Employee’s appeal over unexecuted reinstatement judgment lapses as perempt for failure to resume proceedings

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 mai 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României, a solicitat urătoarele: (i) aplicarea Prim-Ministrului României o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data 05.05.2022 şi până la executarea obligaţiei ce rezultă din titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30.05.2019 de aceeaşi instanţă, în temeiul art. 24 din Legea 554/2004; (ii) obligarea Guvernului României la plata unei penalităţi în favoarea părţii creditoare de 1000 de RON pe zi de întârziere, în temeiul art. 906 C. proc. civ., până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30.05.2019 de aceeaşi instanţă; (iii) obligarea pârâtei în baza dispoziţiilor art. 892 C. proc. civ. la plata despăgubirilor în cuantum de 35.000 RON compusă din contravaloarea dividendelor nete aferente acţiunilor la care reclamanţii erau îndreptăţiţi în calitate de salariaţi ai S.C. B. S.A., în conformitate cu prevederile Ordonanţei 55/2003 şi care s-ar fi cuvenit părţii creditoare pentru perioada 2003 - 2022 şi contravaloarea dobânzii penalizatoare şi a inflaţiei nete calculate pentru suma reprezentând contravaloarea dividendelor pentru perioada 2003 - 2022; (iv) acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 30 din 12 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale, a inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de obiect şi a lipsei de interes, invocate de pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României; a admis excepţia prematurităţii capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor, invocată de pârâţi şi a respins acest capăt de cerere, ca prematur; a respins în rest cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 30 din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii introductive.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

5. Încheierea de suspendare a judecării recursului

Prin încheierea din 28 iunie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2023, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 din C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 415 din acelaşi cod "Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor; (...) 3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; 4. prin alte modalităţi prevăzute de lege".

Aşadar, în situaţia suspendării facultative a judecăţii, dispuse ca urmare a împrejurării că dezlegarea cauzei depinde de soluţia ce va fi pronunţată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză, procesul se reia la cererea părţii interesate, iar nu din oficiu, de instanţă, acest aspect reprezentând o aplicare particulară a principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

În cazul suspendării judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

Conform dispoziţiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, după pronunţarea hotărârii încetând cauza suspendării şi începând să curgă termenul de perimare.

În acelaşi sens, urmează a fi observate considerentele Deciziei nr. 70/2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care se arată următoarele:

"(…) 56. Mai mult, Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţată într-o sesizare anterioară privind o problematică asemănătoare, a oferit repere concrete de interpretare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 415 pct. 3 din C. proc. civ.. 57. Astfel, s-a reţinut în paragraful 53 al acestei decizii că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(...), în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor". 58. Este lipsit de relevanţă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii s-a dispus din oficiu, şi nu la cererea uneia dintre părţi, ceea ce caracterizează instituţia perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare. 59. Împrejurarea că există identitate parţială sau că nu există identitate între părţile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecăţii şi cel până la a cărui soluţionare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calităţii de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfăşurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanţelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat şi poate fi realizată cu minime diligenţe.(…)". [s.n.]

Înalta Curte reţine astfel că, la termenul de judecată din 28 iunie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de faţă, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2023. Acest dosar a fost soluţionat prin decizia nr. 3517 din 20 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dat fiind caracterul definitiv al acestei decizii, de la data pronunţării începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 decembrie 2024, în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

În cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte va admite excepţia perimării şi va constata intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 30 din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.