Suspension of execution for tax assessment on unidentified-source income due to apparent retroactive application of increased 70% tax rate

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2025 la data de 15.04.2025, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREŞTI, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. MBS3_AlF_712 din 28.03.2025 privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale în cuantum de 2.315.659 RON reprezentând debit principal şi 3.128.795 RON reprezentând accesorii, emisă de către Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 794 din data de 13 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucureşti, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs ce face obiectul judecăţii

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa civilă nr. 794 din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta A..

În cadrul recursului său, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate (cu conservarea aspectelor referitoare la reţinerea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente) şi rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii şi suspendarea executării Deciziei de impunere nr. MBS3_AIF_712 din 28.03.2025 privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale în cuantum de 2.315.659 RON reprezentând debit principal şi 3.128.795 RON reprezentând accesorii, emisă de către Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. a formulat întâmpinare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a hotărârii instanţei de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - reclamantă A. a combătut apărările intimatei-pârâte din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, solicitând instanţei de recurs respingerea acestora, ca nefondate şi admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 18.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinării şi de normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul promovat reclamanta A. este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se în cadrul acestor motive de casare, următoarele aspecte de nelegalitate ale sentinţei recurate, prin care cererea de suspendare formulată a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 respectiv condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ., sub aspectul nemotivării respingerii cererii de suspendare, respectiv prin neanalizarea efectivă a argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de suspendare.

În cadrul acestui motiv de casare se invocă şi existenţa unei motivări contradictorii, "artificiale" şi o încălcare a art. 6 din CEDO deoarece prima instanţă a refuzat să judece cererea de suspendare pentru motivul antamării fondului cauzei, fără a analiza "pe fond" cererea de suspendare, fapt de natură a produce o vătămare recurentei prin caracterul arbitrar al respingerii cererii de suspendare.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă încălcarea normelor de drept material de către prima instanţă în ceea ce priveşte verificarea îndeplinirii condiţiei existenţei cazului justificat, condiţie apreciată de prima instanţă ca nefiind îndeplinită.

În cadrul acestui motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă reiterează toate criticile de nelegalitate, ca reprezentând aspecte vădite de nelegalitate ale deciziei de impunere, care reprezintă cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Astfel se invocă încălcarea principiului certitudinii impunerii care este determinat de caracterul deficitar al reglementării, caracter care nu a fost analizat sub aspectul aparenţei de nelegalitate în cadrul cererii de suspendare. Se invocă ca jurisprudenţă sentinţa civilă nr. 292/7.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2022 definitivă conform deciziei nr. 2826/2024 pronunţată de ÎCCJ.

Al doilea aspect priveşte încălcarea prezumţiei liceităţii averii prevăzute de art. 44 alin. 8 din Constituţie prin aplicarea unei cotei de impozitare de 70% de organul fiscal, iar al treilea aspect priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii legii prin aplicarea cotei de impozitare de 70% anterior datei de 1 iulie 2024 dată când a fost modificat art. 117 Codul fiscal sub aspectul cotei de impozitare.

În aprecierea recurentei-reclamante aplicarea faţă de aceasta a cotei de 70% retroactiv, pentru situaţia veniturilor cu sursă neidentificată, anterior date de 1 iulie 2024 reprezintă o încălcare a principiului tempus regit actum sau factum şi a principiului neretroactivităţii legii fiscale.

În cadrul acestui motiv se invocă nerespectarea principiul proporţionalităţii în raport cu obiectivele fiscale declarate prin majorarea impozitului la un nivel de 70% pentru o categorie specifică de venituri.

Se solicită de recurenta-reclamantă admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii cererii de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate.

Recurenta-reclamantă a formulată răspuns la întâmpinare, depunând la dosar concluzii scrise şi cerere de preschimbare termen respinsă ca rămasă fără obiect.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind aparenţa încălcării principiului nerectroactivităţii legii, în ceea ce priveşte analiza existenţei unui caz bine justificat, condiţie a suspendării întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în opinia Curţii nu este fondată, în cauză sentinţa recurată fiind motivată în fapt şi în drept, pe soluţia de respingere a cererii de suspendare, în cauză neputându-se reţine încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Curtea constată că prima instanţă a analizat toate susţinerile recurentei-reclamante pe care le-a apreciat că au legătură cu cererea de suspendare şi motivat a respins argumentele pe care le-a apreciat că privesc fondul cauzei.

Această modalitate de analiză nu reprezintă o nemotivare în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ., iar în cauză nu poate fi reţinută încălcarea art. 6 din CEDO, hotărârea neputând fi calificată ca arbitrară din punct de vedere al soluţiei de respingere dispuse.

Aceasta deoarece prima instanţă a analizat efectiv îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a concluzionat motivat în sensul neîndeplinirii condiţiei existenţei cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente definită conform art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea nr. 554/2004 prima instanţă a constatat motivat în sensul îndeplinirii acestuia, dar în raport de cerinţa legală a îndeplinirii cumulative a celor două condiţii, a apreciat cererea de suspendare ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. care priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material este apreciat ca fondat, în cauză fiind apreciat ca fondat un aspect de nelegalitate cu privire la decizia de impunere, argument care determină îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Acest caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei de impunere îl reprezintă aparenta încălcare a principiului nerestroactivităţii legii prevăzute de art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi art. 6 alin. (2) din C. civ.

Curtea apreciază că acest aspect vădit de nelegalitate al deciziei de impunere este suficient în ceea ce priveşte probarea existenţei unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă nu va mai analiza celelalte aspecte de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs care privesc încălcarea principiului certitudinii impunerii, al principiului liceităţii averii şi principiul proporţionalităţii impunerii.

În cauză Curtea constată că, la nivel de apartenţă decizia de impunere, prin care în baza art. 117 Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare din data de 1 iulie 2024, cota de impozitare aplicată reclamantei a fost stabilită la 70% asupra bazei de impozitare, în loc de 15%, aparent încalcă principiul constituţional care priveşte neretroactivitatea legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României.

În acest sens al respectării principiului neretroactivităţii legii civile sunt dispoziţiile art. 6 alin. 2 din C. civ. şi art. 3 alin. 2 din Codul de procedură fiscală în sensul că "Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 117 Codul fiscal cu privire la definirea şi impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată:

"Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor".

Începând cu 1 iulie 2024, textul art. 117 Codul fiscal se modifică parţial şi se definitivează astfel:

"Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor".

În prezenta cauză, cel puţin la nivel de apartenţă, faţă de reclamantă, căreia i se impută faptul că din 2018 nu a respectat o normă de drept, care a intrat în vigoare, în forma modificată ce vizează cota de impozitare care creşte de la 16% la 70%, de la data de 1 iulie 2024 a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii.

Iar acest aspect al aplicării retroactive a dispoziţiilor art. 117 Codul fiscal în forma modificată începând cu data de 1 iulie 2024, reprezintă cel puţin la nivel de aparenţă un caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004, de natură a infirma vădit prezumţia de legalitate a deciziei de impunere.

Aceasta deoarece aplicarea faţă de recurentă a cotei de impozitare de 70% prevăzută de art. 117 Codul fiscal, în forma în vigoare după data de 1 iulie 2024, vizează o situaţie factuală - venituri a căror sursă nu a fost identificată, dinainte de data intrării noii norme juridice fiscale, în cazul recurentei-reclamante, din anul 2018.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că sentinţa recurată, prin care s-a respins cererea de suspendare pe motivul neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.

În opinia Curţii este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 în sensul că la nivel de apartenţă vădită decizia de impunere a fost emisă cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prin aplicarea cotei de 70% retroactiv, pentru situaţia veniturilor cu sursă neindentificată obţinute anterior datei de 1 iulie 2024.

Plecând de la premisa îndeplinirii condiţiei existenţei unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea nr. 554/2004, constatată legal a fi îndeplinită de prima instanţă, Curtea va aprecia, în rejudecare, îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă va admite cererea de suspendare a deciziei de impunere astfel cum a fost formulată.

Curtea va ţine cont de principiul disponibilităţii, reclamanta prin acţiune a solicitat suspendarea până la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, nesoluţionată până la data pronunţării prezentului recurs.

Fapt de necontestat recurenta-reclamantă a arătat prin nota de şedinţă depusă la dosar la data de 2.09.2025, faptul că contestaţia fiscală nu a fost soluţionată, autoritatea fiscală fiind în termenul de 6 luni prevăzut de art. 281 alin. (5) Codul de procedură fiscală.

Faţă de cele expuse, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi rejudecând.

Va admite cererea astfel cum a fost formulată şi va suspenda executarea Deciziei de impunere din 28 martie 2025, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul promovat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 794 din data de 13 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

Suspendă executarea Deciziei de Impunere nr. MBS3_AIF_712 din 28.03.2025, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 septembrie 2025.