Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate specific grounds of illegality beyond factual re-argumentation

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin contestaţia înregistrată la data de 20 iulie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., a solicitat anularea hotărârii nr. 172/09.05.2018, emise de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 2000 RON si obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 100 din 19 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal veche a respins acţiunea privind pe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi A., ca neîntemeiată.

1.3. Prin decizia nr. 1393 din 12 martie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii recursului, a admis recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA-Sucursala Regională CF Craiova împotriva sentinţei civile nr. 100/2021 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

1.4. Cauza a fost înregistrată, în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 august 2024, sub nr. x/2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1610 din 09 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. şi a anulat hotărârea nr. 172/09.05.2018 a Colegiului Director al CNCD.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1610 din 09 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Craiova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat . . . . . . . . . .(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), ..., sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, ...".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât se limitează la a susţine, în preambulul recursului, că sentinţa atacată este dată cu greşita aplicare a art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. b) şi g) din O.G. nr. 137/2000, prin raportare la art. 5 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, iar în continuare reiterează o serie de aspecte de fapt ale cauzei şi, parţial, conţinutul întâmpinării depuse în fond, fără a prezenta motive de nelegalitate specifice căii de atac a recursului.

Deşi, în cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul susţine că în mod eronat instanţa de fond ar fi avut/nu ar fi avut în vedere anumite aspecte ale speţei, totuşi aceste afirmaţii nu sunt însoţite de o contraargumentaţie adecvată, care să se circumscrie vreunuia dintre motivele de nelegalitate/casare, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Recurentul-pârât tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi situaţiei de fapt deduse judecăţii, incompatibile cu calea de atac extraordinară a recursului.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, ceea ce presupune obligaţia titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele şi soluţia din sentinţa recurată.

Or, recurentul-pârât a invocat, generic şi nemotivat, pretinsa interpretare şi/sau aplicare greşită a normelor de drept material incidente cauzei, ulterior limitându-se la prezentarea unor aspecte de fapt şi vizând probatoriul administrat în cauză, împrejurare care nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerinţa motivării recursului.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi va constata nul recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 1610 din 09 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.