Unlawful exclusion from public beach tender for non-contractual property litigation and failure to review winner's bid scoring

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, la data de 06.07.2023 sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Administraţia Naţională Apele Române, solicitând: anularea procedurii de atribuire a contractului de închiriere plajă Subsector 7 Vama Veche reprezentând suprafaţă turistică de plajă din plaja Mării Negre (respectiv anularea tuturor actelor aferente procedurii licitaţiei publice pentru acest subsector de plajă, organizate în baza Anunţului de participare la licitaţie nr. 9231/LM/20.04.2023: caiet de sarcini, procesul-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare nr. x/05.05.2023, proces-verbal privind deschiderea plicurilor interioare nr. x/05.05.2023; proces-verbal privind evaluarea înscrisurilor din plicurile exterioare nr. x/08.05.2023; proces-verbal privind evaluarea nr. x/08.05.2023; raport intermediar privind procedura de închiriere nr. 1768/08.05.2023, cu număr de înregistrare la ANAR 11339/LM/11.05.2023; raportul procedurii de atribuire a contractului de închiriere nr. x/08.05.2023, cu număr de înregistrare la ANAR 11340/LM/11.05.2023, precum si orice alte acte subsecvente; obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Respinge excepţia lipsei de interes, invocată de intervenientul accesoriu, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 142 din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române şi intervenienta S.C. B. S.R.L.

A dispus anularea Procesului-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare nr. x/05.05.2023, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente Procesului-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare nr. x/05.05.2023.

A respins cererea intervenientului accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române şi recurenta-intervenientă B. S.R.L. au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 142 din 15 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice.

Administraţia Naţională "Apele Române" (ANAR), prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL), a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 142/15.12.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă acţiunea formulată de societatea A.. Obiectul litigiului îl constituie legalitatea excluderii acestei societăţi din procedura de licitaţie publică pentru închirierea unui sector de plajă situat în Vama Veche, organizată de ANAR în temeiul O.U.G. nr. 8/2023 privind procedura de închiriere a plajelor turistice ale Mării Negre şi al O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În esenţă, ANAR arată că procedura de licitaţie s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile legale, iar excluderea societăţii A. a fost justificată şi temeinică. Potrivit procesului-verbal de deschidere a ofertelor nr. x/05.05.2023, oferta acesteia a fost eliminată pentru că a conţinut documente contradictorii. În formularul de eligibilitate nr. 9, ofertantul a declarat că nu are litigii cu ANAR sau ABADL, însă potrivit evidenţelor autorităţii, la data de 3 mai 2023 exista pe rolul Judecătoriei Mangalia dosarul nr. x/2021, în care ANAR - ABADL solicită restituirea unei suprafeţe de plajă de 748 mp ocupată de societate fără titlu.

Înaintea deschiderii ofertelor, A. a cerut clarificări cu privire la cerinţele caietului de sarcini. Autoritatea contractantă a menţinut condiţia prevăzută la art. 10 lit. h) din documentaţie, potrivit căreia nu se acceptă participarea operatorilor economici care se află în litigiu cu ANAR sau ABADL. Prin "litigiu" se înţelege, conform răspunsului la clarificări, orice dosar civil sau penal aflat pe rolul instanţelor la data începerii licitaţiei, rezultat din derularea contractelor de închiriere de plajă (recuperare creanţe, plângeri contravenţionale, anulări sau suspendări de acte administrative, insolvenţă ori alte litigii privind activitatea de plajă), precum şi orice dosar de executare nefinalizat.

ANAR susţine că această cerinţă de eligibilitate este legală şi proporţională, având scopul de a proteja autoritatea contractantă împotriva riscului unui comportament necorespunzător din partea unui operator economic care are litigii cu instituţia şi care ar putea afecta derularea contractului. Codul administrativ şi O.U.G. nr. 8/2023 nu interzic instituirea unei asemenea condiţii, iar includerea sa nu contravine principiilor tratamentului egal, transparenţei, proporţionalităţii şi liberei concurenţe.

Litigiul invocat - dosarul nr. x/2021 - are ca obiect restituirea către stat a unei suprafeţe de plajă de 748 mp din localitatea Vama Veche, pe care A. o ocupă şi exploatează prin construcţii provizorii şi definitive (C. S.A.S.A.). În opinia ANAR, acest litigiu se circumscrie definiţiei din caietul de sarcini, întrucât priveşte activitatea de plajă şi exploatarea unui bun aflat în administrarea sa. Prin urmare, declaraţia depusă de ofertant în Formularul nr. 9, conform căreia nu ar exista litigii, este neconformă cu realitatea.

ANAR arată că, potrivit O.U.G. nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, este interzisă edificarea construcţiilor definitive în fâşia de 50-150 m de la ţărm, iar fotografiile depuse la dosar confirmă existenţa unor construcţii permanente pe terenul de plajă. În consecinţă, comportamentul societăţii A., care ocupă şi exploatează fără drept plaja, aduce prejudicii patrimoniului public, motiv pentru care excluderea acesteia din licitaţie este o măsură legală şi justificată.

Autoritatea contractantă subliniază că a respectat principiile prevăzute de art. 311 din Codul administrativ: transparenţă (prin publicarea şi clarificarea criteriilor), tratament egal (aceeaşi regulă s-a aplicat tuturor participanţilor), proporţionalitate (măsura este necesară pentru protejarea patrimoniului public) şi nediscriminare. ANAR menţionează că alţi operatori care se aflau în litigii similare nu au participat la licitaţie, ceea ce dovedeşte aplicarea uniformă a regulilor.

Instanţa de fond a apreciat însă că litigiul în discuţie nu rezultă din derularea unui contract de închiriere de plajă, ci are ca obiect stabilirea dreptului de proprietate asupra unei porţiuni de teren. Pe acest temei, a concluzionat că existenţa lui nu poate reflecta conduita contractuală trecută sau viitoare a ofertantului, astfel că excluderea societăţii nu era justificată.

ANAR contestă această interpretare, considerând că instanţa a aplicat greşit normele de drept material. Potrivit recurentului, litigiul are legătură directă cu activitatea de plajă, întrucât priveşte ocuparea şi exploatarea fără titlu a domeniului public, aspect care reflectă în mod evident riscul pe care un astfel de operator îl prezintă pentru buna derulare a unui contract de închiriere. Instanţa de fond ar fi depăşit limitele definiţiei de "litigiu" stabilite în documentaţia de atribuire şi ar fi ignorat scopul de protejare a patrimoniului public pe care autoritatea îl are prin lege.

ANAR mai arată că experienţa anterioară a societăţii A., care a deţinut contracte de închiriere a plajelor timp de peste 17 ani, nu este relevantă. Acele contracte au fost încheiate în temeiul unor acte normative anterioare (H.G. nr. 241/2006 şi Ordinul MMSC nr. 454/2013), care prevedeau alte reguli şi nu excluderea operatorilor aflaţi în litigiu cu autoritatea.

În concluzie, ANAR susţine că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale aplicabile şi a interpretat greşit noţiunea de "litigiu" şi principiile proporţionalităţii şi protejării domeniului public. Excluderea societăţii A. a fost o măsură justificată, legală şi proporţională, bazată pe criteriile stabilite în documentaţia de atribuire. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Recurenta S.C. A. S.R.L. formulează recurs împotriva sentinţei civile nr. 142/15.12.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, dosar nr. x/2023, prin care acţiunea sa a fost admisă doar parţial. Deşi instanţa de fond a dispus anularea procesului-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare şi a actelor subsecvente, a respins cererile privind anularea Caietului de sarcini şi cele referitoare la evaluarea ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L. Recurenta solicită casarea parţială a sentinţei şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii în întregime a acţiunii introductive.

În esenţă, motivele de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., invocând lipsa şi contradicţia motivării, precum şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în special ale art. 311 şi art. 339 din O.U.G. nr. 57/2019 (Codul administrativ).

Primul motiv de recurs priveşte nelegalitatea prevederii din Caietul de sarcini (pct. 7 lit. e) subpunct xii), potrivit căreia ofertantul care se află în litigiu cu ANAR sau ABADL este exclus din procedură. Recurenta arată că această prevedere este neclară, confuză şi lipsită de justificare legală, întrucât nu distinge tipurile de litigii relevante şi poate conduce la abuzuri, întrucât exclude ofertanţii care au acţionat în instanţă autoritatea contractantă chiar şi pentru motive independente de derularea unor raporturi contractuale. Se susţine că printr-o astfel de formulare se restrânge în mod nelegal dreptul de a participa la proceduri publice, încălcând principiile de tratament egal, transparenţă şi proporţionalitate prevăzute la art. 311 din Codul administrativ. Singura restricţie admisă de lege este cea prevăzută la art. 339 alin. (2) din acelaşi act normativ, referitoare la situaţia ofertanţilor care nu au respectat obligaţiile dintr-o licitaţie anterioară. Recurenta consideră că instanţa de fond a tratat această critică superficial, fără o analiză de fond şi cu o motivare contradictorie, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6. În rejudecare se solicită analizarea temeinică a acestei clauze din perspectiva dispoziţiilor Codului administrativ şi, pe fond, anularea Caietului de sarcini, integral sau cel puţin în ceea ce priveşte prevederea contestată.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea criteriilor de eligibilitate şi a criteriilor de atribuire din Caietul de sarcini. Recurenta susţine că între condiţiile de eligibilitate şi criteriile de punctare nu există o corelare coerentă, ceea ce a permis denaturarea rezultatelor licitaţiei. În concret, se arată că în cadrul licitaţiei a fost admisă oferta unei societăţi recent înfiinţate, fără istoric fiscal şi fără cifră de afaceri pe ultimii trei ani, care a oferit o chirie exagerat de mare, influenţând punctajul celorlalţi participanţi. Acceptarea unei asemenea oferte ar fi contrară principiilor egalităţii de tratament şi proporţionalităţii, deoarece oferta nu este susţinută de capacitatea economică şi fiscală a ofertantului, iar punctajul celorlalţi concurenţi a fost astfel diminuat artificial. Instanţa de fond a apreciat greşit că acest aspect ţine exclusiv de marja de apreciere a autorităţii contractante, fără a analiza efectele concrete asupra rezultatului procedurii, ceea ce, potrivit recurentei, constituie aplicare eronată a normelor de drept material.

Un alt motiv de recurs priveşte evaluarea ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L. Recurenta arată că documentele prezentate de această asociere nu fac dovada deţinerii activului (hotelul) pentru care s-a acordat punctajul suplimentar. Se invocă neconcordanţe între extrasele de carte funciară şi autorizaţia de construire, lipsa procesului-verbal de recepţie a lucrărilor semnat de autorităţile publice, existenţa doar a unui proces-verbal sub semnătură privată, precum şi faptul că hotelul ar aparţine unei persoane fizice (E.) şi nu societăţii participante la licitaţie. În opinia recurentei, aceste deficienţe ar fi trebuit să conducă fie la eliminarea asocierii din procedură, fie la neacordarea punctajului pentru activul respectiv. Instanţa de fond nu a analizat aceste critici, considerând că nu se mai impune examinarea lor deoarece procedura urmează să fie reluată din faza plicurilor exterioare. Recurenta consideră că această abordare echivalează cu un refuz de judecată, întrucât ofertele rămân aceleaşi, iar reluarea procedurii nu exclude necesitatea constatării nelegalităţilor deja evidente. Prin urmare, se invocă din nou cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta subliniază că motivarea hotărârii este sumară, incompletă şi contradictorie, nefiind explicat de ce prevederea contestată din Caietul de sarcini respectă principiile Codului administrativ şi nici de ce nu se impune analizarea punctajului acordat Asocierii. Totodată, se susţine că o asemenea abordare contravine principiului celerităţii consacrat de O.U.G. nr. 8/2023, întrucât neanalizarea completă a motivelor de acţiune riscă să genereze noi litigii odată cu reluarea procedurii de atribuire.

În concluzie, recurenta solicită casarea parţială a sentinţei şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii integrale a acţiunii introductive. Se cere ca instanţa de recurs să analizeze în mod complet şi motivat: nelegalitatea prevederii din Caietul de sarcini privind excluderea ofertanţilor aflaţi în litigiu cu ANAR, necorelarea criteriilor de eligibilitate şi de atribuire care au afectat rezultatul licitaţiei, precum şi evaluarea nelegală a ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L. Totodată, se susţine că doar printr-o astfel de rejudecare se poate restabili cadrul legal de desfăşurare al procedurii şi se pot înlătura efectele discriminatorii şi abuzive generate de prevederile nelegale din documentaţia de atribuire.

Recurenta-intervenientă B. S.R.L. susţine, în esenţă, că soluţia pronunţată este rezultatul aplicării greşite a normelor de drept material şi al unei erori de apreciere a situaţiei de fapt. Partea recurentă reia şi detaliează împrejurările procedurii de atribuire: ANAR a publicat anunţul pentru licitaţia privind închirierea subsectorului 7 din Vama Veche; asocierea B. S.R.L. - D. S.R.L. a depus oferta nr. 280/02.05.2023 şi a fost declarată câştigătoare după evaluarea comisiei, iar la scurt timp urma încheierea contractului de închiriere. În aceeaşi procedură, A. a fost eliminată din cauza neîndeplinirii cerinţelor din caietul de sarcini, respectiv a lipsei condiţiei prevăzute la capitolul 10 lit. h) (Formularul F9/declaraţie pe proprie răspundere privind inexistenţa litigiilor cu titularul dreptului de administrare) şi a prevederilor art. 336 pct. 2-5 din O.U.G. nr. 57/2019.

Recurenta arată că motivul eliminării A. a fost existenţa unui litigiu anterior dintre aceasta şi ANAR (dosar nr. x/2021), un litigiu care, potrivit recurentei, priveşte direct o suprafaţă de plajă de 748 mp (aflată în patrimoniul public şi în zona plajei Mării Negre) şi se învecinează cu suprafaţa scoasă la închiriere pentru subsectorul 7. Pe baza expertizelor şi a hotărârilor anterioare invocate, recurentul susţine că acel teren are regim de plajă şi că acţiunea ANAR din dosarul x/2021 vizează restituirea acelui teren în patrimoniul public, astfel că litigiul are efect direct asupra activităţii de plajă şi, implicit, asupra posibilităţii de a exercita în mod valabil dreptul de a încheia şi derula un contract de închiriere pentru plajă. Din aceste motive, recurentul argumentează că dispoziţiile din caietul de sarcini (cap. 7 lit. e) pct. xii şi cap. 10 lit. h) şi nota finală a cap. 10) erau clare şi legale, permiţând autorităţii contractante să declare neeligibil orice ofertant aflat în litigiu cu ANAR/ABADL, iar excluderea A. a respectat aceste condiţii şi procedura (inclusiv prevederile aplicabile din O.U.G. nr. 57/2019 referitoare la documentele obligatorii de calificare).

Recurenta mai susţine că autoritatea contractantă a dat clarificări în mod complet şi neechivoc asupra sensului noţiunii de "litigiu" prevăzută în caietul de sarcini, explicând că se includ orice dosare civile/penale sau de executare nefinalizate la data începerii licitaţiei care rezultă din derularea contractelor de închiriere sau care privesc activitatea de plajă. Pe baza acestor clarificări şi a probelor depuse de ANAR privind existenţa litigiului cu A., recurentul susţine că evaluarea comisiei a fost justificată şi proporţională, fiind menită să protejeze interesul public şi patrimoniul statului (prin prevenirea acordării unui contract de închiriere unei persoane care ar putea împiedica sau afecta utilizarea efectivă a suprafeţei de plajă).

Recurenta susţine că instanţa de fond nu a apreciat corect excepţia lipsei de interes a reclamantei, întrucât, precizează recurenta, numai participanţii eligibili la procedura de atribuire pot avea interes legitim în a contesta rezultatul unei licitaţii, iar reclamanta fusese deja descalificată ca neeligibilă. Recurenta arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile privind interesul procesual prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., deoarece a considerat în mod eronat că reclamanta avea interes să promoveze acţiunea, deşi fusese deja exclusă din procedura de licitaţie pentru neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate. În opinia recurentei, numai ofertanţii declaraţi eligibili pot contesta legal desfăşurarea procedurii de atribuire, nu şi cei descalificaţi anterior. De asemenea, recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat greşit natura litigiului dintre A. şi ANAR, reţinând în mod nefondat că acesta nu se încadrează în cazurile de excludere prevăzute de caietul de sarcini, deşi din probele administrate rezulta că litigiul privea o suprafaţă de teren cu regim de plajă, aflată în legătură directă cu obiectul licitaţiei.

Recurenta invocă şi argumente de fond privind respectarea principiilor de atribuire (transparenţă, tratament egal, proporţionalitate, nediscriminare, libera concurenţă), susţinând că ANAR a pus la dispoziţie toate informaţiile relevante prin caietul de sarcini şi că procedura de selecţie s-a desfăşurat corect. Din acest unghi, decizia comisiei de a elimina oferta A. ar fi fost o măsură legitimă, proporţională şi necesară pentru a asigura buna administrare a resursei publice şi pentru a evita prejudicierea statului prin blocarea unei suprafeţe de plajă aflate în litigiu.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-intervenientă B. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de B. S.R.L. şi respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare faţă de recursul promovat de recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române şi de intervenienta B. S.R.L. solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În examinarea recursurilor declarate de părţile din prezenta cauză, Înalta Curte reţine că litigiul are ca obiect legalitatea procedurii de atribuire a contractului de închiriere a sectorului de plajă 7 - Vama Veche, organizată de Administraţia Naţională Apele Române (ANAR), respectiv legalitatea actelor subsecvente acestei proceduri.

Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal - a analizat în mod temeinic şi complet motivele de nelegalitate invocate de reclamanta S.C. A., în principal în ceea ce priveşte excluderea acesteia din procedura de licitaţie pentru pretinsa existenţă a unui litigiu cu autoritatea contractantă.

Astfel, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că dispoziţia din caietul de sarcini referitoare la excluderea ofertanţilor aflaţi "în litigiu cu AN Apele Române sau ABADL" trebuie interpretată în sensul dat prin clarificările formulate anterior de autoritatea contractantă, respectiv că litigiile relevante sunt acelea izvorâte din derularea contractelor de închiriere de plajă şi care pot reflecta un comportament contractual necorespunzător al ofertantului, nu orice litigiu, indiferent de obiectul său.

Această interpretare corespunde principiului proporţionalităţii consacrat de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, care impune autorităţilor publice să acţioneze într-un mod rezonabil şi justificat faţă de scopul urmărit. Întrucât litigiul invocat de ANAR, pe baza căruia s-a dispus excluderea reclamantei, privea stabilirea dreptului de proprietate asupra unei porţiuni de plajă şi nu derularea unui contract de închiriere, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu se putea concluziona asupra neeligibilităţii ofertei S.C. A..

De asemenea, Curtea de Apel a constatat în mod justificat că informaţiile furnizate de ofertant nu erau contradictorii, întrucât, raportat la interpretarea legitimă a condiţiei de eligibilitate, societatea nu se afla într-un litigiu de natura celor avute în vedere de caietul de sarcini. În consecinţă, actul de excludere - procesul-verbal nr. x/05.05.2023 - precum şi actele subsecvente au fost anulate în mod legal, întrucât au fost întemeiate pe o premisă nelegală.

Înalta Curte constată că, în această privinţă, sentinţa recurată este legală şi temeinică, raţionamentul instanţei de fond fiind în deplină concordanţă cu principiile transparenţei, proporţionalităţii şi tratamentului egal aplicabile în materia achiziţiilor publice. Prin urmare, în limitele acestui capăt de cerere, soluţia instanţei de fond se impune a fi menţinută.

Cu privire însă la criticile formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. referitoare la modul de evaluare şi punctare a ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L., Înalta Curte constată că instanţa de fond a omis să examineze acest capăt de cerere, reţinând că analiza modalităţii de punctare devine inutilă, având în vedere anularea actelor subsecvente excluderii reclamantei.

Or, o asemenea soluţie echivalează cu o omisiune de cercetare a unuia dintre capetele de cerere principale formulate de reclamantă, întrucât acesta viza aspecte distincte de legalitate, referitoare la conformitatea procesului de evaluare a ofertei declarate câştigătoare cu cerinţele documentaţiei de atribuire şi cu dispoziţiile legale incidente.

Într-adevăr, reluarea procedurii de la momentul deschiderii plicurilor exterioare ar putea, în principiu, determina o nouă evaluare, însă aceasta nu exonerează instanţa de obligaţia de a se pronunţa asupra criticilor deja formulate şi motivate de reclamantă privind legalitatea actelor anterioare, care pot avea relevanţă inclusiv în eventualitatea unei reluări a procedurii.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constituie motiv de casare neanalizarea de către instanţă a unui motiv de fapt sau de drept care a fost esenţial pentru soluţionarea cauzei. În speţă, omisiunea instanţei de fond de a analiza acest capăt de cerere determină imposibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei sentinţei sub acest aspect, ceea ce impune casarea parţială a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin urmare, Înalta Curte admite recursul declarat de S.C. A. sub acest aspect, casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti pentru a se pronunţa asupra capătului de cerere privind legalitatea actelor contestate în ceea ce priveşte evaluarea ofertei Asocierii D. & B. S.R.L..

În ceea ce priveşte soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare a capătului de cerere privind legalitatea actelor contestate sub aspectul evaluării ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L., Înalta Curte reţine că această soluţie se impune ca urmare a constatării unei omisiuni esenţiale de cercetare din partea instanţei de fond.

Din analiza sentinţei recurate rezultă că, deşi reclamanta S.C. A. a invocat, în mod expres şi argumentat, motive de nelegalitate referitoare la evaluarea şi punctarea ofertei declarate câştigătoare, Curtea de Apel Bucureşti nu a procedat la examinarea acestor critici, reţinând că o atare analiză ar fi lipsită de utilitate în condiţiile în care procedura de atribuire urma să fie reluată de la momentul deschiderii plicurilor exterioare.

O asemenea motivare echivalează însă cu o lipsă de cercetare efectivă a capătului de cerere, ceea ce constituie un viciu de procedură sancţionat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este supusă casării atunci când instanţa a omis să cerceteze un motiv de fapt sau de drept esenţial pentru soluţionarea cauzei.

În jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi s-a statuat că instanţa de fond are obligaţia de a examina toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant, chiar dacă unele par, la prima vedere, dependente de soarta altor capete de cerere. O eventuală reluare a procedurii administrative nu înlătură obligaţia instanţei de a verifica legalitatea actelor contestate în raport cu criticile concrete formulate.

Mai mult, analiza legalităţii evaluării ofertei declarate câştigătoare prezintă o relevanţă directă şi pentru rejudecarea ulterioară, întrucât soluţiile de interpretare ale instanţei pot avea efect util în conturarea cadrului de legalitate ce trebuie respectat de autoritatea contractantă în procedura reluată.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ are nu doar rolul de a anula actele administrative nelegale, ci şi pe acela de a verifica dacă actele contestate respectă principiile de legalitate, transparenţă şi proporţionalitate. Prin urmare, neanalizarea unui capăt de cerere referitor la evaluarea ofertelor echivalează cu neexercitarea deplină a atribuţiilor jurisdicţionale.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune casarea în parte a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a permite Curţii de Apel Bucureşti să analizeze în fond capătul de cerere omis.

Rejudecarea va fi limitată strict la examinarea legalităţii actelor de evaluare a ofertei Asocierii D. & B. S.R.L., respectiv a modului în care comisia de evaluare a interpretat şi aplicat criteriile de atribuire stabilite în documentaţia de licitaţie.

Instanţa de rejudecare va trebui să aibă în vedere, cu titlu orientativ, următoarele direcţii de analiză: dacă procesul de evaluare a respectat principiul tratamentului egal prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 98/2016, în sensul aplicării unitare a criteriilor pentru toţi ofertanţii; dacă punctajul acordat ofertei Asocierii D. & B. S.R.L. corespunde în mod obiectiv criteriilor tehnice şi financiare din caietul de sarcini; dacă comisia de evaluare a asigurat transparenţa şi obiectivitatea procedurii, conform art. 66 şi art. 67 din H.G. nr. 395/2016 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 98/2016; dacă eventualele discrepanţe între evaluarea acestei oferte şi tratamentul aplicat altor participanţi sunt justificate prin elemente de fapt şi de drept obiective.

Totodată, Curtea de Apel va trebui să se raporteze la starea de fapt şi de drept existentă la momentul emiterii actelor contestate, fără a reevalua actele deja anulate prin prezenta decizie de recurs. Prin urmare, instanţa de rejudecare nu va mai analiza legalitatea excluderii ofertantului S.C. A., acest aspect fiind definitiv tranşat de Înalta Curte.

În acelaşi sens, rejudecarea nu se va extinde asupra cererilor de anulare a caietului de sarcini sau asupra cererii de intervenţie accesorie, soluţiile pronunţate asupra acestor capete fiind menţinute ca legale şi definitive.

Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti, în rejudecare, va proceda la o analiză completă a actelor de evaluare, va administra, dacă este necesar, probe suplimentare din dosarul procedurii de atribuire, şi va pronunţa o nouă hotărâre pe acest capăt de cerere, cu respectarea dispoziţiilor prezentei decizii şi a principiului legalităţii.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Administraţia Naţională Apele Române, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Argumentele recurentei se limitează la reluarea celor susţinute în faţa instanţei de fond, fără a aduce critici concrete privind aplicarea normelor de drept material. Instanţa de fond a reţinut corect că excluderea reclamantei a fost nelegală, întrucât a fost întemeiată pe o interpretare excesivă şi disproporţionată a noţiunii de "litigiu", contrară scopului legitim al acestei condiţii.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a respectat marja de apreciere a autorităţii contractante, fără a substitui propria evaluare celei administrative, ci doar verificând dacă actele emise respectă principiile şi normele de legalitate. Prin urmare, critica autorităţii contractante, potrivit căreia instanţa ar fi depăşit competenţa de control judecătoresc, nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-intervenientă S.C. B. S.R.L., acesta este de asemenea nefondat. Întrucât intervenţia sa accesorie a fost formulată în sprijinul autorităţii contractante, soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de intervenţie este corectă.

În fine, în ceea ce priveşte menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea sunt legale şi temeinice. Analiza instanţei de fond cu privire la respingerea capătului de cerere referitor la anularea caietului de sarcini este corect fundamentată. Curtea de Apel a reţinut în mod just că cerinţa privind inexistenţa unui litigiu este justificată şi proporţională în raport cu scopul protejării autorităţii contractante de riscul unor neînţelegeri viitoare privind executarea contractelor. Această concluzie corespunde principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. f) şi g) din Legea nr. 98/2016, privind proporţionalitatea şi transparenţa condiţiilor de participare.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond de menţinere a validităţii caietului de sarcini, precum şi de respingere a cererii de intervenţie şi a solicitării privind cheltuielile de judecată, este una temeinică, fiind confirmată de Înalta Curte.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A., casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare sub aspectul capătului de cerere privind legalitatea actelor contestate referitoare la evaluarea ofertei Asocierii D. & B. S.R.L..

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Administraţia Naţională Apele Române şi de S.C. B. S.R.L. şi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 142 din 15 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice.

Casează, în parte, sentinţa recurată în sensul că trimite pentru rejudecare capătul de cerere privind legalitatea actelor contestate sub aspectul evaluării ofertei Asocierii D. & B. S.R.L..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Administraţia Naţională Apele Române şi recurenta-intervenientă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 142 din 15 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 ianuarie 2025.