Peremption of government appeal upheld; lower court's partial award on unpaid dividend enforcement stands.

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 09.05.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul al Guvernului, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- aplicarea pentru Prim Ministrul României a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 05.05.2022 şi până la executarea obligaţiei ce rezultă din titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Î.C.C.J., astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30.05.2019 de aceeaşi instanţă, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004;

- obligarea Guvernului României la plata unei penalităţi în favoarea reclamantului de 1000 RON pe zi de întârziere, în temeiul art. 906 C. proc. civ., până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Decizia Î.C.C.J. nr. 2370/08.05.2019;

- obligarea pârâtului în baza dispoziţiilor art. 892 C. proc. civ. la plata despăgubirilor în cuantum de 35.000 RON compusă din contravaloarea dividendelor nete aferente acţiunilor la care reclamantul era îndreptăţit în calitate de salariat al S.C. B. S.A., în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr. 55/2003 şi care i s-ar fi cuvenit pentru perioada 2003-2022 şi contravaloarea dobânzii penalizatoare şi a inflaţiei nete calculate pentru suma reprezentând contravaloarea dividendelor pentru perioada 2003-2022.

- în temeiul art. 453 C. proc. civ., acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1946 din 04 noiembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge ca inadmisibil cel de-al treilea capăt de cerere.

Respinge ca neîntemeiate excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune, inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active, invocate în legătură cu primele două capete de cerere.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul al Guvernului.

Aplică pârâtului Primul ministru al Guvernului României o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat până la executarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019.

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a penalităţilor în cuantum de 500 RON pe zi de întârziere până la executarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs recurenţii-pârâţi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-ministrul României, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii formulate de reclamant şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant A. a depus, la data de 24.04.2023, note de şedinţe, în cuprinsul cărora a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din 19 octombrie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de recurenţii-pârâţi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-ministrul României împotriva sentinţei nr. 1946 din 04 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti.

Pe baza referatului întocmit de primul-grefier la data de 8.05.2025, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanţa a fixat termen în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 416 din acelaşi cod.

6. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia perimării căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 415 din acelaşi cod:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor; (...)

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege".

Aşadar, în situaţia suspendării facultative a judecăţii, dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde de soluţia ce va fi pronunţată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză, procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de către instanţă, acest aspect reprezentând o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.

În cazul suspendării judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

În acelaşi timp, conform dispoziţiilor art. 418 alin. (1) C. proc. civ. "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea, după pronunţarea hotărârii încetând cauza suspendării şi începând să curgă termenul de perimare.

În acelaşi sens, urmează a fi observate considerentele deciziei Deciziei nr. 70/2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care, făcându-se referire la jurisprudenţa sa anterioară, se arată următoarele:

"(…) 56. Mai mult, Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţată într-o sesizare anterioară privind o problematică asemănătoare, a oferit repere concrete de interpretare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 415 pct. 3 din C. proc. civ.

57. Astfel, s-a reţinut în paragraful 53 al acestei decizii că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(...), în cazul suspendării facultative clasice instanţa nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care priveşte raporturi juridice între aceleaşi părţi litigante, acestea din urmă fiind datoare să ţină sub observaţie respectivul proces şi să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererii lor".

58. Este lipsit de relevanţă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii s-a dispus din oficiu, şi nu la cererea uneia dintre părţi, ceea ce caracterizează instituţia perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare.

59. Împrejurarea că există identitate parţială sau că nu există identitate între părţile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecăţii şi cel până la a cărui soluţionare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calităţii de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfăşurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanţelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat şi poate fi realizată cu minime diligenţe.(…)" (subl ns.)

Înalta Curte reţine că dosarul nr. x/2022, care a provocat suspendarea prezentei cauze, a fost soluţionat prin decizia Î.C.C.J - S.C.A.F. nr. 2066/10.04.2024. Dat fiind caracterul definitiv al acestei decizii, de la data pronunţării începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 10.10.2024, în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

Se constată astfel că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţă. De asemenea, nu se identifică vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării cererii de recurs.

Constată perimat recursul declarat de recurenţii-pârâţi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-ministrul României împotriva sentinţei nr. 1946 din 04 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2025.