Effectiveness of CAEN registration versus material performance of activity for foreign labor work permits under O.G. 25/2014

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2024, la data de 11.09.2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Arad a formulat contestaţie împotriva refuzului pârâtei 1GI - Direcţia pentru Imigrări al jud. Arad nr. x din 24.07.2024 privind eliberarea avizelor de angajare solicitate de către societate pentru cetăţenii străini B., cetăţean al statului Nepal, şi C., cetăţean al statului Nepal, şi a solicitat să se dispună anularea actului emis de către pârât şi obligarea acestuia de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 873 din 19 noiembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Arad, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar, în rejudecare, admiterea contestaţiei, anularea actului de refuz al pârâtei-intimate şi obligarea acesteia la emiterea unui nou act prin care să soluţioneze favorabil, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei, cererea privind eliberarea avizului de angajare solicitat pentru cei doi cetăţeni străini, B. şi C..

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material cu privire la neîndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor generale şi speciale de acordare a avizului de angajare pentru cetăţenii străini, raportat la toate înscrisurile depuse în vederea soluţionării prezentului dosar şi la situaţia de fapt care a generat acest litigiu.

Astfel, din conţinutul certificatului constatator rezultă faptul că reclamanta este autorizată de către Registrul Comerţului să desfăşoare activităţi la terţi conform declaraţiei de propria răspundere nr. 9500/07.02.2023 dată de către administratorul societăţii la Registrul Comerţului. Ca atare, în baza unor contracte de prestări servicii desfăşoară activitate cu angajaţii proprii la terţii cu care încheie aceste contracte de prestări servicii.

A precizat că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 se referă la desfăşurarea pe teritoriul României a activităţilor compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Norma legală nu prevede sub nicio formă ca acele activităţi autorizate să se desfăşoare la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru al solicitantului, pentru a putea obţine avizul de muncă, ci practic oriunde pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte condiţia cerută de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, acelaşi act normativ prevede, expressis verbis, în termeni extrem de clari şi neechivoci, prin art. 6 alin. (1), că dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală a următoarelor documente: a) certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în copie şi în original; b) certificatul constatator din care să rezulte că în registrul comerţului sau, după caz, în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor nu au fost înregistrate menţiuni privind deschiderea procedurii falimentului.

În considerentele sentinţei pronunţate, instanţa a aplicat o interpretare gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a), şi a reţinut că norma juridică se referă la ipoteza în care persoana juridică realizează în concret activităţi materiale compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă, deci realizează efectiv prestaţiile caracteristice activităţii autorizare pentru care solicită avizele de angajare.

Cu toate că, de plano, interpretarea enunţată de către instanţa de fond nu prezintă neregularităţi, punerea în aplicare a acesteia şi raţionamentul dezvoltat ulterior de către instanţă, în opinia recurentei, adaugă la lege şi creează serioase ingerinţe atât în drepturile societăţii, cât şi în cele ale cetăţeanului străin.

În acest sens, a susţinut că, în mod nejustificat, prima instanţă a restrâns sfera de aplicare numai la acele ipoteze în care societăţii i s-ar permite prestarea activităţii la sediul propriu declarat. Cu toate că ordonanţa de Guvern nu implementează o astfel de condiţie suplimentară în sarcina angajatorului (anume de a presta exclusiv la punctul său de lucru principal), instanţa de judecată, prin interpretarea dată, a împovorat sarcina cetăţeanului străin şi a angajatorului său, prin impunerea unor obligaţii adiţionale, ce nu sunt consacrate din punct de vedere legal.

A mai arătat că din cursul anului 2023 şi până în prezent au fost emise de către instituţia pârâtă un număr de 42 avize, iar la emiterea acestor avize nu s-a pus problema că societatea nu desfăşoară activitate sau că are vreo condamnare penală.

De asemenea, a mai susţinut că prin modul de redactare a refuzurilor instituţia pârâtă a încălcat dispoziţiile art. 28 alin. (2)2 din O.G. nr. 25/2014 potrivit cărora "Soluţionarea cererilor pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se realizează cu luarea în considerare a circumstanţelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii".

A mai considerat că hotărârea primei instanţe nu a ţinut cont de toate aspectele invocate de societate în susţinerea contestaţiei, respectiv înscrisuri din care reiese faptul că desfăşoară activitate, că societatea nu este înfiinţată în scopul de a facilita intrarea străinilor în ţară, când de fapt societatea este înfiinţată din anul 2020, a obţinut locul II pe jud. Timiş în Topul Firmelor pe anul 2022 în ce priveşte activitatea de curierat şi are în derulare contracte de prestări servicii cu diverse societăţi.

În cursul anilor 2023 şi 2024, atât Curtea de Apel Timişoara, ca primă instanţă, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, au dat câştig de cauza societăţii D. S.R.L. (societate care face parte din acelaşi grup de societăţi ca şi recurenta-reclamantă) şi au anulat peste 60 de refuzuri emise de instituţia pârâtă, punând astfel în legalitate străinii respectivi. Motivarea instanţelor în aceste peste 60 de contestaţii a constat tocmai în nerespectarea de către instituţia pârâtă a principiului proporţionalităţii, precum şi a dispoziţiilor art. 28, alin. (2),1 şi 2 din O.G. nr. 25/2014. În acest sens, a exemplificat dosarele nr. x/2023, y/2023, z/2023, w/2023, t/2023, s/2023, q/2023, r/2023, 238/59/2023, 239/59/2023, 240/59/2023 şi 252/59/2023.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Arad a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 31 martie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procesuale

În şedinţa publică de la termenul de judecată din 17 iunie 2025, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Arad prin întâmpinare, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, în temeiul prevederilor art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, reclamanta A. S.R.L. a dedus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat de eliberare a avizelor de angajare pentru cetăţenii străini B. şi C..

În motivarea refuzului, autoritatea emitentă a făcut referire la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) şi a)1) din O.G. nr. 25/2014, întrucât din verificările efectuate la sediul social/punctul de lucru a rezultat faptul că societatea nu desfăşoară efectiv activităţi pe teritoriul României compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinilor şi că activitatea angajatorului se desfăşoară în scopul facilităţii intrării străinilor în România. S-a mai arătat că urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că societatea a obţinut, în anii 2023 şi 2024, 47 de avize; doar 12 cetăţeni străini au obţinut permise de şedere.

S-a mai menţionat că un străin a încercat să treacă fraudulos graniţa, iar în cazul a 20 s-a respins cererea de viză deoarece nu vorbeau limba engleză, nu cunoşteau semnele de circulaţie, iar o parte au obţinut permisul de conducere după obţinerea avizului de angajare. Mai mulţi au declarat că trebuie să plătească angajatorului suma de 1500 euro.

Prin sentinţa recurată, s-a constatat că refuzul pârâtului de emitere a avizelor de angajare respectă dispoziţiile O.G. nr. 25/2014, fiind justificat de neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) şi a)1) din acest act normativ, reclamanta reiterând aspecte prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Criticile formulate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) şi a)1) din O.G. nr. 25/2014, sunt nefondate.

Potrivit art. 4 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi a)1) din O.G. nr. 25/2014, în forma în vigoare la data de 08.05.2024, respectiv 09.05.2024, data depunerii cererilor de către reclamantă:

"(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător.

(2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele:

a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară efectiv pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului;

a1) activitatea angajatorului nu a fost înfiinţată sau nu se derulează în scopul principal de a facilita intrarea străinilor pe teritoriul României;".

De asemenea, relevante sunt şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. a) care prevede că dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului, iar alin. (11) instituie în sarcina Inspectoratului General pentru Imigrări atribuţia de a efectua controale la sediile sociale sau punctele de lucru ale angajatorilor în vederea constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) şi a)1).

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfăşoare în mod efectiv, direct şi nemijlocit, activitatea compatibilă cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, nefiind suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, a codurilor CAEN aferente activităţilor compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului.

Cu alte cuvinte, condiţia pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfăşurare în concret a activităţii pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce priveşte regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 dau naştere unei prezumţii relative de îndeplinire a cerinţei, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă are înscris în certificatul de înregistrare la ONRC codul CAEN care permite desfăşurarea unei activităţi nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include şi o prestaţie materială, respectiv desfăşurarea efectivă a activităţii autorizate.

Sfera noţiunii "a desfăşura o activitate" este diferită de cea identificată prin sintagma "a avea în obiectul de activitate un anumit cod CAEN", prima reprezentând efectuarea unor acte materiale, iar a doua înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri şi simboluri şi are doar semnificaţia unei condiţii juridice pentru îndeplinirea legală a celei dintâi.

În speţă, recurenta-reclamantă nu a probat îndeplinirea cerinţei legale de a desfăşura efectiv activitatea economică pentru care a solicitat eliberarea avizelor de angajare în muncă pentru cetăţenii străini şi nu a contestat situaţia de fapt reţinută de autoritatea pârâtă în urma verificărilor efectuate în teren.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond nu a restrâns sfera de aplicare a normei legale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) numai la acele ipoteze în care societăţii i s-ar permite prestarea activităţii la sediul propriu declarat. Astfel, pe lângă Nota-raport nr. x/09.04.2024 în care s-a consemnat de către echipa operativă din cadrul Serviciului pentru Imigrări al Judeţului Timiş faptul că în cadrul societăţii se desfăşoară activităţi de birou, nicidecum activităţi lucrative în domeniul curieratului, Înalta Curte reţine că circumstanţele specifice ale cauzei au fost stabilite în raport cu mai multe elemente şi nu doar în urma controlului de la sediul declarat, efectuat în data de 09.04.2024.

În acest sens, au fost avute în vedere cele două contracte de curierat expres încheiate cu E. S.R.L. - în insolvenţă şi D. S.R.L., depuse de recurenta-reclamantă la dosar, însă s-a apreciat în mod corect de instanţă că acestea nu reprezintă probe indubitabile ale exercitării actelor materiale din sfera activităţii de curierat, întrucât, în executarea unui asemenea contract se întocmesc o serie de înscrisuri care sunt menţionate chiar în cuprinsul unui astfel de contract (documente de transport, comenzi, etc.), ceea ce în speţă, nu s-a identificat. De asemenea, transportul de corespondenţă şi/sau colete implică şi o logistică adecvată (mijloace de transport) a căror existenţă în patrimoniul recurentei-reclamante, nu a fost nici ea fost probată. În plus, deşi din organigramă dedusă la dosar reiese că societatea are angajaţi 4 curieri şi 7 şoferi, nu s-au depus documente din care să rezulte activitatea efectiv desfăşurată de aceşti (comenzile preluate şi livrate).

Astfel, condiţia nu este îndeplinită câtă vreme societatea recurentă nu desfăşoară ea însăşi activităţi de curierat. Simpla menţionare în actul constitutiv al recurentei-reclamante a unui obiect de activitate în acest domeniu, în lipsa depunerii şi a unor dovezi din care să rezulte că societatea desfăşoară efectiv asemenea activităţi care să necesite angajarea unor persoane, nu dovedeşte şi efectuarea efectivă a activităţii corespunzătoare codului CAEN 5320.

Relevante sunt şi extrasele depuse de intimatul-pârât din baza de date F. din care rezultă motivele pentru care unui număr de 25 de persoane le-a fost respinsă cererea de viză. Menţiunile au fost făcute de către lucrătorii din cadrul reprezentanţelor diplomatice ale României cu ocazia interviurilor, rezultând că nu aveau cunoştinţe minime de limba engleză, cei care au aplicat pentru postul de şofer nu cunoşteau semnele şi regulile de circulaţie, nu aveau permis, iar o parte din aplicanţi au declarat că trebuie să plătească 1500-1600 de euro pentru obţinerea avizului.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurenta-reclamantă a nerespectării principiul proporţionalităţii prevăzut de dispoziţiile art. 28 alin. (2)2 din O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte reţine că acest principiu nu poate fi invocat pentru a justifica neîndeplinirea unei cerinţe de legalitate la data soluţionării cererii de emitere a avizelor de angajare, neputându-se susţine în mod valid că cererea formulată de recurentă nu a fost analizată în raport de situaţia specifică a cazului în discuţie, astfel că această susţinere este lipsită de suport legal.

Totodată, referitor la efectele altor hotărâri judecătoreşti invocate de recurenta-reclamantă, cu titlul de precedent judiciar, instanţa de recurs aminteşte că, în sistemul românesc de drept, hotărârile judecătoreşti nu au calitatea de izvor de drept, neavând caracter general obligatoriu, iar soluţiile pronunţate de instanţe sunt rezultatul aplicării şi interpretării dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor factuale din fiecare cauză, în raport de situaţia specifică din fiecare dosar. În plus, în dosarele invocate de recurenta-reclamantă ca practică judiciară s-au analizat cereri de eliberare a avizelor de muncă formulate în anii 2023, anterior deci intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024 şi O.U.G. nr. 25/2024 care au modificat şi completat O.G. nr. 25/2014, astfel că modalitatea în care autoritatea pârâtă a soluţionat cererile anterioare nu prezintă relevanţă în analiza refuzului din prezenta cauză.

În concluzie, se constată că hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 873 din data de 19 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 iunie 2025.