Military student's unfit-for-study ruling overturned; commission must reassess with quantified deficiency under HG 56/2012.

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat:

- Anularea deciziei medicale nr. A 7678/12 din data de 19.09.2023, emisă de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Legală din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, ca fiind netemeinică;

- Obligarea pârâtei la resoluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei medicale nr. A 8119/18 din data de 03.08.2023, eliberată de Comisia de Expertiză Medico - Militară de pe lângă Spitalul Universitar De Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" - Bucureşti, în limitele stabilite prin contestaţia formulată, prin lege şi prin hotărârea pronunţată asupra prezentei cauze, în termen de 45 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în prezenta cauză;

- Obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 1800 de RON, reprezentând contravaloarea şedinţelor de terapie susţinute, urmare a deciziei medicale atacate;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul demers judiciar (taxă de timbru, onorariu avocat şi orice alte cheltuieli similare).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 159/F-CONT din 12 iunie 2024 Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Apărării Naţionale.

A anulat Decizia medicală nr. A 7678/12 din 12.09.2023 şi a obligat pârâta să reia soluţionarea contestaţiei în termen de 45 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A respins capătul de cerere privitor la plata despăgubirilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs principal recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivare, recurentul-pârât a invocat următoare argumente:

Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a susţinut că reclamanta a fost declarată inaptă pentru a urma instituţii militare de învăţământ superior prin Decizia nr. 8119/18 din 03.08.2023, decizie menţinută ulterior prin reexpertizarea realizată la solicitarea Comisiei centrale, în baza evaluărilor psihiatrice şi psihologice efectuate la Spitalul de Urgenţă "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" Bucureşti, care au relevat diagnostice de tulburare anxioasă în context somatic (remisă) şi sincope repetate în antecedente.

Pe baza acestor concluzii şi raportându-se la pct. 136 pct. 2 (categoria II) din Baremul medical aprobat prin Ordinul M.194/2022, Comisia Centrală a emis Decizia medicală nr. A-7678/12 din 19.09.2023, stabilind în mod justificat inaptitudinea reclamantei.

Recurentul a arătat că această decizie s-a întemeiat exclusiv pe documentele medicale prevăzute de lege, raportul de expertiză medico-militară, foaia de observaţie clinică, raportul psihodiagnostic şi procesul-verbal de unitate întocmit conform Ordinului M.66/2016, iar instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile H.G. nr. 56/2012, care privesc evaluarea capacităţii de muncă şi stabilirea gradelor de invaliditate pentru personal militar sau poliţienesc, şi care nu sunt aplicabile candidaţilor ori studenţilor aflaţi în procedură de evaluare pentru şcolarizare militară. Recurentul a mai arătat că aptitudinea de a urma instituţii militare este reglementată exclusiv de Ordinul M.194/2022 şi de Ordinul M.66/2016, iar aceste acte normative prevăd numai clasificările APT sau INAPT, fără posibilitatea acordării unor categorii intermediare precum "apt limitat" sau "inapt pace, apt la război", reglementate numai în legătură cu aptitudinea pentru serviciul militar, nu cu şcolarizarea.

Recurentul a mai susţinut că instanţa a analizat selectiv documentele medicale, reţinând doar elemente favorabile reclamantei şi ignorând concluziile privind existenţa unor trăsături accentuate de personalitate, anxietate şi vulnerabilităţi cu potenţial ridicat de a afecta adaptarea la mediul educaţional şi profesional militar, concluzii care au fundamentat decizia de inaptitudine.

De asemenea, recurentul a criticat modul de soluţionare a cererii privind cheltuielile de judecată, invocând lipsa motivării şi încălcarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acţiunea a fost admisă doar în parte, iar instanţa nu a redus proporţional cuantumul cheltuielilor solicitate de reclamantă şi nici nu le-a compensat.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precum şi respingerea acordării cheltuielilor de judecată în măsura în care procedura recursului generează asemenea cheltuieli.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondată.

5. Procedura de soluţionare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, argumentele prezentate prin cererea de recurs şi apărările evocat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine în ceea ce priveşte situaţia de fapt dedusă judecăţii că prin Decizia nr. 8119/18/3.08.2023 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Dr. Carol Davila, intimata-reclamantă A. a fost clasată "inapt pentru a urma instituţii militare de învăţământ superior".

În etapa procedurii administrative intimata a contestat această deciziei la Comisia Centrală de Expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, care la finalul procedurilor a emis Raportul de expertiză medico-militară nr. 615/935 din 4.09.2023, Foaia de observaţie clinică nr. 369844/7085 din 14.09.2023, Raportul de psiho-diagnostic nr. x din 13.09.2023, din care au rezultat diagnosticele: Tulburare anxioasă în context somatic - la data examinării remisă şi Sincope repetate în antecedente.

În urma acestei reexaminari, prin Decizia medicală nr. A 7678/12 din 12.09.2023, reclamanta a fost declarat "inapt pentru a urma instituţii militare de învăţământ superior conform prg. 136 pct. 2 (categoria a II-a) din Baremul medical nr. M 194 din 2022. Împotriva acestui act administrativ, intimata-reclamantă a formulat cerere de chemare în judecată solicitând anularea sa şi reobligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei fomrulate împotriva deciziei medicale nr. A 8119/18 din data de 03.08.2023, în limitele contestaţiei fomrulate.

Instanţa de fond a apreciat că apărările reclamantei sunt întemeiate şi prin sentinţa recurată a dispus obligarea pârâtei la reluarea soluţionării contestaţiei în termen de 45 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sale.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale în reprezentarea Comisiei de Expertiză Medico-Militară susţine, în esenţă, că instanţa de fond ar fi aplicat în mod greşit dispoziţiile H.G. nr. 56/2012, întrucât aptitudinea de a urma instituţii militare de învăţământ ar fi guvernată exclusiv de baremul medical prevăzut în Ordinul nr. M.194/2022, coroborat cu Ordinul nr. M.66/2016. Totodată, recurentul a susţinut că instanţa ar fi analizat selectiv înscrisurile medicale şi că nu ar fi motivat corespunzător soluţia privind cheltuielile de judecată.

Cu privire la aceste susţineri, Înalta Curte reţine în primul rând, instanţa de fond a reţinut corect că Baremul medical aprobat prin Ordinul M.194/2022, act normativ cu caracter secundar, nu poate fi interpretat izolat, ci trebuie aplicat în corelare cu dispoziţiile superioare din H.G. nr. 56/2012, care reglementează criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi evaluare a capacităţii de muncă, aplicabile expres şi studenţilor unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională (art. 2 alin. (1) lit. c) din acest act normativ). Contrar susţinerilor recurentului, această trimitere legală este directă şi neechivocă, iar instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor incidente.

Prin urmare, recurentul nu poate restrânge aplicarea H.G. nr. 56/2012 doar la cadrele militare active sau rezerviste, câtă vreme actul normativ însuşi prevede că metodele de evaluare a deficienţei funcţionale sunt aplicabile şi studenţilor din instituţiile militare de învăţământ, categorie în care se încadra intimata-reclamantă la momentul examinării.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut pe deplin justificat că simpla existenţă a unui diagnostic psihiatric, în speţă tulburare anxioasă în context somatic nu este, în sine, suficientă pentru stabilirea aptitudinii sau inaptitudinii, în lipsa evaluării deficienţei funcţionale produse de această tulburare. H.G. nr. 56/2012 instituie obligaţia expresă a comisiilor medico-militare de a cuantifica deficienţa funcţională şi incapacitatea adaptativă, printr-un sistem procentual (0-100%), condiţie indispensabilă pentru stabilirea aptitudinii pe scala prevăzută în acelaşi act normativ.

Or, din analiza raportului de expertiză medico-militară nr. 615/935/4.09.2023, precum şi din Decizia medicală nr. A 7678/12/12.09.2023, în mod just a concluzionat instanţa de fond că aceste rubrici esenţiale au rămas necompletate, nefiind cuantificat nici gradul deficienţei funcţionale, nici procentul incapacităţii adaptative.

În acord cu raţionamentul-instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că această omisiune afectează însăşi valabilitatea concluziei de inaptitudine, întrucât baremul special din Ordinul M.194/2022 nu poate suplini lipsa analizei funcţionale impuse de H.G. nr. 56/2012, aplicabilă reclamantei.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că, în lipsa acestei cuantificări, nu se poate determina dacă intimata-reclamantă se încadrează în limitele normalului (0-19%), în deficienţă uşoară (20-49%), situaţie în care pot exista multiple tipuri de aptitudine (AL sau IPALR), ori în grade superioare de afectare ce ar putea justifica inaptitudinea. Aşadar, simpla invocare a diagnosticului nu poate suplini analiza concretă cerută de lege.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind inexistenţa unor astfel de categorii pentru studenţi, Înalta Curte apreciază că, clasificările precum AL/IPALR privesc aptitudinea pentru serviciul militar, nu pentru şcolarizare. Instanţa de recurs apreciază în acord cu instanţa de fond că reglementarea privind evaluarea deficienţei funcţionale este comună şi prealabilă, în toate situaţiile în care se pune problema aptitudinii psihologice sau medicale. În acest context, instanţa de fond nu a dispus încadrarea reclamantei într-o categorie de aptitudine, ci a constatat corect absenţa elementelor obligatorii pentru o astfel de încadrare, motiv care a impus anularea deciziei şi reluarea procedurii administrative.

Cât priveşte, critica potrivit căreia instanţa ar fi analizat selectiv înscrisurile medicale aceasta este de asemenea neîntemeiată.

Instanţa de fond a expus detaliat elementele reţinute, a prezentat rezultatele evaluărilor psihologice, a analizat atât note de relaţii, cât şi evoluţia reclamantei, şi a explicat de ce anumite documente, precum raportul nr. x/20.11.2023, nu au fost avute în vedere, deoarece chiar autorul lor apreciază că rezultatele nu sunt stabile sau valide.

În schimb, instaţa de recurs constată că documentele pe care recurentul îşi întemeiază decizia nu conţin analiza impusă de lege, astfel încât critica acestuia nu poate fi primită.

Referitor la criticile privitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată, în lumina deciziei Decizia RIL nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impune precizarea că, în materia cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului, orice critică îndreptată spre cuantumul acestora sau spre proporţionalitatea în raport cu valoarea, complexitatea cauzei ori activitatea desfăşurată de avocat, vizează o chestiune de temeinicie, şi nu o chestiune de legalitate, astfel că nu poate fi analizată în recurs, nereprezentând critici circumscrise motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, în speţa de faţă, critica recurentului-pârât cu privire la cuantumul sau repartizarea cheltuielilor de judecată nu poate fi valorificată pe calea recursului, întrucât nu se operează o încălcare a normelor de drept material, aplicabile în mod eronat ori omiterea motivării exigibile de drept, ci o rediscutare a aprecierii judecătoreşti cu privire la proporţionalitate ceea ce este exclus în acest cadru procesual.

În consecinţă, instanţa este îndreptăţită să respingă aceste critici fără a mai intra în examinarea cuantumului sau a proporţionalităţii cheltuielilor de judecată, pe motivul inadmisibilităţii lor în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară împotriva sentinţei nr. 159/F-CONT din 12 iunie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

În ceea ce priveşte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă, prin raportare la prevederile art. 451 - 453 C. proc. civ., ca efect al respingerii recursului, Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în cuantum de 2000 RON, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară împotriva sentinţei nr. 159/F-CONT din 12 iunie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.