Liability of the Government for damages from unconstitutional pension deductions under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauze

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.12.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal în cadrul dosarului nr. x/2022, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor şi Casa Sectorială de Pensii a MAI, solicitând:

1. Să se constatate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 11-14,16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, respectiv prin modificarea Codul fiscal, prin aplicarea cotei de contribuţie la Asigurările Sociale de Sănătate (CASS), în procent de 10% aplicat asupra valorii care depăşeşte limita de 4.000 RON.

2. Obligarea pârâţilor de a finanţa, respectiv de a restitui integral cuantumul sumei reţinută nelegal din pensia militară de stat a sa, cu titlu de contribuţie la Asigurările Sociale de Sănătate (CASS), în procent de 10% aplicat asupra valorii care depăşeşte limita de 4.000 RON, actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, începând de la data reţinerii nelegale (01.01.2022) şi până la data plăţii efective,

3. În temeiul art. 29 al 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 al 1-5 din Legea nr. 554/2004, solicită să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. O, nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 ai 3 şi 5, art. 16 al 1, art. 44 al, 1 şi 2, art. 56 al 2, art, 61 al 1, art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 al 3, art. 139 al 1, art. 147 al 4 din Constituţia României.

4. Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 473 din data de 16 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a pârâtului Ministerul Finanţelor şi a respins acţiunea faţă de aceştia.

A admis în parte cererea şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 473 din data de 16 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii şi Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Guvernul României a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică vizează aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât acţiunea formulată de reclamant are un obiect exclusiv patrimonial, fără a fi însoţită de o cerere principală specifică contenciosului administrativ, respectiv anularea unui act administrativ emis în temeiul ordonanţei guvernamentale declarate neconstituţionale. Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în despăgubiri trebuie să fie subsecventă unei cereri de anulare sau de obligare la emiterea unui act administrativ ori la realizarea unei operaţiuni administrative. În speţă, instanţa a dispus obligarea Guvernului la plata unor despăgubiri fără a verifica existenţa unui act administrativ concret emis în baza ordonanţei declarate neconstituţionale, ceea ce contravine regimului juridic al contenciosului administrativ şi jurisprudenţei constante în materie. În lipsa unui act administrativ subsecvent, admisibilitatea cererii de reparare a prejudiciului nu poate fi reţinută, întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei unei vătămări directe cauzate printr-un act administrativ.

A doua critică priveşte stabilirea nelegală de către instanţa de fond a unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului României, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Instanţa a reţinut existenţa unei fapte culpabile, a vinovăţiei autorităţii pârâte, a prejudiciului suferit de reclamant şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, fără a analiza dacă autoritatea pârâtă are calitatea de autor al faptei ilicite şi dacă există o legătură de cauzalitate între conduita acesteia şi prejudiciul invocat. În realitate, sumele reţinute din pensia reclamantului cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate au fost operate de către casele teritoriale de pensii, entităţi distincte de Guvernul României, în cadrul raporturilor de asigurări sociale. Astfel, obligaţia de restituire a sumelor reţinute revine acestor entităţi, iar nu Guvernului, care nu are atribuţii în calcularea sau reţinerea contribuţiilor din pensii. În consecinţă, nu poate fi angajată răspunderea delictuală a Guvernului în absenţa unei fapte proprii ilicite şi a unei legături de cauzalitate directe între conduita sa şi prejudiciul pretins.

A treia critică priveşte lipsa capacităţii juridice civile şi, implicit, a calităţii procesuale pasive a Guvernului României în litigiile care nu privesc legalitatea actelor administrative emise de acesta. Guvernul, în calitate de organ colegial al administraţiei publice centrale, are o capacitate juridică specială de drept public, limitată la exercitarea atribuţiilor conferite de Constituţie şi de actele normative de organizare şi funcţionare. În lipsa unei dispoziţii exprese care să confere Guvernului calitatea de subiect de drept civil, acesta nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri cu caracter patrimonial în afara sferei sale de competenţă administrativă. În acest sens, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat constant că Guvernul nu are personalitate juridică civilă şi nu poate fi subiect al unor raporturi juridice de drept privat.

A patra critică vizează lipsa de obiect şi de interes a cererii reclamantului, ca urmare a intervenţiei O.U.G. nr. 4/2023, care a reglementat expres restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute în temeiul normelor declarate neconstituţionale. Potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ., cererea rămâne fără obiect atunci când, ulterior introducerii acesteia, intervine o împrejurare care înlătură interesul reclamantului. În speţă, actul normativ adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 a stabilit cadrul legal pentru restituirea sumelor, ceea ce face ca cererea reclamantului să nu mai justifice un interes actual şi legitim, fiind lipsită de finalitate practică.

A cincea critică priveşte nelegalitatea obligării Guvernului României la plata dobânzilor legale şi la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, întrucât competenţa de restituire revine caselor teritoriale şi sectoriale de pensii, iar Guvernul nu are atribuţii în acest sens. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, dobânda penalizatoare este datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei la scadenţă, însă în speţă, Guvernul nu are calitatea de debitor, iar obligaţia principală nu îi incumbă. În plus, în lipsa unei culpe şi a unei obligaţii certe, lichide şi exigibile, nu se poate angaja răspunderea pentru dobânzi sau actualizări.

În concluzie, Guvernul României solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 473/16.10.2023 şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu există o faptă ilicită imputabilă Guvernului, iar competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţelor specializate în materia asigurărilor sociale.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Prima critică vizează depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţa de fond, în sensul că aceasta a dispus restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, care reglementează expres modalitatea de restituire a acestor sume. Potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţia României, statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, iar instanţa nu poate substitui autoritatea executivă în atribuţiile sale. În speţă, instanţa a ignorat faptul că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate este reglementată printr-un act normativ cu forţă juridică obligatorie, respectiv O.U.G. nr. 4/2023, care stabileşte că restituirea se face din oficiu de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale şi sectoriale de pensii, în baza fondurilor alocate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Astfel, instanţa nu putea dispune restituirea sumelor în afara procedurii administrative stabilite de legiuitor, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

A doua critică se întemeiază pe aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa a obligat Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. la restituirea unor sume pe care aceasta nu le-a încasat şi care nu au fost virate în bugetul asigurărilor sociale de stat, ci în bugetul asigurărilor sociale de sănătate, gestionat de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti. În acest context, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a acţionat exclusiv ca intermediar, reţinând contribuţiile la sursă şi virându-le către bugetul destinat, fără a avea calitatea de debitor în raportul juridic obligaţional. În consecinţă, instituţia nu poate fi obligată la restituirea unor sume care nu i-au fost încasate şi care nu au intrat în patrimoniul său, motiv pentru care se solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

A treia critică priveşte lipsa de obiect şi de interes a cererii reclamantului, ca urmare a intervenţiei O.U.G. nr. 4/2023, care a reglementat expres restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate. Potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ., cererea rămâne fără obiect atunci când, ulterior introducerii acesteia, intervine o împrejurare care înlătură interesul reclamantului. În speţă, actul normativ adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 a stabilit cadrul legal pentru restituirea sumelor, ceea ce face ca cererea reclamantului să nu mai justifice un interes actual şi legitim, fiind lipsită de finalitate practică.

A patra critică se referă la caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzii legale, în raport cu capătul principal privind restituirea sumelor reţinute. Potrivit principiului accesorium sequitur principale, capetele de cerere accesorii urmează soarta capătului principal, astfel că în condiţiile în care cererea principală este lipsită de obiect, şi capetele accesorii trebuie respinse ca atare. În plus, cererea privind actualizarea sumelor şi plata dobânzilor legale nu a fost fundamentată în drept, iar dispoziţiile art. 1516 şi art. 1530 C. civ. nu pot fi aplicate în lipsa unei obligaţii certe, lichide şi exigibile, respectiv în lipsa unei culpe a debitorului. În speţă, reţinerea contribuţiilor s-a făcut în temeiul unor dispoziţii legale care beneficiau de prezumţia de constituţionalitate, astfel că nu poate fi reţinut caracterul ilicit al conduitei pârâtei.

În concluzie, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 473/16.10.2023 şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nefondată, întrucât instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, a aplicat greşit normele de drept material, a ignorat reglementările speciale în materie şi a dispus obligarea unei instituţii fără calitate procesuală pasivă, în contradicţie cu dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023, Legea nr. 554/2004 şi C. proc. civ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererilor de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În esenţă, recurenţii-pârâţi au prezentat aceleaşi argumente, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că recursurile urmează a fi analizate unitar.

În plus, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Însă, din această perspectivă, Înalta Curte reţine că acest motiv de nelegalitate se întemeiază pe conceptul de exces de putere ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive. Or, recurenta nu a precizat modalitatea în care instanţa de fond ar fi săvârşit vreun act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face sau ar fi depăşit puterile judecătoreşti statornicite prin Constituţie, ci criticile sale, pe care le-a subsumat acestui motiv de casare, se referă tot la interpertarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, analizând recursurile din perspectiva motivului de casare comun, invocat de ambii recurenţi, Înalta Curte reţine că, în cauză, intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenţi-pârâţi, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimaţilor-reclamanţi, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurenţilor-pârâţi, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Din perspectiva elementelor răspunderii civile delictuale, care acţionează inclusiv în materia contenciosului administrativ, aceasta având aplicaţie specială sub forma incidenţei prevederilor art. 9 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă a Guvernului care au determinat în mod direct şi exclusiv vătămarea patrimoniului reclamantului, în mod corect a reţinut instanţa de fond că revine pârâtului Guvernul României, ca autoritate care a adoptat actul normativ ale cărui prevederi au fost declarate ulterior ca fiind neconstituţionale, în exclusivitate, răspunderea consecinţelor aplicării acestora.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a contravalorii actualizării cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzilor legale penalizatoare, ambele aferente sumelor reţinute din pensia cuvenită reclamantului în perioada de referinţă în care au fost aplicabile prevederile art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, sume constând exclusiv din diferenţa dintre contravaloarea CASS reţinută din pensia acestuia, conform dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, şi contravaloarea CASS, reţinută cu acelaşi titlu, însă aferentă părţii corespunzătoare sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit de 10 % asupra bazei de calcul a impozitului pe venit, bază de calcul recalculată începând cu data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Conform art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, există identitate între persoana pârâţilor şi autorităţile publice care, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, au deţinut atribuţii specifice în aplicarea dispoziţiilor din ordonanţa de Guvern a cărei neconstituţionalitate a fost declarată.

Nu pot fi primite criticile recurenţilor potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimatului-reclamant de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, în ceea ce priveşte capetele accesorii ale acţiunii, s-a reţinut în mod corect că, deşi ulterior introducerii acesteia a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2023 care a instituit obligaţia de restituire în favoarea reclamantului, lunar, a sumelor reţinute astfel în perioada de referinţă, acest act nou normativ adoptat de pârâtul Guvernul României nu a stabilit şi obligaţia rambursării contravalorii actualizării acestora cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzilor legale penalizatoare, ambele aferente sumelor reprezentând cuantumul debitului principal, în privinţa căruia s-a reţinut obligaţia legală de restituire eşalonată, cu deducerea însă a cotei legale a impozitului pe venit aplicat asupra bazei de impozitare menţionate anterior.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a obligat pârâtul la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală, însă în limitele prevăzute de lege, atât în privinţa pierderii suferite de către reclamant, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumelor reţinute lunat în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate ulterior neconstituţionale.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 473 din 16 ocrombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 473/2023 din 16 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.