Presidential ordinance to restore revoked customs authorizations rendered moot by annulment of underlying lawsuit

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 februarie 2025, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea Autorităţii Vamale Române să efectueze toate menţiunile ce decurg din formularea cererilor de remitere înregistrate în data de 11.10.2024 în sistemul/platformă electronică a Vămii şi consecinţelor ce decurg de drept din înregistrarea cererilor, având competenţa de soluţionare de către Comisia Europeană, până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x/2025

1.2. Prin precizările depuse la data de 11 februarie 2025, A. S.R.L. a arătat că a solicitat instanţei de judecată să dispună, cu caracter provizoriu, justificat de urgenţă situaţiei, obligarea AVR-ului ca în platforma vămii să schimbe statusul următoarelor autorizaţii: x - din status revocat în data de 04.02.2025 în activ; x - din status revocat în data de 04.02.2025 în activ; x - din status revocat în data de 19.01.2025 în activ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 30 din 13 februarie 2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 30 din 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, susţinând, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ. pentru admiterea cererii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte va examina, potrivit art. 248 din C. proc. civ., în ordinea de prioritate, excepţiile procesuale invocate în cauză, respectiv excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română şi excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română, Înalta Curte o constată a fi neîntemeiată, urmând a o respinge în consecinţă.

Din analiza conţinutului cererii de recurs, rezultă că recurenta-reclamantă a susţinut şi argumentat critici de nelegalitate care pot fi subsumate cazului de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind contestate considerentele şi soluţia primei instanţe din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română.

Referitor la excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cu consecinţa respingerii recursului, ca rămas fără interes.

În cauza de faţă, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de ordonanţă preşedinţială prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, obligarea pârâtei Autoritatea Vamală Română ca, în platforma electronică a Vămii, să schimbe statusul unor autorizaţii din "revocat" în "activ", până la soluţionarea dosarului de fond nr. x/2025, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ. "(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.".

Având în vedere obiectul concret al pretenţiilor ce au fost deduse judecăţii pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluţionarea pe fond a acţiunii, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Înalta Curte observă că, ulterior pronunţării soluţiei de respingere a cererii de ordonanţă preşedinţială de către instanţa de fond şi învestirii instanţei de recurs în calea de atac, prin încheierea nr. 9 din 20 februarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, în cameră de consiliu, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată pentru neachitarea taxei judiciare de timbru. Împotriva acestei încheieri recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare, în condiţiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., soluţia de anulare a acţiunii rămânând definitivă.

În ceea ce priveşte subzistenţa interesului în susţinerea recursului dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi menţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Întrucât prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut şi actual, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

Raportând aceste considerente de ordin legislativ şi teroretic la speţa de faţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este rămas fără interes, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de fond nr. x/2025 a fost definitiv soluţionată, iar dispoziţiile art. 997 alin. (2) ultima teză din C. proc. civ. dispun că măsurile dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

Astfel fiind, o eventuală soluţionare favorabilă a demersului părţii recurente ar fi lipsită de eficacitate juridică, câtă vreme măsura ce se solicită a fi dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale ar produce efecte doar până la soluţionarea dosarului de fond, reper temporal care în speţă a fost deja împlinit.

Este adevărat că, ulterior anulării acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2025, recurenta-reclamantă a promovat o acţiune identică, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2025, însă Înalta Curte constată că această împrejurare nu are nicio relevanţă cu privire la interesul susţinerii recursului de faţă, raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială.

Potrivit art. 194 raportat la art. 204 din C. proc. civ., modificarea cererii de judecată nu se poate face decât până la primul termen la care reclamantul este legal citat, iar potrivit art. 478 raportat la art. 494 din acelaşi cod, în calea de atac părţile nu se pot folosi de alte motive decât cele invocate în primă instanţă. Totodată, art. 483 din C. proc. civ. dispune că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Prin cererea introductivă, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de judecată dispunerea unei măsuri provizorii până la soluţionarea dosarului nr. x/2025; cu toate acestea, având în vedere soluţionarea dosarului indicat, în concluziile orale puse în faţa instanţei de control judiciar recurenta s-a prevalat de existenţa altui dosar de fond şi anume dosarul nr. x/2025. Or, Înalta Curte constată, raportat la textele de lege amintite anterior, că în recursul de faţă reclamanta nu se poate folosi de motive noi, respectiv nu poate modifica obiectul cererii de chemare în judecată, prevalându-se de existenţa altui dosar de fond decât cel arătat în cerere, ca reper temporal până la care ar produce efecte măsura provizorie dispusă de instanţă.

În consecinţă, cum interesul de a acţiona al recurentei-reclamante nu mai subzistă, nemaifiind actual, conform art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 30 din 13 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.