Employer's challenge to visa refusal rejected; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024 la data de 05.08.2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări al Judeţului Vaslui, a formulat contestaţie împotriva Adresei nr. x/20.06.2024 privind refuzul de eliberare a avizelor de angajare pentru patru cetăţeni străini.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 283 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări al Judeţului Vaslui, având ca obiect contestaţie împotriva Adresei nr. x/20.06.2024 privind refuz eliberare aviz de angajare, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 283 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect a considerat că hotărârea este nemotivată, întrucât instanţa are o poziţie oscilantă, iar considerentele acesteia se anulează reciproc. În acest sens, a făcut referire la paragraful 5, fila x din sentinţă - "Curtea constată că refuzul eliberării avizului de angajare nu s-a întemeiat pe împrejurarea că societatea nu ar fi autorizată să desfăşoare activitatea corespunzătoare de curăţenie, ci refuzul s-a întemeiat pe lipsa dovedirii de către societate că prestează efectiv această activitate autorizată pentru care s-a solicitat avizul de angajare, timp de 1 an" şi la paragraful 4, fila x - "or, atâta timp cât din certificatul constatator nr. x/30.08.2023 nu rezultă că reclamanta era autorizată să desfăşoare servicii de curăţenie".

A mai precizat că societatea are autorizat, conform certificatului constatator emis de ONRC, obiectul de activitate prevăzut de codul 8121- activităţi generale de curăţenie a clădirilor şi codul 8129 - alte activităţi de curăţenie.

Sub un al doilea aspect, a arătat că instanţa ar fi trebuit să analizeze conţinutul cererii prin care s-a solicitat emiterea avizelor de muncă, din care reieşea că personalul străin urma să lucreze în interiorul societăţii contestatoare la servicii de curăţenie, servicii necesare oricărei companii, activitate care nu necesită autorizare cod CAEN.

În opinia sa, pentru ca societatea să-şi realizeze serviciile de curăţenie - servicii interne, nu trebuie să externalizeze acest serviciu, ci poate să folosească proprii angajaţi. În aceste condiţii, nu este necesar ca ONRC să autorizeze activitatea de curăţenie, care este o activitate accesorie obiectului principal de activitate, fără de care activitatea principală nu poate fi realizată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune - Biroul pentru Imigrări Vaslui a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, constatând că recurenta-reclamantă a formulat argumente de ordin critic care se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocându-se, în concret, pronunţarea hotărârii recurate cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

În ceea ce priveşte criticile recurentei-reclamante prin care apreciază că instanţa are o poziţie oscilantă, iar considerentele sentinţei (paragraful 5, fila x şi paragraful 4, fila x) se anulează reciproc, Înalta Curte constată că aceste paragrafe au fost redate trunchiat şi scoase din context, iar nemulţumirea recurentei-reclamante vizează, în realitate, tot modul în care au fost aplicate normele de drept material incidente speţei, aspecte care vor fi analizate în continuare.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile circumscrise motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta a investit instanţa de contencios administrativ cu anularea actului administrativ reprezentat de refuzul nr. x/BIVS din 20.06.2024, emis de autoritatea pârâtă competentă, privind eliberarea avizelor de angajare în muncă pentru patru cetăţeni străini.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, şi a menţinut soluţia de respingere a cererii de eliberare a avizului de angajare, adoptată prin actul nr. x/BIVS din 20.06.2024, constatând legalitatea şi temeinicia acestuia.

Instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a făcut o corectă dezlegare a problemei de drept supusă analizei, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă.

Avizul de angajare este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, ca fiind "documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcţie". Acesta se eliberează la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la art. 4 alin. (2) din ordonanţă, precum şi unele condiţii speciale, în funcţie de tipul de lucrător.

În speţă, neacordarea avizului de angajare solicitat a fost motivat de neîndeplinirea condiţiei speciale prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 25/2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 250 din 22 martie 2024:

"(2) Condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenţi sunt următoarele:

d) angajatorul desfăşoară efectiv activitate în domeniul de activitate pentru care solicită avizul de angajare de minimum 1 an."

De asemenea, sunt relevante dispoziţiile art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora:

"Verificarea îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. d) se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale."

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfăşoare în mod efectiv, direct şi nemijlocit, de minimum 1 an de zile, activitatea compatibilă cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, nefiind suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, a codurilor CAEN aferente activităţilor compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului.

În speţă, recurenta-reclamantă nu a probat îndeplinirea cerinţei legale de a desfăşura efectiv, de minimum 1 an, activitatea economică pentru care a solicitat eliberarea avizelor de angajare în muncă pentru cetăţenii străini, câtă vreme potrivit Certificatului constatator nr. x/01.06.2024 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului reiese că societatea s-a autorizat să desfăşoare, în afara sediului social şi a sediilor secundare, activitatea pe cod CAEN 8129 - alte activităţi de curăţenie din data de 09.04.2024, conform declaraţiei - tip model unic nr. 26302/09.04.2024.

Aşadar, recurenta-reclamantă a fost autorizată să desfăşoare activitatea pentru care a solicitat eliberarea avizelor de angajare în muncă a străinilor începând cu data de 09.04.2024, iar cererile de eliberare a avizelor înregistrate sub numerele: 557482, 5574818, 5579589 şi 5583315 au fost depuse în zilele de 03.06.2024, 06.06.2024 şi 11.06.2024, fiind evident că societatea nu desfăşura efectiv activitate de minimum 1 an, în domeniul de activitate pentru care a solicitat avizele de angajare.

De altfel, nici în faţa primei instanţei şi nici prin cererea de recurs, societatea nu a contestat situaţia de fapt reţinută în cauză, rezumându-se să susţină că nu era necesar ca ONRC să autorizeze activitatea de curăţenie, întrucât aceasta este o activitate accesorie care sprijină activitatea principală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor factuale reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 283 din 29 octombrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.