Inextinguishability of *intuitu personae* medical compensation right upon claimant’s death extinguishing appellants’ procedural interest
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as lacking interest the appeals filed by the Government, the Ministry of Health, the National House of Health Insurance, and the National Agency for Medicines against a lower court ruling, leaving the first-instance decision in force which ordered the defendants to provide the claimant with the medication Nivolumab (Opdivo) at 100% compensation. The dispute arose from a presidential order claim seeking immediate reimbursement for a cancer treatment pending the final resolution of the main litigation, a procedural posture that became moot after the claimant died in April 2025. Relying on the doctrine that the right to such personalized medical compensation is *intuitu personae* and extinguishes upon the death of the beneficiary, the court determined that the appellants no longer possessed a current legal interest (*interes procesual*) to pursue the appeal, citing Articles 32(1)(d) and 33 of the Civil Procedure Code as the basis for finding the appeals devoid of legal efficacy.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 997 din C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ, art. 29 din C. proc. civ; Inextinguishability of *intuitu personae* medical compensation right upon claimant’s death extinguishing appellants’ procedural interest: Împotriva sentinţei civile nr. 561 din 17 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 decembrie 2024, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo), până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 561 din 17 decembrie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele: a respins excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii prin întâmpinare, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi a obligat pârâţii la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024
3. Calea de atac exercitată în cauză
3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 561 din 17 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei capacităţii juridice şi, implicit, a calităţii procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fond respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.
3.2. Pârâtul Ministerul Sănătăţii a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 561 din 17 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea excepţiilor invocate în fond şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.
3.3. Pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a declarat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte şi, pe fond, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.
3.4. Împotriva sentinţei civile nr. 561 din 17 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în cauză
Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea tuturor recursurilor declarate în cauză.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia rămânerii fără interes a recursurilor declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de ordonanţă preşedinţială vizând obligarea pârâţilor Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024
Ulterior soluţionării excepţiilor procesuale invocate în cauză, prima instanţă a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant în contradictoriu cu autorităţile chemate în judecată, obligând aceste pârâte să-i asigure reclamantului medicamentul Nivolumab (denumire comercială Opdivo), astfel cum s-a solicitat prin acţiune.
Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ. "(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.".
Având în vedere obiectul concret al pretenţiilor ce au fost deduse judecăţii pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluţionarea pe fond a acţiunii, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.
Înalta Curte observă că, ulterior pronunţării soluţiei de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială de către instanţa de fond şi învestirii instanţei de recurs în calea de atac, la data de 4 aprilie 2025 a intervenit decesul intimatului-reclamant A., înregistrat cu actul de deces nr. 1090/2025, astfel cum rezultă din informaţiile înscrise în baza de date DEPABD .
Dat fiind că obligarea pârâţilor de a-i asigura reclamantului medicamentul Nivolumab (denumire comercială Opdivo), pe baza de prescripţie medicală în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) s-a făcut prin raportare la afecţiunea de care acesta suferea şi pentru tratarea căreia i s-a recomandat administrarea respectivului medicament, Înalta Curte constată că dreptul pretins de reclamant este un drept intuitu personae, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acestuia.
În ceea ce priveşte subzistenţa interesului în susţinerea recursurilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi menţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Se impune a se reţine sub acest aspect şi art. 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite.
Întrucât prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
Or, astfel cum s-a arătat anterior, în condiţiile în care obligaţia de asigurare, în regim de compensare 100%, a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo), stabilită de prima instanţă, a avut caracter executoriu, vizând strict persoana reclamantului, o eventuală soluţionare favorabilă a demersului părţilor recurente ar fi lipsită de eficacitate juridică, obligaţia reţinută în sarcina acestora stingându-se odată cu decesul intimatului-reclamant.
În consecinţă, cum interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai subzistă, nemaifiind actual conform art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca rămase fără interes recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei civile nr. 561 din 17 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca rămase fără interes.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.