Competence to review police officer's medical fitness classification under Civil Public Servant statute versus labor law

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă la data de 26.02.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 682 emisă la data de 29.11.2023 de pârâta Comisia Centrală de Expertiza medico-legală din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Prin sentinţa nr. 1139 din data de 12 septembrie 2024 Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-militară a M.A.I. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 36, art. 99 alin. (2) şi art. 102 din Legea nr. 223/2015, pe care le-a aplicat, prin analogie şi contestaţiei formulate împotriva deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate emise în temeiul Legii nr. 223/2015, competenţa revenind instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul intimata Direcţia Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.A.I., respectiv Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Hotărârile ulterioare de declinare a competenţei

Prin sentinţa nr. 532 din data de 5 februarie 2025 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală - Comisia centrală de expertiza medico-militară, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că decizia contestată nu are natura juridică a unui act emis în baza raporturilor de muncă dintre reclamant şi angajatorul acesteia, acţiunea formulată neavând, în consecinţă, natura unui litigiu de muncă conform art. 266 din Codul muncii. Chiar şi în măsura în care s-ar aprecia că actul contestat are natura unui act emis în baza raporturilor de muncă, acesta priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarului public (în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, poliţistul fiind funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.)

Pe de altă parte, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 nefiind contestată vreo decizie de pensie, iar Legea nr. 223/2015 nu face trimitere la Legea nr. 263/2010 contrar celor reţinute în sentinţa Tribunalului Vaslui de declinare a competenţei.

Aşadar, s-a apreciat că litigiul dedus judecăţii vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, iar competenţa materială se stabileşte după poziţionarea emitentului actului în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din punct de vedere teritorial fiind aplicabile prevederile alin. (3) al aceluiaşi art. 10.

Prin sentinţa nr. 108 din data de 29 aprilie 2025 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Iaşi, excepţie invocată din oficiu de instanţă, a declinate în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia civilă (complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale) competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicala - Comisia centrala de expertiza medico - militară a M.A.I., în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dispunând în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că din coroborarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 223/2015, incluse în cap. II, secţiunea a 2-a din lege, care reglementează pensia de invaliditate, art. 17 alin. (1) lit. b), art. 18 alin. (1) lit. b), art. 32 şi următoarele din Legea nr. 223/2015, rezultă că litigiile în care se contestă deciziile medicale asupra capacităţii de muncă sunt litigii de litigii de muncă şi asigurări sociale, iar nu de contencios administrativ. Decizia medicală asupra capacităţii de muncă este un act reglementat de legislaţia din domeniul pensiilor. Decizia medicală privind evaluarea capacităţii de muncă emisă în baza H.G. nr. 56/2012 prin care poliţiştii sunt clasaţi apt limitat pentru serviciul în poliţie este un act necesar pentru obţinerea dreptului la pensie de serviciu anticipată sau pensie de serviciu anticipată parţială. Rezultă că încadrarea într-un grad de invaliditate reprezintă o etapă în procedura stabilirii pensiei militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

Având în vedere dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 223/2015, art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, prezenta cauză trebuie soluţionată în primă instanţă de tribunal, de un complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, iar din punct de vedere teritorial, date fiind şi dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., s-a constatat că reclamantul a înţeles să sesizeze instanţa de la domiciliul său.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat anularea Deciziei Comisiei centrale de expertiză medico-legală din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor prin care a fost avizată negativ Decizia A 3287/20 din 12.10.2023 a Comisiei de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul miliar de urgenţă "Dr. Aristide Serfioti" Galaţi şi s-a stabilit că reclamantul este "apt limitat" pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, ca urmare a stabilirii unei deficienţe funcţionale uşoare/incapacităţi adaptive de 25%.

Dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 223/2015, reglementează procedura de evaluare a capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, alin. (8) al textului de lege menţionat stabilind că "Deciziile comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, prevăzute la alin. (7), date în soluţionarea contestaţiilor, pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare."

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului "Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului", iar potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Raportând contextul factual al cauzei la textele de lege anterior citate, Înalta Curte constată că reclamantul, ofiţer de poliţie, are calitatea de funcţionar public cu statut special, iar actul administrativ contestat priveşte raportul său de serviciu, respectiv aptitudinea de a mai îndeplini serviciul în poliţie ca urmare a constatării unei capacităţi fizice limitate pe motive de ordin medical. Prin urmare, prezentul litigiu se supune, din punct de vedere al competenţei instanţei de judecată, prevederilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabilesc competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale Codului administrativ, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare şi neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

Înalta Curte reţine şi faptul că reclamantul are domiciliul în municipiul Vaslui, în circumscripţia teritorială a Tribunalului Vaslui, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia civilă, complet specializat contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Medicală, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I., în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia civilă, complet specializat contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2025.