă, şi în această situaţie, invocarea excepţiei se face la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei şi pot pune concluzii.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii se invocă o singură dată toate motivele de necompetenţă.

În cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat, la paragrafele 54, 57 şi 58, după cum urmează:

"De asemenea, chiar şi în situaţia în care nu există o astfel de încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale. […]

Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă trebuie menţionat că una dintre inovaţiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.).

Procedând astfel se evită desfiinţarea tardivă a unor hotărâri pronunţate asupra fondului cauzei, prin efectul invocării excepţiei de necompetenţă direct în căile de atac sau chiar în primă instanţă, după ce se intră în cercetarea fondului procesului. Se produce, de asemenea, o responsabilizare atât a părţilor, cât şi a instanţei, impunându-se verificarea, în condiţii de contradictorialitate, a competenţei instanţei la primul termen la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, putându-se acorda un singur termen pentru lămuriri şi probe suplimentare, şi aceasta, cu titlu de excepţie, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ.."

În lumina acestor considerente şi a dispoziţiilor legale antereferite, Înalta Curte constată că, din actele dosarului, rezultă că la primul termen de judecată stabilit în dosarul nr. x/2023, în data de 21 septembrie 2023, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I-a Civilă, care, la rândul său şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în regulatorul de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 14 din 6 august 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a stabilit, în mod definitiv, competenţa în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu mai putea invoca excepţia de necompetenţă materială ulterior termenului din 21 septembrie 2023, care a fost primul termen de judecată cu părţile legal citate şi la care nu a existat nici un impediment legal pentru invocarea acestei excepţii, astfel că invocarea excepţiei după reînregistrarea dosarului pe rolul instanţei ca urmare a pronunţării regulatorului de competenţă, prin care s-a stabilit definitiv competenţa în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, s-a făcut cu nesocotirea acesteia şi a dispoziţiilor exprese ale art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., astfel cum acestea din urmă au fost interpretate prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile legale privind excepţia de necompetenţă, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Tribunalul Galaţi este competent să soluţioneze cauza, în fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.