Liability of supervisory board members for breach of prudential rules due to failure to obtain Risk Committee recommendation prior to raising transaction limits

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 la data de 08.11.2023, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea de Supraveghere Financiară şi UAT Cluj-Napoca, au solicitat anularea Deciziilor nr. 1057/09.10.2023 şi 1054/09.10.2023, exonerarea de la plata amenzilor şi obligarea pârâtului UAT Cluj-Napoca la restituirea acestora, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii aplicate; anularea în parte a celor două decizii, în ceea ce priveşte sancţiunea complementară aplicată; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 606/2024 din data de 04 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Cluj-Napoca şi excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară şi UAT Cluj-Napoca, ca neîntemeiată."

3. Cererea de recurs ce face obiectul judecăţii

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa civilă nr. 606/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - au promovat un recurs comun reclamanţii A. şi B. şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate, iar pe fond, în rejudecare, să se dispună admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. 1057 din 09.10.2023 şi în consecinţă exonerarea reclamantul B. de la plata amenzii în cuantum de 4600 RON şi obligarea UAT Cluj - Napoca la restituirea amenzii achitate, respectiv anularea Deciziei nr. 1054 din 09.10.2023 şi în consecinţă exonerarea reclamantului A. de la plata amenzii în cuantum de 5000 RON şi obligarea UAT Cluj - Napoca la restituirea amenzii achitate; în subsidiar, au solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii aplicate, dar şi anularea în parte a Deciziei nr. 1057/09.10.2023 şi a Deciziei nr. 1054/09.10.2023 în ceea ce priveşte sancţiunea complementară aplicată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Într-o primă critică subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că sentinţa recurată este nelegală raportat la aspectele reţinute referitoare la posibilitatea intimatei de a efectua un nou control care să vizeze aceeaşi perioadă de activitate şi existenţa a două rapoarte de control emise în cadrul aceluiaşi control, care constată în sarcina recurenţilor aceeaşi faptă şi care, ambele, au stat la baza emiterii Deciziilor de sancţionare.

În ceea ce priveşte posibilitatea intimatei de a efectua un nou control care să vizeze aceeaşi perioadă de activitate, recurenţii arată că instanţa de fond a încălcat atât dispoziţiile art. 212 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012 cât şi pe cele prevăzute de art. 25 din Regulamentul A.S.F. nr. 4/27.01.2021 în momentul în care a reţinut că Hotărârea Consiliului A.S.F. adoptată în data de 01.02.2023 conţine aprobarea Consiliului în vederea efectuării unei reverificări a unei perioade deja controlate de membrii echipei de control A.S.F.

În cadrul Notei de aprobare a rezultatelor controlului periodic efectuat la C. S.A nu se prevede reverificarea sau solicitarea acordului Consiliului A.S.F. în vederea reverificării unei anumite perioade controlate.

De asemenea, nici în cadrul şedinţei Consiliului A.S.F. nu s-a decis aprobarea revendicării unei perioade deja controlate, ci, conform Procesului -Verbal de şedinţă adoptat la data de 01.02.2023, Consiliul A.S.F. aprobă Nota de aprobare întocmită de echipa de control, etapă finală a procedurii de control reglementată de dispoziţiile art. 25 şi 26 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 fără a aproba reverificarea unei perioade controlate în conformitate cu dispoziţiile art. 212 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012.

Încălcarea normelor de procedură intervine în situaţia în care instanţa de fond a apreciat că există o aprobare a Consiliului A.S.F. de reverificare a perioadei deja controlate de A.S.F. deşi o astfel de aprobare nu a existat şi nici nu a fost probată de către intimată şi în situaţia în care instanţa de fond face confuzie între aprobarea notei de aprobare ca etapă finală a procedurii de control prevăzută de dispoziţiile art. 25 şi art. 26 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 şi aprobarea efectuării unei reverificări prevăzută de dispoziţiile art. 211 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012.

Prin încălcarea celor două norme, instanţa a reţinut existenţa din partea Consiliului A.S.F. a unei aprobări de reverificare a perioadei controlate, respectiv 19.04.2021- 22.08.2022.

Consideră recurenţii că, reţinând existenţa unei astfel de aprobări, cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 şi art. 211 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012, instanţa de fond le-a produs o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea sentinţei civile atacate.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect reţinut de instanţa de fond, respectiv existenţa a două rapoarte de control emise în cadrul aceluiaşi control, au susţinut recurenţii că normele încălcate de instanţa de fond sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 32 - 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 care reglementează procedura controlului permanent.

Prin sentinţa atacată instanţa de fond a motivat existenţa concomitentă a rapoartelor de control x/11.05.2023 şi y/03.07.2023 pe faptul că întocmirea şi emiterea celui de-al doilea raport de control x/03.07.2023) se datorează obiecţiunilor formulate de societatea C. şi de persoanele responsabile, cel de-al doilea raport de control cuprinzând de fapt o reanalizare a situaţiei de fapt şi a prevederilor legale incidente.

În ceea ce priveşte procedura controlului permanent, aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 32 - art. 35 din Regulamentul A.S.F. nr. 4/27.01.2021, însă, niciunde în cadrul acestei proceduri nu este prevăzută posibilitatea legală a completării sau reanalizării raportului de control permanent.

Conform dispoziţiilor art. 32 şi 35 din Regulament, actul procedural ce trebuia întocmit în urma primirii obiecţiunilor era nota privind concluziile şi propunerile cu privire la aspectele constatate în urma controlului permanent şi nicidecum un nou raport de control, instanţa de fond pronunţând sentinţa civilă atacată cu încălcarea normelor ce reglementează întreaga procedură de desfăşurare a controlului permanent.

În fapt, procedura finalizată cu emiterea deciziilor de sancţionare este nelegală şi nu ar putea fi în nicio situaţie justificată de dobândirea unor informaţii suplimentare ca urmare a obiecţiunilor comunicate de entitatea supravegheată sau de persoanele responsabile, în lipsa unui temei legal expres care să reglementeze această posibilitate.

Având în vedere aceste aspecte, recurenţii susţin că vătămarea produsă de instanţa de fond cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 32 - 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 poate fi înlăturată doar prin admiterea recursului şi casarea sentinţei civile anterior menţionate.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenţii mai susţin şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond încălcând dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, raportat la art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015.

Astfel, dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015 prevăd în mod expres că doar acele fapte, care sunt săvârşite de membrii Consiliului de supraveghere, în funcţie de obligaţiile reglementate în sarcina lor prin aceasta lege, reprezintă contravenţii.

Prin sentinţa atacată instanţa de fond a considerat că, într-adevăr, nu există o obligaţie în sarcina recurenţilor de a convoca Comitetul de risc, însă exista obligaţia de a respecta regula prudenţială prevăzută de lege, de a păstra şi utiliza eficient resursele şi procedurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, astfel încât aveau obligaţia de a solicita anterior adoptării Hotărârii recomandarea Comitetului de risc.

Susţin, însă, recurenţii că obligaţiile prudenţiale prevăzute de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 74/2015 sunt reglementate în sarcina AFIA. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 74/2015, AFIA stabiliţi în România trebuie să păstreze şi să utilizeze eficient resursele şi procedurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor lor.

Potrivit art. 3 pct. 2 din Legea nr. 74/2015, prin AFIA se înţelege orice persoană juridică a cărei activitate principală o reprezintă administrarea unuia sau mai multor FIA.

Aşadar, în primul rând, dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 74/2015 nu prevăd obligaţii în sarcina membrilor Consiliului de Supraveghere ci doar în sarcina AFIA, iar în al doilea rând, consideră că nu este permis a se extinde aplicabilitatea unei norme de incriminare, aceasta fiind de strictă reglementare şi aplicare.

Recurenţii - reclamanţi nu susţinut faptul că nu au obligaţii de diligenţă prin raportare la calitatea de membri ai Consiliului de Supraveghere, aceasta rezultând din contractul de mandat încheiat între recurenţi şi societatea C. cât şi din numeroasele regulamente şi politici asumate de prin acceptarea mandatului de membru al Consiliului de Supraveghere, ci invocă faptul că, raportat la dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015 nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale contravenţiei prevăzute de acelaşi articol, lit. b), nerespectarea normelor prudenţiale reglementate la art. 12, întrucât obligaţiile cuprinse în cadrul art. 12 din Legea nr. 74/2015 sunt reglementate în sarcina administratorilor de fonduri de investiţii alternative, persoane juridice.

Recurenţii arată că intimata a efectuat o reverificare a unei perioade care a făcut anterior obiectul unui control, fără a avea aprobarea Consiliului A.S.F., încălcând astfel dispoziţiile art. 212 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012, ce prevăd că, un nou control, pentru aceeaşi perioadă vizată poate fi realizat numai în anumite condiţii, neîndeplinite în cazul de faţă.

Solicită astfel a se avea în vedere că perioada supusa controlului, aferentă controlul efectuat de către ASF în anul 2022 (30.07.2019 - 22.08.2022) se suprapune parţial cu perioada supusă controlului aferentă controlului (sau controalelor) efectuat în anul 2023 (19.04.2021 - prezent) iar în conformitate cu dispoziţiile art. 212 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012, pentru a putea face o reverificare a perioadei controlate deja de către aceasta, era necesară obţinerea unei aprobări din partea Consiliului ASF, aprobare care nu a existat.

Solicită a se avea în vedere şi aspectul că fapta reţinută în sarcina recurenţilor se referă la exprimarea unui vot ce a stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului de Supraveghere nr. 16 din data de 30.09.2021, faptă care a avut loc în perioada reverificată, iar, în atare situaţie, în lipsa aprobării Consiliului ASF de reverificare a perioadei 19.04.2021-22.08.2022, orice control efectuat de ASF privind reverificarea acestei perioade este nelegal, fapt care atrage nelegalitatea tuturor actelor subsecvente emise de aceasta pentru perioada menţionată, aşadar, inclusiv a Deciziilor nr. 1057/09.10.2023 şi nr. 1054/09.10.2023.

A.S.F. a emis două Rapoarte de control (SI/DG/7988/11.05.2023 şi SI/DG/10558/03.07.2023) care constată în sarcina recurenţilor aceeaşi faptă, deciziile de sancţionare fiind emise în baza ambelor rapoarte.

Or, emiterea a două rapoarte de control permanent în cadrul aceleiaşi proceduri de control contravine dispoziţiilor art. 32 - art. 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 care reglementează procedura controlului permanent.

Emiterea celui de-al doilea raport de control permanent (x/03.07.2023) nu poate fi justificată de primirea obiecţiunilor din partea C. şi a persoanelor responsabile atâta timp cât nu există un temei care să permită emiterea unui nou raport de control în această situaţie. Mai mult decât atât, dispoziţiile regulamentului nr. 4/27.01.2021 prevăd că în această situaţie structura competentă din cadrul A.S.F. elaborează nota privind concluziile şi propunerile cu privire la aspectele constatate în urma controlului permanent.

În atare situaţie deciziile de sancţionare au fost emise cu nerespectarea procedurii prevăzut de art. 32 - 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021.

În ceea ce priveşte netemeinicia Deciziilor nr. 1057/09.10.2023 şi nr. 1054/09.10.3023, recurenţii susţin că, în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere nu aveau obligaţia legală sau statutară de a convoca Comitetul de Risc.

Obligaţiile Consiliului de Supraveghere se regăsesc expuse şi în cadrul punctului 2.2.3. din cadrul Regulamentului de Guvernantă Corporativă (adoptat în luna mai 2021).

Niciunde în cadrul atribuţiilor şi responsabilităţilor adoptate nu se prevede în sarcina membrilor Consiliului de Supraveghere sau a Consiliului ca organ colegial obligaţia de a convoca sau de a solicita Comitetului de risc recomandările pentru avizarea ridicării limitelor de tranzacţionare.

Potrivit Regulamentului de Guvernantă Corporativă, respectiv punctului 2.2.6.2., obligaţia de a convoca Comitetul de risc se regăseşte în sarcina Preşedintelui Comitetului de risc sau la solicitarea a doi membri ai Comitetului de risc.

Aşadar, eventuala obligaţie de a convoca şi de a obţine recomandările necesare din partea Comitetului de risc, reţinută de ASF prin Deciziile de sancţionare, nu este prevăzută în sarcina membrilor Consiliului de Supraveghere sau a Consiliului ca organ colegial, astfel că nu se poate reţine că această obligaţie cădea, aşa cum impun dispoziţiile art. 51 alin. (2) din legea nr. 74/2015, în sarcina recurenţilor.

Invocând pct. 2.2.6.2 pagina 16/60 din Regulamentul de Guvernanţă Corporatistă, recurenţii mai susţin că din interpretarea acestuia rezultă că acest Comitet de risc are un rol pur consultativ. Mai precis, recomandările sale nu sunt obligatorii de urmat de către Consiliu, iar potrivit procedurilor interne prevăzute de Regulamentul de Guvernantă Corporativă obţinerea recomandării nu este obligatorie pentru adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de Supraveghere.

În acest caz particular în care toţi membrii Comitetului de risc sunt în componenţa Consiliului de Supraveghere, obţinerea recomandării Comitetului de risc ar fi fost o măsură superfluă.

Aşa cum se arată şi în cadrul Raportului de control x/11.05.2023 la data adoptării Hotărârii în cauză, membri ai Comitetului de risc erau D. (Preşedinte), E. şi A., toţi fiind în aceeaşi perioadă şi membri ai Consiliului de Supraveghere, iar toate aspectele legate de avizarea ridicării limitei de tranzacţionare, inclusiv riscuri, au fost purtate la nivelul Consiliului de Supraveghere, iar membrii Consiliului de Supraveghere care aveau şi calitatea de membri ai Comitetului de Risc au votat "Pentru", aspect din care rezultă faptul că nu exista niciun risc sau pericol în asumarea acestei avizări.

În atare situaţie, din cauza confuziunii calităţilor membrilor cât şi a votului exprimat "Pentru", se poate concluziona faptul că adoptarea Hotărârii nr. 16/30.09.2021 fără recomandările Comitetului de risc nu a putut genera nici măcar o stare de pericol.

În ceea ce priveşte înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii, recurenţii, invocând dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dar şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 74/2015, susţin că sancţiunile aplicate pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015 referitoare la neobţinerea recomandărilor Comitetului de risc, respectiv amenzile în cuantum de 4.600 RON, respetiv 5.000 RON sunt disproporţionate faţă de faptele care li se impută.

Astfel, solicită a se avea în vedere faptul că la adoptarea Hotărârii nr. 16/30.09.2021 au participat în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere toţi membrii Comitetului de risc, care au aprobat avizarea ridicării limitei de tranzacţionare. Din această perspectivă, în măsura în care se va aprecia că, totuşi, există un pericol social pentru neadoptarea unei recomandări separate, solicită recurenţii a se avea în vedere că pericolul social creat este unul minim, întrucât aceleaşi recomandări, chiar dacă nu au făcut obiectul unui document distinct, au fost prezentate în cadrul şedinţei Consiliului de Supraveghere.

Prin urmare, aceştia apreciază că aplicarea sancţiunii avertismentului sau a amenzii orientate spre minim ar reflecta proporţionalitatea sancţiunii cu gravitatea faptei comise.

Faţă de toate aceste considerente, recurenţii solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate iar în rejudecare să se dispună admiterea acţiunii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

4. Apărările formulate în cauză

Doar intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de recurenţii A. şi B., în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În dezvoltarea apărărilor sale, arată intimata - pârâtă că motivul de casare prevăzut de afg. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat de recurenţi în mod greşit, argumentele expuse de aceştia fiind străine de acest motiv de casare, deoarece din cuprinsul acestora rezultă expres faptul că ceea ce recurenţii înţeleg să critice este aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor materiale privind activitatea de control desfăşurată de către A.S.F, şi nu vreo regulă de procedură civilă, nesocotită de către instanţa de fond pe parcursul soluţionării cauzei şi pronunţării, a cărei încălcare ar atrage sancţiunea nulităţii sentinţei recurate.

Susţine astfel intimata că argumentele recurenţilor privind încălcarea de către instanţa de fond a normelor privind activitatea de control realizată de către aceasta nu pot fi subsumate motivului 5 de casare privind încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, ci, respectivele argumente puteau face cel mult obiectul motivului de casare cuprins în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă recurenţii nu le-au subsumat acestui motiv.

Or, încadrarea greşită a unor motive de recurs, respectiv în motivul 5 de casare în loc de motivul 8 de casare, conduce la imposibilitatea analizării pe fond a acestor argumente de către instanţa de recurs, cu consecinţa ca, reţinerile instanţei de fond din perspectiva aspectelor privind respectarea normelor materiale privind controlul realizat de către A.S.F., regăsite în pag. 8-9 din sentinţa recurată, să nu mai poată fi analizate de către instanţa de recurs, acestea intrând în puterea lucrului judecat.

Cât priveşte criticile recurenţilor ce vizează fondul litigiului, intimata - pârâtă susţine că a respectat toate dispoziţiile legale privind desfăşurarea controlului şi aplicarea sancţiunilor, aceasta reluând apărările formulate şi la judecata pe fond a procesului.

5. Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea intimatei - pârâte Autoritatea de Supraveghere Financiară le-a fost comunicată recurenţilor - reclamanţi B. şi A. în termenul legal, aceştia nu au combătut apărările intimatei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 06.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1 Circumstanţele factuale şi legale ale cauzei

Prin Decizia A.S.F. nr. 1054/09.10.2023, intimata - pârâta a dispus sancţionarea reclamantului A., în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere al societăţii C. S.A., cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 RON.

Prin Decizia A.S.F. nr. 1057/09.10.2023, s-a dispus sancţionarea reclamantului B., în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere al societăţii C. S.A., cu amendă contravenţională în cuantum de 4.600 RON.

Totodată, în conformitate cu art. 52 alin. (5) din Legea nr. 74/2015 s-a dispus publicarea acestor decizii.

În sarcina reclamanţilor s-a constatat că, în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere ai societăţii C. S.A, în perioada 19.04.2021-prezent, nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile şi obligaţiile aferente funcţiei deţinute, respectiv lipsa existenţei recomandărilor Comitetului de Risc aferente avizului Consiliului de Supraveghere al Societăţii nr. 16/30.09.2021 referitor la ridicarea limitei de tranzacţionare de 5.000.000 de euro/emitent/trimestru, pentru operaţiunile efectuate pe simbolurile F. şi G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii Societăţii pe sectorul bancar local şi implicit a tranzacţiilor cu acţiuni H. S.A. din datele de 25.10.2021, 02.11.2021, 08.02.2022 şi 10.02.2022, având în vedere faptul că valoarea individuală a acestora depăşea pragul de 5.000.000 euro/operaţiune.

De asemenea, în cuprinsul deciziilor s-au reţinut următoarele:

- atribuţiile şi responsabilităţile Comitetului de Risc al Societăţii prevăzute în Politicile şi procedurile interne privind funcţionarea Societăţii în calitate de A.F.I.A, conform cărora acesta "analizează şi formulează recomandări Consiliului de Supraveghere privind operaţiunile a căror valoare depăşeşte nivelul de competenţă al Directoratului", respectiv "analizează şi formulează recomandări Consiliului de Supraveghere în ceea ce priveşte responsabilitatea acestuia de a aproba apetitul şi limitele toleranţei la risc ale societăţii";

- prevederile instituie prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului de Supraveghere al Societăţii, conform cărora şedinţele Comitetului de Risc se vor organiza înainte de dezbaterea problemelor de competenţa acestui Comitet, în şedinţa Consiliului de Supraveghere al Societăţii, pentru a permite pregătirea în timp util a rapoartelor pentru Consiliu;

- atribuţiile şi responsabilităţile Consiliului de Supraveghere, instituite prin procedura/politica internă, respectiv de a aviza orice operaţiuni ce angajează societatea a căror valoare este mai mare de echivalentul în RON a 5 milioane euro/operaţiune la solicitarea Directoratului;

- Hotărârea nr. 16/30.09.2021, în baza căreia, cu majoritate de voturi, Consiliul de Supraveghere al Societăţii a avizat "ridicarea limitei de tranzacţionare de 5.000.000 EUR/emitent/trimestru, pentru operaţiunile efectuate pe simbolurile F. şi G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societăţii pe sectorul bancar local", fără recomandarea Comitetului de Risc emisă în prealabil, necesară conform prevederilor menţionate anterior;

- faptul că Societatea nu a pus la dispoziţia A.S.F. niciun document din care să reiasă îndeplinirea formalităţilor prevăzute de normele interne, respectiv existenţa analizei şi recomandării Comitetului de Risc, în acord cu dispoziţiile punctului 2.1.2, din "Capitolul 1 - Politici şi proceduri privind structura organizatorică şi procesul decizional intern, Politici şi proceduri privind funcţionarea I. S.A. în calitate de A.F.I.A.", cu ocazia adoptării Hotărârii nr. 16/30.09.2021 ce aviza ridicarea limitei de tranzacţionare de 5.000.000 euro/emitent/trimestru pentru operaţiunile realizate, pe simbolurile F. şi G. în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societăţii pe sectorul bancar local, care a stat la baza tranzacţiilor cu acţiuni H. S.A., efectuate în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societăţii pe sectorul bancar local.

Prin raportare la aceste împrejurări s-a constatat nerespectarea prevederilor din Politicile şi procedurile privind funcţionarea societăţii C. S.A. în calitate de A.F.I.A., în considerarea faptului că la data adoptării deciziei Consiliului de Supraveghere al Societăţii, respectiv 30.09.2021, prin care s-a avizat ridicarea limitei de tranzacţionare de 5.000.000 euro/emitent/trimestru, în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii Societăţii pe sectorul bancar local, prin operaţiunile efectuate pe simbolul G., pentru care nu au fost emise de către Comitetul de Risc "recomandări Consiliului de Supraveghere în ceea ce priveşte responsabilitatea acestuia de a aproba apetitul şi limitele toleranţei la risc ale Societăţii", cât şi " recomandări privind operaţiunile a căror valoare depăşeşte nivelul de competenţă al Directoratului".

Totodată, s-a reţinut că membrii Consiliului de Supraveghere al Societăţii, care au votat "pentru" în şedinţa în care Consiliul a avizat ridicarea limitei de tranzacţionare de 5.000.000 euro/emitent/trimestru pentru operaţiunile realizate pe simbolurile F. şi G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii Societăţii pe sectorul bancar local, fără a avea recomandările Comitetului de Risc, nu au respectat prevederile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015.

În consecinţă, s-a reţinut că faptele săvârşite de cei doi reclamanţi constituie contravenţie conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015.

Cele două decizii au fost emise în urma efectuării activităţii de control permanent desfăşurată de ASF la C., rapoartelor de control permanent nr. SI/DG/7988/11.05.2023 şi SI/DG/10558/03.07.2023 şi a obiecţiilor transmise de societate şi de persoanele responsabile din cadrul acesteia.

Prin nota nr. x/26.09.2023, s-au propus spre aprobare, Consiliului ASF, în şedinţa din 04.10.2023, rezultatele analizei modului de respectare a fluxului decizional privind operaţiunile investiţionale/decizionale precum şi a creditului contractat de C. de la J..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea de Supraveghere Financiară şi UAT Cluj-Napoca, au solicitat anularea deciziilor nr. 1057/09.10.2023 şi 1054/09.10.2023, exonerarea de la plata amenzilor şi obligarea pârâtului UAT Cluj-Napoca la restituirea acestora, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii aplicate; anularea în parte a celor două decizii, în ceea ce priveşte sancţiunea complementară aplicată.

Prin sentinţa civilă nr. 606 din data de 04 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Cluj-Napoca şi excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiate respectiv a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară şi UAT Cluj- Napoca, ca neîntemeiată.

7.2. Analiza cererii de recurs formulată de reclamanţii B. şi A.

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

Prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ. stabilesc un caz de casare a hotărârii, atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, care include în conţinutul acestuia toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia regulilor vizate de alte motive de casare, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Cu privire la presupusa incidenţă a art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. recurenţii invocă nelegalităţi referitoare la reţinerile instanţei de fond cu privire la:

- posibilitatea A.S.F. de a efectua un nou control care să vizeze aceeaşi perioadă de activitate:

- existenţa a două rapoarte de control emise în cadrul aceluiaşi control, care constată în sarcina recurenţilor aceeaşi faptă şi care, ambele, au stat la baza emiterii Deciziilor de sancţionare.

In acest sens, recurenţii au arătat că prima instanţă a încălcat prevederile prevăzute de art. 212 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012, art. 25 respectiv art. 32 - art. 35 din Regulamentul 4/27.01.2021.

Or, astfel cum în mod corect a subliniat intimata - pârâtă, recurenţii susţin în esenţă că instanţa de fond a încălcat regulile de drept aplicabile ASF în faza de derulare a controlului permanent, iar nu încălcarea unor norme de procedură civilă.

Astfel, din argumentele aduse în sprijinul motivului de casare cuprins în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. rezultă expres faptul că ceea ce recurenţii înţeleg să critice este aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor materiale privind activitatea de control desfăşurată de către A.S.F. şi nu vreo regulă de procedură civilă, nesocotită de către instanţa de fond pe parcursul soluţionării cauzei şi pronunţării, a cărei încălcare ar atrage sancţiunea nulităţii sentinţei recurate, sens în care aceste critici vor fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Motivul de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită, prin hotărâre, a normelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Critica de nelegalitate a recurenţilor cu referire la posibilitatea intimatei - pârâte de a efectua un nou control care să vizeze aceeaşi perioadă de activitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile prevăzute de art. 212 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012 respectiv cele ale art. 25 din Regulamentul 4/27.01.2021.

Într- adevăr, în lumina prevederilor antemenţionate pentru a putea face o reverificare a perioadei controlate deja de către intimata - pârâtă, era necesară obţinerea unei aprobări din partea Consiliului ASF, însă aceasta a existat, fiind dispusă prin hotărârea adoptată la data de 01.02.2023.

În acest sens în mod corect a reţinut Curtea de Apel cu privire la controlul anterior, că prin Decizia A.S.F. nr. 1006/27.07.2022, modificată prin Decizia A.S.F. nr. 1474/26.10.2022, A.S.F. a dispus efectuarea controlului periodic (Planul anual de control 2022- trimestrul III) la C., în scopul verificării respectării dispoziţiilor legale în vigoare în sectorul instrumentelor şi investiţiilor financiare aplicabile activităţii desfăşurate, conform tematicii de control, perioada controlată fiind 30.07.2019-22.08.2022.

Nota de aprobare a rezultatelor acestui control periodic a fost prezentată în şedinţa Consiliului A.S.F. din data de 01.02.2023.

Potrivit Notificării nr. x/01.02.2023, privind şedinţa Consiliului ASF din data de 01.02.2023, la pct. 14 din Ordinea de zi, Directorul General al Direcţiei Generale SIIF a prezentat nota de aprobare a rezultatelor controlului periodic.

Luând în considerare discuţiile purtate pe marginea deficienţei constatate în urma controlului, s-a solicitat efectuarea unui control inopinat. Directorul General al Direcţiei Generale SIIF a menţionat faptul că din structura de supraveghere, se va proceda la verificarea prin sondaj a modului de respectare a fluxului decizional privind achiziţia de instrumente financiare, prevăzut de reglementările aplicabile, urmând a fi prezentat Consiliului A.S.F. un raport în acest sens în termen de o lună. Membrii Consiliului ASF au aprobat propunerile din Notă.

Reţinând totodată incidenţa prevederilor art. 27 din Regulament nr. 4/2021 privind activitatea de control desfăşurată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, care arată că, în măsura în care, după finalizarea controlului periodic sau inopinat, A.S.F. intră în posesia unor informaţii şi date suplimentare referitoare la entitatea controlată şi operaţiunile verificate, aceasta poate decide declanşarea unei noi acţiuni de control, judicios a reţinut instanţa de fond că a existat aprobarea din partea Consiliului ASF, dispusă prin hotărârea adoptată la data de 01.02.2023 iar în cauză au fost respectate prevederile art. art. 212 alin. (7)1 din O.U.G. nr. 93/2012.

Sunt nefondate criticile recurenţilor cu privire la existenţa a două rapoarte de control (SI/DG/7988/11.05.2023 şi SI/DG/10558/03.07.2023) care constată în sarcina acestora aceeaşi faptă, deciziile fiind emise în baza ambelor rapoarte.

În cadrul controlului permanent, au fost întocmite două rapoarte: raportul din data de 11.05.2023 şi un raport ulterior, emis după analizarea obiecţiilor formulate.

Or, Regulamentul ASF nr. 4/2021 prevede obligaţia structurilor ASF de a întocmi o notă care urmează a fi prezentată Consiliului ASF însă nu interzice emiterea unui nou raport în cazul în care, în urma obiecţiilor, apar noi elemente sau fapte de analizat.

Critica potrivit căreia sancţiunea ar fi fost emisă în baza ambelor rapoarte este nefondată întrucât sancţiunea se bazează exclusiv pe constatarea din raportul nr. x şi anume lipsa recomandărilor Comitetului de risc aferente avizului Consiliului de Supraveghere nr. 16/30.09.2021.

Raportul x/11.05.2023 a fost parţial infirmat prin obiecţiile acceptate, în timp ce raportul x/03.07.2023 reţine lipsa recomandărilor aferente majorării limitei de tranzacţionare, depăşită ulterior în tranzacţii.

Sancţiunea se întemeiază pe faptul că societatea nu a prezentat documente din care să rezulte respectarea formalităţilor interne referitoare la analiza Comitetului de risc la adoptarea Hotărârii nr. 16/30.09.2021 iar această constatare a determinat emiterea raportului din data de 03.07.2023 şi aplicarea sancţiunilor pentru lipsa respectării procedurilor prudenţiale, trimiterile recurenţilor - reclamanţi la prevederile art. 32 - art. 35 din Regulamentul 4/27.01.2021 fiind nefondate.

Criticile recurenţilor conform cărora nu ar putea fi subiect activ al contravenţiilor sunt de asemenea nefondate, instanţa făcând o corectă interpretare a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015:

"(1) AFIA stabiliţi în România trebuie să respecte în orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii lor, următoarele reguli prudenţiale:

(...)

c) să păstreze şi să utilizeze eficient resursele şi procedurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor lor;"

Dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. b) prevăd că:

"(2) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către AFIA, FIA autoadministrate, depozitarii FIA şi/sau de către membrii consiliului de administraţie ori ai consiliului de supraveghere ai AFIA ori FIA autoadministrat, directorii sau membrii directoratului AFIA ori FIA autoadministrat şi reprezentanţii compartimentului de control intern ai unui AFIA ori FIA autoadministrat, precum şi de către persoanele fizice care exercită funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau săvârşite de către AFIA ori FIA autoadministrat, stabilite în alt stat decât România, precum şi de către reprezentanţii permanenţi ai acestora, în funcţie de obligaţiile aflate în sarcina lor, conform prezentei legi:

(...) b) nerespectarea regulilor prudenţiale prevăzute la art. 12;"

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că fapta contravenţională stabilită şi descrisă prin Legea nr. 74/2015 constă în nerespectarea regulilor prudenţiale de păstrare şi utilizare eficientă a resurselor şi procedurilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţii.

Or, astfel cum a reţinut în mod corect Curtea de apel, văzând prevederile legale anterior indicate, subiect activ al contravenţiei poate fi inclusiv persoana care face parte din organul colegial de conducere.

Prin urmare, membrii consiliului de supraveghere pot fi subiecţi activi ai contravenţiilor privind nerespectarea regulilor prudenţiale, concluziile instanţei de fond fiind legale.

În cazul de faţă, făcând aplicarea art. 12 alin. (1) lit. c) şi art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, în mod corect s-a reţinut culpa membrilor Consiliului de supraveghere care au adoptat Hotărârea nr. 16/30.09.2021, în baza căreia, cu majoritate de voturi, Consiliul de supraveghere al societăţii a avizat "ridicarea limitei de tranzacţionare de 5 000.000 Euro/emitent/trimestru, pentru operaţiunile efectuate pe simbolurile F. si G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societăţii pe sectorul bancar local", fără recomandarea comitetului de risc emisă în prealabil, necesară conform prevederilor legale.

Sunt nefondate susţinerile recurenţilor prin care invocă lipsa unor obligaţii legale sau statutare în sarcina recurenţilor de a convoca sau solicita recomandarea Comitetului de Risc din cadrul entităţii.

Cum în mod corect a subliniat Curtea de apel, împrejurarea că şedinţele Comitetului de Risc se organizează la convocarea Preşedintelui Comitetului de risc sau la solicitarea a doi membri ai Comitetului de Risc nu are relevanţă, câtă vreme, ceea ce s-a imputat recurenţilor reclamanţi nu a fost neconvocarea acestui comitet, ci exprimarea votului "pentru", în lipsa opiniei de specialitate a Comitetului de Risc.

Nici susţinerile conform cărora la data adoptării Hotărârii nr. 16/30.09.2021, membri ai Comitetului de risc erau D. (Preşedinte), E. şi A., toţi fiind în aceeaşi perioadă şi membri ai Consiliului de Supraveghere, iar toate aspectele legate de avizarea ridicării limitei de tranzacţionare, inclusiv riscuri, au fost purtate la nivelul Consiliului de Supraveghere, iar membrii Consiliului de Supraveghere care aveau şi calitatea de membri ai Comitetului de Risc au votat "Pentru", aspect din care rezultă faptul că nu exista niciun risc sau pericol în asumarea acestei avizări, nu pot fi primite.

Obligaţia decurge din lege iar faptul că hotărârea Consiliului de supraveghere nu a fost adoptată cu unanimitate de voturi, aşa cum menţionează C., relevă lipsa unui consens între membrii Consiliului de supraveghere, aspect care conduce la concluzia utilităţii unui astfel de organism care este abilitat să analizeze şi să formuleze recomandările impuse către Consiliul de Supraveghere.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate, se constată că acestea au respectat principiul proporţionalităţii.

Astfel cum arată prevederile art. 55 din Legea nr. 74/2015, la individualizarea sancţiunii se au în vedere prevederile art. 5 alin. (5) şi (6) şi art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile legale anterior menţionate au fost respectate în condiţiile în care sancţiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ şi sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, sancţiunile aplicate (amendă în cuantum de 4.600 RON şi respectiv 5.000 RON) sunt orientate spre minimul prevăzut de art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 74/2015, în cuantum de 1.000 RON, iar reclamanţii au mai fost anterior sancţionaţi prin Deciziile nr. 100/03.02.2023 şi 103/03.02.2023.

În concluzie, se constată că hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

8. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 606 din data de 04 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal l, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 606/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 septembrie 2025.