Peremption of appeal following suspension of proceedings pending related litigation

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, în calitate de instituţie publică debitoare şi Prim-ministrul României, în calitate de conducător al instituţiei publice debitoare, a formulat cerere de executare silită, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat instanţei de executare: - să constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie, în termen de cel mult 30 de zile, decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015; - să aplice Primului-ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019; - să fixeze cuantumul penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care i-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casatie si Justiţie în dosarul nr. x/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2292 din 09 decembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţiile inadmisibilităţii acţiunii în tot, inadmisibilităţii capătului de cerere privind fixarea cuantumului penalităţilor, lipsei de obiect şi lipsei de interes, prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, invocate de pârâţi, ca neîntemeiate.

Respinge cererea formulată de reclamant A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru al României, ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Prim-ministrul României au depus întâmpinare, solicitând în principal, anularea recursului ca netimbrat, respectiv ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din 19 octombrie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2292 din 09 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti.

Pe baza referatului întocmit de primul-grefier la data de 8.05.2025, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanţa a fixat termen în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 416 din acelaşi cod.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia perimării căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 415 din acelaşi cod:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor; (...)

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege".

Aşadar, în situaţia suspendării facultative a judecăţii, dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde de soluţia ce va fi pronunţată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză, procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de către instanţă, acest aspect reprezentând o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.

În cazul suspendării judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

În acelaşi timp, conform dispoziţiilor art. 418 alin. (1) C. proc. civ. "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, după pronunţarea hotărârii încetând cauza suspendării şi începând să curgă termenul de perimare.

În acelaşi sens, urmează a fi observate considerentele deciziei Deciziei nr. 70/2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care, făcându-se referire la jurisprudenţa sa anterioară, se arată următoarele:

"(…) 56. Mai mult, Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţată într-o sesizare anterioară privind o problematică asemănătoare, a oferit repere concrete de interpretare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 415 pct. 3 din C. proc. civ.

57. Astfel, s-a reţinut în paragraful 53 al acestei decizii că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(...), în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor".

58. Este lipsit de relevanţă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii s-a dispus din oficiu, şi nu la cererea uneia dintre părţi, ceea ce caracterizează instituţia perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare.

59. Împrejurarea că există identitate parţială sau că nu există identitate între părţile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecăţii şi cel până la a cărui soluţionare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calităţii de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfăşurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanţelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat şi poate fi realizată cu minime diligenţe.(…)" (subl ns.)

Înalta Curte reţine că dosarul nr. x/2022, care a provocat suspendarea prezentei cauze, a fost soluţionat prin decizia Î.C.C.J - S.C.A.F. nr. 2066/10.04.2024. Dat fiind caracterul definitiv al acestei decizii, de la data pronunţării începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 10.10.2024, în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

Se constată astfel că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţă. De asemenea, nu se identifică vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării cererii de recurs.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2292 din 09 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2025.