Territorial jurisdiction for public service entity challenging tax assessments: application of absolute venue rule for private legal entities versus assimilated public authorities

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2024 pe rolul secţiei II-a civilă a Tribunalului Satu Mare, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Satu Mare prin Primar, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună anularea hotărârilor de consiliu local nr. 217/2020 şi nr. 207/2021, a deciziei de impunere nr. x/30.08.2024, a raportului de inspecţie fiscală nr. x/12.08.2024 precum şi anularea şi suspendarea executării titlului executoriu nr. x/14.10.2024 şi a înscrisurilor care au stat la baza emiterii titlului executoriu.

Prin încheierea pronunţată în data de 8 aprilie 2025, instanţa a dispus disjungerea capătului IV al cererii introductive, având ca obiect anularea şi suspendarea executării titlului executoriu nr. x/14.10.2024.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 159/2025 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu U.A.T. Satu Mare prin Primar, în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

In speţă, se constată că reclamanta Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj are sediul în Cluj Napoca, astfel că, ţinând seama de dispoziţia legală anterior menţionată, Tribunalul Satu Mare nu este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezentul litigiu.

2.2. Prin sentinţa nr. 1540 din data de 24 iunie 2025 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată de instanţă, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut norma de competenţă teritorială absolută prevăzută art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi definiţia dată de art. 2 alin. (1) lit. b) autorităţii publice.

Tribunalul a reţinut că în speţă nu este incidentă norma prevăzută la art. 10 alin. (3), teza I, ci cea prevăzută la teza finală.

Astfel, Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., deşi este organizată ca societate comercială, este asimilată unei autorităţi publice în sensul legii de contencios administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat care: au obţinut statut de utilitate publică; sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

CFR S.A. este o societate pe acţiuni deţinută integral de statul român, sub autoritatea Ministerului Transporturilor, şi prestează un serviciu public de interes naţional - administrarea infrastructurii feroviare. Activitatea sa este reglementată şi supusă unui regim de putere publică, ceea ce îndeplineşte condiţia prevăzută de lege pentru a fi asimilată unei autorităţi publice în sensul contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, apreciind diferit asupra calităţii reclamantei de autoritate publică asimilată şi, implicit asupra incidenţei dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă solicitarea reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Satu Mare prin Primar privind anularea hotărârilor de consiliu local nr. 217/2020 şi nr. 207/2021, a deciziei de impunere nr. x/30.08.2024 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/12.08.2024.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speţă, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, constă în a analiza care dintre cele două părţi litigante acţionează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecăţii.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze şi anume prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică şi a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora.

Prin urmare, norma de competenţa teritorială este edictată în favoarea părţii din raportul juridic de drept material care nu are aceleaşi resurse pe care le are autoritatea publică, instituţia publică sau asimilată acestora, acestea din urmă având, în esenţă, un avantaj net superior unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Analizând raportul juridic litigios născut între părţile prezentei cauze, Înalta Curte constată că, în prezentul litigiu, Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj nu acţionează în regim de putere publică, pretenţiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare produsă de un act administrativ emis de către o autoritate publică.

În concluzie, în raportul juridic de drept material dedus judecăţii în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Cum reclamanta Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj are sediul în Cluj Napoca, ţinând seama de dispoziţia legală anterior menţionată, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Cluj este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezentul litigiu.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta UAT Satu Mare prin Primar, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.