Validation of judicial expert report over administrative rejection of EU aquaculture compensation for Natura 2000 losses

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prin Direcţia Generală Pescuit (DG Pescuit) - Autoritatea de Management pentru POPAM, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea parţială a Notificărilor nr. x/02.08.2017 şi nr. y/24.10.2017, ambele emise de autoritatea pârâtă, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.235.285,81 RON, reprezentând compensaţie cuvenită conform contractului de finanţare nr. x/14.03.2017 încheiat între părţi.

2. Soluţia instanţei de fond, pronunţată în primul ciclu procesual

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 9394 din 13.07.2018, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei menţionate anterior, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii şi obligarea intimatului la plata sumei de 1.174.560 RON, reprezentând compensaţia integrală a pierderilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 5092 din 27 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 9394 din 13 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

5. Soluţia instanţei de fond, în rejudecare

După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată, la data de 18 martie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 286 din 23 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM;

- a anulat în parte actele administrative contestate în ceea ce priveşte respingerea plăţii pentru suma de 612.651,95 RON;

- a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 612.651,95 RON,

- a respins cererea pentru diferenţa solicitată, ca neîntemeiată,

- a admis în parte cererea de majorare a expertului B., a dispus majorarea onorariului cu suma de 6719 RON şi a stabilit obligaţia reclamantului de a achita expertului diferenţa de onorariu.

6. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 286 din 23 februarie 2024

Împotriva sentinţei civile nr. 286 din 23 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, după o prezentare pe larg a considerentelor primei instanţe, următoarele:

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul afirmă că hotărârea atacată nu conţine motivele pentru care au fost înlăturate obiecţiunile MADR referitoare la raportul de expertiză tehnică judiciară, obiecţiuni care ar pune în evidenţă erorile existente în raport şi la care expertul nu a dat un răspuns.

Reiterează că valoarea stabilită prin raport de către SCDP Nucet nu poate fi luată în considerare întrucât:

- în baza aceleiaşi cantităţi de material piscicol stocat în amenajarea piscicolă în decembrie 2015, S.C. A. şi SCDP Nucet estimează pentru anul 2016 o producţie de 299.063 kg, iar în Raportul de expertiză tehnică judiciară, se estimează o producţie de 445.869 kg;

- expertul nu defineşte calitatea bazinului acvatic de cultură cu privire la încadrarea în cele 4 categorii de bazine (foarte sărac, sărac, bun şi foarte bun) şi nici dacă toate bazinele au aceeaşi productivitate naturală, fiind emise doar supoziţii nefundamentate;

- eronat este acceptată valoarea reală de pierderi de 299.063 kg, cât timp expertul identifică o eroare în Raportul SCDP Nucet, precizând că aceasta este majorată cu 10.873 kg;

- MADR a utilizat valori/greutăţi medii mai mici comparativ cu cele propuse de societate iar valorile propuse prin raportul de expertiză tehnică judiciară sunt supraevaluate, conform datelor comparative a greutăţilor medii utilizate de societate în cererea de rambursare nr. x anul 2016 cu cele din cererea de rambursare nr. x aferente anului 2017, când MADR a acordat integral pierderile propuse şi justificate de beneficiar, în condiţiile în care în anul 2016 au fost administrate 15.000 kg furaje, iar în anul 2017, 113.140kg.

Concluzionează recurenta că expertul judiciar a dat răspunsuri generice, unele contradictorii, fără să ţină cont dedate certe, justificate, ale documentelor depuse de beneficiar şi de prevederile contractului de finanţare nerambursabilă nr. 64/14.03.2017.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material reprezentate de art. 96 Regulamentul UE nr. 508/2014 şi art. 125 pct. 1 Regulamentul CE nr. 1303/2013, dar şi art. 3 din Contractul de finanţare nr. x/14.03.2017.

În esenţă, se susţine că soluţia instanţei de fond a fost motivată pe reţinerea ca veridică a valorii stabilite prin raportul întocmit de Staţiunea de cercetare dezvoltare pentru piscicultură Nucet, anulând în totalitate prevederile menţionate, pe care MADR prin DGP AM POPAM le pune în aplicare în evaluarea tuturor cererilor de finanţare în vederea analizării acestora şi realizării unei bune gestiuni financiare.

În aceste condiţii, consideră oportună dispunerea unei contraexpertize tehnice judiciare, în vederea clarificării aspectelor semnalate, având în vedere şi adresa nr. x/13.06.2023, emisă de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, pescuit şi Acvacultură-Galaţi, depusă la dosar şi neanalizată de instanţa de fond în rejudecare.

În final, recurentul solicită, în cazul respingerii recursului şi solicitării de cheltuieli de judecată în recurs, cererea intimatului privind onorariul avocaţial să fie apreciat raportat la complexitatea cauzei şi numărul de termene de judecată, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În drept, s-au invocat prevederile art. 20 Legea nr. 554/2004, art. 483-487 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile legale invocate în cuprinsul cererii de recurs iar în probaţiune s-au redepus: tabelul 1 - situaţia în amenajarea piscicolă lunca în anul 2016, pe specii şi vârste, extras din cererea de plată 2 (anul 2016) şi cererea de plată 3 (anul 2017) privind programarea producţiei, adresa nr. x/2023 a ICDEAPA Galaţi, solicitarea nr. 259062/31.05.2023 a DGP-AMPOPAM către ICDEAPA Galaţi.

7. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM împotriva sentinţei civile nr. 286 din 23 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

8. Alte aspecte procesuale relevante

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 martie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârile recurate, în raport de motivele de nelegalitate invocate şi de apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul dedus judecăţii instanţei de contencios administrativ vizează răspunderea contractuală a autorităţii publice, aferentă contractului de finanţare nr. x/14.03.2017pentru compensarea pierderilor de venit, cauzate de respectarea restricţiilor de management, aferente sit Natura 2000, în amenajarea piscicolă Lunca, contract în valoare totală de 4.699.492,35 RON, încheiat în cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020, în cadrul măsurii "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" pentru atingerea obiectivului POPAM de "Promovare a acvaculturii cu nivel ridicat de protecţie a mediului, promovarea sănătăţii şi bunăstării animalelor, precum şi a sănătăţii şi siguranţei publice".

În concret, a fost analizată legalitatea refuzului de plată a sumei de 612.651,95 RON, din cererea de rambursare nr. x/17.07.2017, cerere din care a fost admisă la plată suma de 518.694,928 RON.

Prima instanţă a admis acţiunea, dând eficienţă raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză, care confirmă răspunderea autorităţii publice pentru respingerea la plată a sumei de 612.651,95 RON.

Autoritatea publică pârâtă a declarat recurs, invocând două motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., redate la pct. 6 din prezenta decizie.

Înalta Curte constată că, sub un prim aspect, se impune verificarea sentinţei recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. text de lege care sancţionează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta formulează critici de nelegalitate privind lipsa considerentelor pentru care au fost înlăturate obiecţiunile sale la raportul de expertiză.

Analizând sentinţa atacată, din perspectiva motivării, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.

Or, în cauza de faţă, aceste cerinţe au fost întrunite, întrucât instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de către aceasta.

Instanţa de fond a expus în mod clar raţiunile pentru care a dat prevalenţă concluziilor expertului judiciar, considerând implicit neîntemeiate obiecţiunile formulate de MADR.

Aşadar, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată, cu respectarea exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că, în concret, recurenta critică respingerea cererii în probaţiune cu contraexpertiza tehnică de specialitate, dar şi modul de interpretare şi evaluare a probatoriului cauzei.

Prima chestiune se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea normelor de procedură care atrag sancţiunea nulităţii, iar cea de-a doua chestiune vizează temeinicia hotărârii şi nu nelegalitatea acesteia.

Cu privire la prima chestiune, negarea dreptului la o contraexpertiză tehnică, solicitată în temeiul art. 338 C. proc. civ. (normă de drept procedural), Înalta Curte constată, pe de o parte că încheierea prin care instanţa de fond a respins această cerere nu a fost recurată în mod expres, calea de atac privind exclusiv sentinţa finală.

Pe de altă parte, se constată că instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ceea ce dovedeşte deschiderea procedurii pentru o administrare completă a probatoriului şi a încuviinţat obiecţiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză judiciară întocmit, expertul răspunzând punctual şi motivat fiecărei obiecţiuni.

Cererea de întocmire a unui nou raport de expertiză, depusă pentru termenul din 05.05.2023, formulată ca urmare a răspunsului expertului la obiecţiunile iniţiale, nu conţine critici determinate şi punctuale la acest răspuns, astfel încât, în consens cu poziţia primei instanţe, Înalta Curte constată că nu era justificată o soluţie de admitere.

Faptul că expertul tehnic a admis existenţa unor erori materiale regăsite în Raportul de evaluare întocmit de SCDP Nucet, pentru anul de referinţă 2016 este lipsit de eficienţă, câtă vreme erorile au fost corectate şi explicate de expert. Astfel, eroarea din cuprinsul raportului SCDP Nucet cu privire la cantitatea de peşte programată in 2016, majorată cu 10.336,8 kg, a fost corectată de expert, rezultând suma de 288.726,2 kg în locul sumei de 299.063 kg. Valoarea însă, a fost considerată foarte mică, "de ± 3,45% în condiţiile existenţei unei toleranţe cauzate de datele medii înscrise în toate documentaţiile", ceea ce nu influenţează major rezultatul raportului şi a condus la concluzia că "rezultatul este nesemnificativ influenţat".

Cu privire la pierderile cantitative calculate, expertul şi-a întemeiat raportul pe date certe găsite în bazinele amenajării piscicole, în condiţiile de sit Natura 2000.

Nicio altă obiecţiune concretă nu a fost formulată, în realitate fiind reiterate aspectele de evaluare probatorie cu care partea este în dezacord.

În plus, corect a sesizat prima instanţă că cererea de refacere a raportului de expertiză tehnică judiciară nu se poate dispune în condiţiile în care expertul numit deja în cauză este singurul în specialitatea piscicultură-acvacultură.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că în faţa instanţei de fond a fost administrată proba tehnică de specialitate, iar dreptul la apărare al recurentei a fost respectat prin posibilitatea de a formula obiecţiuni şi de a solicita explicaţii suplimentare expertului. Critica privind faptul că prima instanţă nu a încuviinţat o nouă expertiză nu reprezintă o încălcare procedurală, ci o opţiune juridică a instanţei de fond, în cadrul puterii de apreciere conferite de lege. Dreptul la contraexpertiză nu constituie, prin el însuşi, o garanţie absolută a dreptului la apărare, astfel încât neefectuarea acesteia nu poate fi calificată ca o încălcare a acestui drept, ce ar putea atrage casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În concluzie, critica recurentului vizează o reevaluare a interpretării probatoriului, ceea ce excede limitele recursului. În lipsa unei încălcări flagrante şi dovedite a regulilor de procedură sau a dreptului la apărare, acest motiv de casare nu poate fi reţinut.

Criticile ce exprimă o nemulţumire faţă de concluziile instanţei de fond privind interpretarea şi forţa probantă a dovezilor administrate ţin mai degrabă de elementele de fapt şi nu conduce la incidenţa vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ., întrucât recursul este o cale extraordinară de atac rezervată exclusiv motivelor de nelegalitate şi nu de netemeinicie a hotărârii.

Instanţa de recurs nu este o instanţă de fond şi nu are vocaţia reevaluării probatoriului, ci a verificării legalităţii hotărârii supuse recursului. Or, atunci când recurenta critică aspecte legate de probele administrate, nu ne aflăm în faţa unei încălcări procedurale, ci a unui dezacord faţă de evaluarea probelor şi interpretarea acestora - chestiuni ce ţin de aprecierea instanţei de fond.

În ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a normelor de drept material în cauză, Înalta Curte constată legalitatea hotărârii, nefiind încălcate prevederile invocate de recurent: art. 96 Regulamentul UE nr. 508/2014, art. 125 pct. 1 Regulamentul CE nr. 1303/2013 şi art. 3 din Contractul de finanţare nr. x/14.03.2017.

Dispoziţiile europene impun utilizarea unor calcule exacte şi relevante pentru justificarea cheltuielilor, consacrând responsabilitatea autorităţii de management de a asigura legalitatea şi regularitatea acestora, ambele norme urmărind garantarea bunei gestiuni financiare a fondurilor europene.

Art. 3 din contractul de finanţare face referire la faptul că verificarea cererilor de plată se face potrivit Manualului de procedură aplicabil la data solicitării, pe baza raportului de evaluare a pierderilor şi a documentelor justificative privind restricţiile de mediu şi calculul compensaţiilor.

În cauză, calculul care a stat la baza hotărârii este unul just, echitabil şi verificabil, raportul de evaluare a pierderilor, întocmit de Staţiunea de cercetare şi dezvoltare pentru piscicultură Nucet a fost corectat şi confirmat de expertul judiciar, astfel că, în cauză s-a demonstrat că pierderile de material piscicol se încadrează în limitele anexei 10 la Ghidul solicitantului, iar hotărârea primei instanţe este la adăpost de criticile de nelegalitate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul pârât MADR, prin Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, împotriva sentinţei civile nr. 286 din 23 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia Generală Pescuit-Autoritatea de Management pentru POPAM împotriva sentinţei civile nr. 286 din 23 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.