Validity of mining exploitation license challenged for missing environmental impact study; appeal null for lacking cassation grounds

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22.01.2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi S.C. Art. Café Arad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, au solicitat anularea Licenţei de exploatare a dioritului cu nr. 925/12.10.2023, act administrativ cu caracter individual despre care au luat la cunoştinţă la data de 02.11.2023, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 428/26.03.2024, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi S.C. Art. Café Arad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, având ca obiect anulare act administrativ - Licenţa de exploatare a dioritului cu nr. 925/12.10.2023, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 08.05.2024.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.06.2024, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a titularului licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 925/12.10.2023 (1999), respectiv G. S.R.L.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 928 din 19 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi S.C. Art. Café Arad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi cu intervenienta forţată G. S.R.L. prin administrator judiciar H..

Au fost obligaţi reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi S.C. Art. Café Arad S.R.L. să plătească intervenientei forţate G. S.R.L. suma de 4000 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

4. Apărările intimaţilor

Intimata G. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speţă, recursul formulat de recurenţi nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Astfel, în cuprinsul memoriului de recurs, s-au prezentat aspecte privind existenţa unor informaţii despre care recurenţii au susţinut că au luat cunoştinţă prin adresa nr. x/18.12.2024 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad. Totodată, recurenţii au arătat, că din punctul lor de vedere, la nivelul anului 2023, a avut loc o extindere a exploatării, o creştere semnificativă de la suprafaţa iniţial licenţiată.

Au susţinut că, indiferent de numărul sub care au indicat în petitul cererii de chemare în judecată că ar fi actul administrativ vătămător, consideră că s-a dedus faptul că a fost atacat actul administrativ emis de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad prin care s-a extins suprafaţa exploatării, fiind evident că, la momentul extinderii, se aplică legislaţia astăzi în vigoare referitoare la necesitatea studiului de impact, cât şi a certificatului de urbanism. Au mai arătat că faptul că societatea intervenientă nu deţine un studiu de impact faţă de ultima extindere a carierei este demonstrată de adresa nr. x/18.12.2024 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad.

Înalta Curte reţine faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Licenţei de exploatare a dioritului cu nr. 925/12.10.2023, legalitatea actului administrativ fiind analizată de instanţa de fond faţă de argumentele reclamanţilor formulate în susţinerea cererii: lipsa studiului de impact asupra mediului raportat la art. 20 alin. (1) lit. c) şi e) din Legea 85/2003, lipsa certificatului de urbanism raportat la art. 10 din Normele metodologice aprobate prin Ordin nr. 1524/2019.

Instanţa de fond, soluţionând cauza, a concluzionat că, în condiţiile în care investiţia, infrastructura necesară exploatării resursei minerale de bază în cariera de piatră s-a realizat la nivelul anului 1999 de către I. S.A., prima societate care a deţinut licenţa de exploatare, nu era necesară obţinerea unui certificat de urbanism de către intervenienta forţată pentru o investiţie care a fost realizată în urmă cu 25 de ani, prin actul adiţional nr. x din anul 2023 la licenţa de exploatare nr. 925/1999 estimându-se doar cheltuielile de exploatare şi taxele pe care trebuie să le plătească intervenienta forţată şi completându-se prevederea contractuală referitoare la obiectul licenţei cu trimiterea la Documentul de înregistrare a resurselor/rezervelor - încheierea nr. 4-23/18.01.2023.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că întreaga expunere pe care recurenţii-reclamanţi o fac în cuprinsul cererii de recurs este nepertinentă şi nu se pot decela critici care să vizeze conţinutul sentinţei recurate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamanţii J. S.R.L., C., D., A., B., E. şi F. împotriva sentinţei nr. 928 din 19 decembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii J. S.R.L., C., D., A., B., E. şi F. împotriva sentinţei nr. 928 din 19 decembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.