Nullity of appeal for insufficient motivation in administrative enforcement action

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună: - amendarea Guvernului potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere aplicată Primului Ministru al României, de la data de 08 mai 2019 până la îndeplinirea obligaţiei, conform celor menţionate în decizia Î.C.C.J. nr. 2370 pronunţată în dosarul cu nr. x/2015; - obligarea Guvernului României în calitate de debitor să plătească penalităţi de întârziere de 1000 RON/zi, de la data de 08 mai 2019 până la îndeplinirea obligaţiei în speţa de faţă, respectiv până la data de 16.01.2023, când a fost pronunţată decizia nr. 2/16.01.2023 în dosarul nr. x/2022, coroborat cu art. 891-892 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2045 din 11 decembrie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât şi a respins ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, inclusiv prin obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 200.000 RON.

În motivarea recursului, recurentul a realizat o prezentare detaliată a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2023, a motivelor de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente (art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004), a etapelor procedurii de executare a hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ, inclusiv din perspectiva statuărilor din cuprinsul deciziilor nr. 2/16.01.2023 şi nr. 12/22.02.2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

La datele de 5.07.2024 şi 21.08.2024 recurentul-reclamant a depus 2 memorii de recurs, în completarea celui depus iniţial la dosar.

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Primul Ministru al României nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, în privinţa celor două memorii de completare a motivelor de recurs depuse la dosar, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "hotărârile pronunţate în condiţiile art. 24 alin. (3) şi (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii, astfel încât, în cauza de faţă, Înalta Curte constată că actele de procedură (memoriile depuse la datele de 5.07.2024 şi 21.08.2024) prin care recurentul pârât îşi completează motivele şi argumentele recursului deja exercitat în termen, sunt tardiv formulate, în raport cu data comunicării sentinţei recurate - 5.01.2024.

Prin urmare, pentru temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii cererii de completare a motivelor de recurs şi va anula această cerere ca tardiv formulată.

Analizând în continuare, în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului (memoriul de recurs depus în termenul legal la data de 10.01.2024 - dosar recurs), instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: . . . . . . . . . . d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înţeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, motivele formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva sentinţei prin care prima instanţă a analizat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, raportându-se la data data pronunţării deciziei Î.C.C.J. nr. 2370/8.05.2019, la termenul general de prescripţie de 3 ani stabilit de legiuitor pentru executarea titlului executoriu, la prelungirea acestuia până la data de 8.08.2022 ca urmare a emiterii decretelor prin care s-a instituit starea de urgenţă în cursul anului 2020 şi la depunerea prin poştă a cererii de chemare în judecată la data de 1.09.2023, susţinerile din calea de atac promovată reprezintă apărări asupra fondului cererii de chemare în judecată, fără ca recurentul să facă vreo referire concretă la considerentele sentinţei pronunţate de curtea de apel, astfel încât simpla sa nemulţumire faţă de soluţia pronunţată nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

De asemenea, indicarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ. s-a realizat doar formal, recurentul neformulând argumente care să corespundă situaţiilor reglementate de aceste dispoziţii legale.

Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii cererii de completare a motivelor de recurs.

Anulează ca tardiv formulată cererea recurentului-reclamant A. de completare a motivelor de recurs.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2045 din 11 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.