Civil liability of the state for unconstitutional health insurance deductions from pensions

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. în contradictoriu cu Guvernul României au solicitat instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor prin măsura reglementată de art. XXIV punctele 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal şi aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4.000 RON şi obligarea pârâtului să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011.

Totodată, prin cererea dedusă judecăţii reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV punctele 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 33 din 15 martie 2023 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii invocate de pârât, ca nefondate.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P..

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către fiecare dintre reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la momentul încetării acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

Respinge cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor, în favoarea pârâtului.

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către reclamanţi a sumei de 5050 RON cheltuieli de judecată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-pârât Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii şi, în rejudecare, respingerea în principal ca inadmisibil şi în subsidiar ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei, precum şi la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecală.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă a stabilit nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina pârâtului, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. În măsura în care s-a stabilit ca reclamanţii să beneficieze de restituirea sumelor reţinute din pensie, este evident că plata acestor sume nu putea fi stabilită decât în sarcina entităţilor care plătesc aceste drepturi de pensie.

Din analiza considerentelor sentinţei atacate, se poate observa şi faptul că instanţa de fond a reţinut că existenţa unei fapte culpabile, a vinovăţiei autorităţii pârâte, a prejudiciului suferit de petenţi şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu este evidentă. Instanţa a mai reţinut că "declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor în baza cărora s-a dispus reţinerea unor drepturi băneşti din pensia reclamanţilor trebuie să profite autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, neputând constitui doar un instrument de drept abstract", iar "funcţia de reparaţie constă în eliminarea prejudiciului cauzat indivizilor vizaţi de respectivele dispoziţii de lege."

În acest raţionament, instanţa a făcut însă abstracţie de faptul că sumele pretinse de reclamanţi reprezintă o componentă a raportului de asigurări sociale cu entităţile plătitoare a drepturilor de pensie.

Aşadar, în măsura în care a stabilit că partea reclamantă trebuie să beneficieze de restituirea sumelor reţinute din pensie, este evident că obligaţia de plată a acestor sume, nu putea fi stabilită decât în sarcina entităţilor care plătesc drepturile de pensie.

Altfel spus, având în vedere calitatea de pensionar a reclamanţilor şi faptul că pretenţiile acestora sunt justificate prin prisma elementelor legate de raportul de asigurări sociale, este clar că acest raport reprezintă, în realitate, raportul de drept material în baza căruia s-a format raportul de drept procesual dedus judecăţii, astfel încât pentru cazul încălcării obligaţiilor privind plata pensiei nu trebuia angajată răspunderea delictuală a Guvernului României.

Instanţa de fond a considerat în mod nejustificat, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale, pe cale de consecinţă, în mod eronat a stabilit că acţiunea introductivă ar fi întrunit cerinţa legată de prejudiciu.

Recurentul-pârât a mai susţinut că, în mod eronat, s-a dispus obligarea sa la plata către reclamanţi a despăgubirilor egale cu indexarea cu rata inflaţiei aferentă despăgubirilor, întrucât, în opinia sa, se relevă lipsa capacităţii juridice civile şi, corelativ, a calităţii procesuale pasive a sa.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, fiind vorba despre o capacitate juridică specială de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului. Raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere.

Totodată, Guvernul, un organ colegial, nu are capacitate juridică civilă iar, în situaţia în care va cădea în pretenţii şi va fi obligat să restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire. Nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubiri, întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, entităţile care plătesc venituri din pensii.

Recurentul-pârât a precizat că, la data de 17.02.2023, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 138, O.U.G. nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, potrivit căreia, sumele reţinute din veniturile de pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la 01.01.2022 până la 27.12.2022, inclusiv, se restituie lunar în perioada 01.03.2023-28.02.2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, restituirea sumelor făcându-se din oficiu de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale şi entităţile care plătesc venituri din pensii.

Faţă de intrarea în vigoare a acestui act normativ, care transpune în practică obligaţia dispusă în sarcina recurentului, cererea pendinte a rămas fără obiect, neputându-se susţine, în mod valabil, sancţionarea autorităţii publice pe calea urmată de reclamanţi.

O.U.G. nr. 4/2023 dă în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii restituirea sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată. Astfel, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie, debitorului obligaţiei băneşti principale revenindu-i şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente, pe cale de consecinţă.

Recurentul-pârât a făcut trimitere şi la Decizia nr. 3526 din 16 iunie 2011 şi nr. 3792 din 28 iunie 2011 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate a soluţiona cauzele care se circumscriu jurisdicţiei speciale a asigurărilor sociale, fiind nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi a dobânzilor legale aferente.

În final, recurentul a criticat şi soluţia de obligare la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, invocând nelegalitatea acesteia având în vedere adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, dar şi neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reţinută în cauză şi necontestată de recurent.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au susţinut existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01 februarie 2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.

În acest sens, reclamanţii au formulat prezenta acţiune, în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând să se dispună încetarea reţinerilor din pensie, restituirea sumelor reţinute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În raport de această cronologie legislativă, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamanţilor este întemeiată, obligând pârâtul Guvernul României la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, de la data fiecărei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Prin cererea de recurs recurentul-pârât Guvernul României a reiterat apărările prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind parţial fondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Referitor la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi, implicit, la competenţa instanţei de fond în soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar reţine că, în speţă, reclamanţii se consideră vătămaţi de aplicarea prevederilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (...) (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.

Aşadar, în condiţiile în care prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamanţi în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate şi susţinerile recurentului-pârât conform cărora demersul reclamanţilor ar fi inadmisibil.

În ceea ce priveşte argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuţiilor legale de plată a pretenţiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că trebuie reţinută în cauză calitatea acestei autorităţi de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

În recurs, pârâtul Guvernul României a reluat susţinerile conform cărora această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamanţilor sumele în discuţie şi, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Cererea de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct pe reclamanţii.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanţi, au fost efectuate de casa judeţeană de pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamanţi şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.

Înalta Curte reţine totuşi că pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie. Astfel fiind, obligaţia de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamanţilor de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), aparţinând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamanţilor, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.

În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că, prin art. 1 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023, s-a dispus ca "sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate" şi că "procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Totodată, art. 2 alin. (1) din acelaşi act a stabilit că "restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii".

Or, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Astfel, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015, capătul de cerere privind plata sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, a rămas fără interes.

Prin urmare, faţă de intervenţia pârâtului Guvernul României în ordinea legislativă, în scopul inclusiv al restituirii sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea unor despăgubiri egale cu sumele reţinute din pensia reclamanţilor, în baza O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, ca fiind rămas fără interes.

Pe de altă parte, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamanţi prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtul Guvernul României vizând obligaţia de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi lipsirea reclamanţilor de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligaţia de plată a acestor accesorii aparţine tot Guvernului României, care a generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamanţilor a obligaţiei de plată a unei contribuţii, printr-un act normativ neconstituţional. Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluţiei de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal.

În final, critica vizând soluţia dată capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată este nefondată, întrucât în mod corect instanţa de fond, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamanţi. Astfel, art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", alin. (2) al aceluiaşi articol dispunând în sensul reţinut de prima instanţă.

Înalta Curte apreciază că sunt lipsite de suport susţinerile recurentului-pârât referitoare la nelegalitatea soluţiei de obligare la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanţi, având în vedere faptul că aceştia din urmă s-au adresat instanţei de judecată pentru repararea integrală a prejudiciului, care nu a fost dispusă prin O.U.G. nr. 4/2023, în mod corect fiind reţinută culpa procesuală a pârâtului Guvernul României, ca parte care a pierdut procesul. De asemenea, la dosar se regăsesc dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată, precum şi factura vizând onorariului avocatului, astfel încât este nefondată susţinerea recurentului referitoare la nedovedirea efectuării cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamanţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge ca rămasă fără interes cererea reclamanţilor privind plata sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 33 din 15 martie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge ca rămasă fără interes cererea reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., privind plata sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.